Cunoasterea Legilor Universale

Descoperiri cumulate de

Prof. Mihai Popa

Deoarece informaţiile actuale nu sunt în conexiune cu necesităţile noastre existenţiale,  avem o repulsie faţǎ de o  aşa zisă ştiinţǎ şi învăţătură. Neînţelegerea unor lucruri ce nu sunt concret demonstrabile produce o stare de neputinţă şi abandon. Un specialist în marketing mi-a spus cǎ teoria conexiunilor nu va fi cititǎ, dacǎ nu spun  şi povestea acesteia.  Aşa cǎ înainte de a cunoaşte mecanismul intim al conexiunilor legilor universale, sunt obligat, sǎ vǎ spun cum a fost elaboratǎ aceastǎ teorie perfect explicită, perfect demonstrabilă, perfect inteligibilă, necesară şi aplicabilă. Teoria conexiunilor este o poveste despre supravieţuire. În liceu am fost un elev silitor şi rudele mele voiau sǎ devin medic. Numai cǎ am o sensibilitate excesivǎ faţǎ de suferinţa şi moartea oamenilor. În consecinţǎ nu puteam fi medic. Povestea conexiunilor a început în ultimul an de liceu când a murit bunicul meu. Bunicul fusese erou în primul război mondial, participant la luptele de la Mărăşeşti, unde a fost grav rănit şi a pierdut un ochi. Era un vânǎtor iscusit, un gospodar foarte harnic şi un om foarte inteligent. Acumulase o micǎ avere, care i-a fost fatalǎ, deoarece dupǎ cel de al doilea rǎzboi modial, a fost declarat exploatator. Dupǎ ce comuniştii i-au confiscat pǎmântul, casa şi animalele, i-au impus plata unor cote agricole enorme, pe care nu le-a putut plǎti, drept pentru care a fost ȋncarcerat. Fusese exilat în grajdul acoperit cu paie, în care ţinuse caii şi vacile. În sǎrǎcia aceea cumplitǎ îmi petreceam vacanţele de varǎ. Copil fiind am fost impresionat de viaţa sa extrem de aventuroasă şi plină de înţelepte sfaturi. Aşa că moartea lui m-a impresionat puternic, fapt care mi-a ridicat o problemă. Dacă toţi murim şi în mod firesc voi muri şi eu, cum îmi voi trăi această viaţă? De fapt atunci am conştientizat  că sunt  condamnat la moarte. Aici se cuvine să fac o mică paranteză. Noi toţi ştim că vom muri, dar din inconştienţă ne doare în bască. Dar dacă facem un cancer nevindecabil şi doctorul ne spune că mai avem de trăit un an, atunci trăim o adevărată dramă, adică abia atunci conştientizăm importanţa existenţei. În concluzie suntem nişte condamnaţi inconştienţi la moarte. Închidem paranteza. Deci trăiesc ca orice vieţuitor, sau folosesc capitalul temporal, primit în dar, încercând a găsi viaţa fără de moarte. Cineva spunea, „viaţa este o luptă deci te luptă”. Aveam două variante: să lupt, sau să accept necondiţionat condamnarea . Povestind celor din jurul meu hotărârea luată, am fost luat în derâdere de ipocriţii care nu voiau să fie nemuritori, dar nu voiau să moară.   – Câţi nu au încercat şi nimeni nu a reuşit. Reuşesc, sau nu, ori îmi trăiesc viaţa numai ca să mănânc, să fac sex şi alte lucruri comune tuturor vieţuitoarelor, ori studiez, cercetez, lupt, deoarece când murim nu luăm cu noi nici mâncare, nici bani, nici sex. Cei care râdeau de mine strângeau tot felul de nimicuri, cărora le dădeau valori inexistente, pentru ca apoi să le arunce, creând munţi de gunoaie.  În final regi şi sclavi, bogaţi şi săraci, toţi morţii sunt egali, nu iau nimic din ce fură, sau adună. În concluzie dacă tot voi muri şi nu voi lua nimic din deşertăciunile acestei  vieţi, nu voi pierde absolut nimic,  dacă voi încerca marea cu degetul. Unii mi-au explicat că de fapt noi nu murim, deoarece sufletul se duce în altă lume. Păi dacă nu muriţi şi vă veţi duce în altă lume, de ce daţi fuga la doctori, luaţi medicamente, vă operaţi, vă văetaţi, plângeţi, în loc să vă bucuraţi de viaţa veşnică (adică să fiți nemuritori ȋn rai) de dincolo? De ce preferaţi să trăiţi în această lume plină de nedreptăţi, nenorciri, boli, suferinţe, războaie şi nu vă bucuraţi că Dumnezeu vă primeşte într-o lume dreaptă, la loc cu verdeaţă,(cimitir) unde nu este nici durere, nici întristare? Atunci am înţeles nonsensul existenţial elaborat de unii filozofi.  Nici moartea, nici nemurirea de orice fel ar fi ea, nu aveau sens, nu aveau un scop anume. Şi totuşi dacă exista un scop pe care nu l-a înţeles nimeni? Într-o zi am văzut la televizor un desen animat, care m-a convins că am ales drumul corect. Pe o plajă erau nişte capete de oameni înfipte în nisip. La un moment dat, un cap a încercat să se deplaseze. Celelalte capete au râs în hohote. După mai multe încercări, în corul de dezaprobări a reuşit să se plimbe printre celalelate capete. Atunci batjocoritorii, susţinătorii lui „NU SE POATE”, au încercat şi ei, şi toţi au început să se deplaseze pe plaja de nisip. Apoi capul bajocorit a încercat să scoată la suprafaţă şi corpul. Din nou râsete batjocoritoare şi strigăte de dezaprobare. După mai multe încercări, a ieşit la suprafaţă şi a început să alerge pe plajă. Susţinătorii lui “Nu se poate” i-au urmat exemplu profitând de lupta celui batjocorit. Atunci am înţeles că nu trebuia să lupt numai cu necunoscutul, ci şi cu hohotele batjocoritoare, dezaprobatoare. Trebuia să lupt cu “nu se poate” şi să am şansa să găsesc un sens existenţei mele. Cum imensa majoritate umană mergea sisific, pe acelaşi drum inconştient al existenţei fără sens, eu trebuia să dau un sens (un scop, o direcţie) existenţei mele. Conform idealului propus, am dat examen la faculatatea de biologie, (ştiinţa despre viaţă), unde am depus toate eforturile să studiez, să înţeleg şi să descopăr ceea ce doreau  şi cei ce mă luau în derâdere. Am terminat facultatea cu media 10 fiind repartizat în cercetare. Eram la o răscruce. Ceea ce studiasem nu rezolva nici pe departe ceea ce îmi propusesem. Cercetător la o grădină botanică era similar cu moartea idealului meu. Am refuzat postul în care aveam perspectivele unui muritor împăunat cu titluri academice şi vre-o statuie pe care să se urineze câinii. Am ales să continui studiile în mod autodidact ca profesor în mediul rural. Dacă mediul universitar era refractar la nou, mediul rural era, este şi va rămâne, la nivelul inchizţiei evului mediu, în care religia era şi este dictatorul absolut. Aici ori te supui, ori eşti ars pe rugul ignoranţei şi a imoralităţii absolute. Colegii mei erau nişte rebuturi fără bacalaureat, suplinitori semianalfabeţi, care plăteau tribuit unui alt analfabet cu rude la inspectorat. Eu eram intrusul care nu plătea tribut sultanului. Eram victima unui sistem informaţional profund eronat, dar atunci nu ştiam, nu înţelgeam, cauzele sadismului comportamental al ignoranţilor. Cu timpul suplinitorii au fost înlocuiţi cu profesori calificaţi şi analfabetul cu 10 clase a fost promovat primar. Aveam totuşi avantajul timpului liber al vacanţelor necesare studiului autodidact. Am luat-o de la zero cu fizica de clasa a VI-a. Chimia, biologia (credeam eu) le stăpâneam. În paralel studiam manuale de circuite electronice, televizoare, radiouri. Cu toate eforturile mele din cauza lui “DE CE?” nu înţelegeam foarte multe lucruri din domeniul fizicii. Evident întrebam profesorul de fizică, de ce electronul este negativ, ce înseamnă secundă la pătrat, etc. Întrebările mele aveau un singur răspuns traductibil, „nu eşti sănătos?”, sau “Ce te crezi mai deştept ca Newton?” etc. Deci dacă nu eşti american, neamţ, englez, japonez, eşti nimic, te supui şi gata, pentru că ei sunt deştepţi, iar noi ţăranii suntem proşti. De aia aşa zişii “deştepţi” racoleazǎ copiii educaţi din ţǎrile subdezvoltate. Realitatea era alta. Dar dacǎ zice unul că eşti prost şi dacă nu înţelegeam anumite lucruri din manualul de clasa a VI-a înseamna că aveam probleme. Am studiat nişte tratate de logică filozofică, să găsesc tehnici de gândire logică. Nimic. În acea vreme era în vogă pe plan mondial şahul, cu meciul Ficher-Spasski. Şahul avea ceva din tehnicile de analiză şi gândire logică. Am început să studiez tratate de şah să-mi verific capacitatea de analiză şi gândire logică, fiind convins că nu am capacitatea de a gândi corect, sau normal. În câţiva ani am ajuns campion judeţean şi am extins metoda de predare a şahului la copii, care în scurt timp au devenit campioni. Tot atunci au apărut calculatoarele personale primitive, care lucrau cu algoritmi logici, cu o gândire mateamatizată. Şi aici am asimilat rapid tehnicile de programare şi am pregătit elevii care au ajuns campioni în concursurile de informatică. Practica, realitatea, îmi demonstra că am o capacitate de gândire logică suficientă, pentru a înţelege lucruri logice şi de a nu accepta lucrurile inexplicite sau lipsite de logică. Se punea urmǎtoarea întrebare. Dacă înţeleg teorema lui Pitagora, înţeleg legea volumului dezlocuit a lui Arhimede, înţeleg combinaţiile marilor maeştri din şah, înţeleg circuitele elctronice, înţeleg programarea  calculatoarelor, de ce nu înţeleg teoriile din manulale de fizică? Am ajuns la concluzia că, ceea ce nu înţelgeam, nu era explicat şi în consecinţă nu era logic. În acest context eram obligat să explic eu ceea ce nu era explicabil. Spre deosebire de ceilalaţi, eu nu aveam capacitatea de a accepta lucruri nedemonstrabile, neinteligibile. Eu am o gândire concret intuitivǎ. Una din problemele pe care nu le înţelgeam şi nu puteam accepta teoriile din tratatele de fizicǎ, erau atracţiile dintre pozitiv şi negativ. Eu voiam sǎ ştiu, în mod concret, perfect explicit, cine, sau cum, sau de ce, electronul este negativ şi protonul  pozitiv şi cum se produce în concret orice tip de atracţie. Trebuia să cunosc, cum se produc atracţiile deoarece acestea  produc  îmbinǎrile tuturor fenomenelor din univers.  Dacă piesele unui motor sunt integrate, legate, îmbinate, prin curele de transmisie, şuruburi, roţi dinţate, suduri, în realitatea naturală îmbinările se fac prin tehnici radical diferite. Integrările universale sunt pe bază de atracţii, plus minus, negativ pozitiv a căror mecanism nu era explicat, sau era explicat, dar mintea mea refuza sǎ accepte aşa ceva. Faptul că nu puteam explica cum se produc în mod concret atracţiile, însemna că nu puteam explica mecanismul integrărilor, care construiau structurile şi funcţiile fenomenelor universale, respectiv fenomenele organismelor vii necesare realizǎrii concrete a nemuririi. Cine şi cum sunt obligaţi atomii, moleculele, macromolecule, celulele, organismele, sǎ se atragǎ sǎ se integreze în construcţii extrem de complicate? Aici nu existau şuruburi, suduri, îmbinări, cuie, lipici, sfoară, sârmă, erau atracţii. Era evident că problema fundamentală a cunoaşterii mecanismelor Universale consta în explicaţia demonstrativ intuitivă a modului concret explicit al mecanismelor atracţiilor, deoarece un lucru care există este posibil, şi dacă este posibil este şi explicabil. Am făcut tot felul de analize, tot felul de experimente, am căutat prin tratate, doar, doar, voi găsi un mic indiciu logic. Nimic, zero. În mod paradoxal unul din experimentele, frecvent efectuate, demonstra o parte din mecanismele fundamentale ale atracţiilor, dar una este să vezi, alta era matematizarea logică concret explicită a fenomenului. De exemplu nu înţelegeam de ce nisipul amestecat cu apǎ rotit într-un vas, nu era centrifugat, şi nu reuşem să găsesc formula matematică care determina concentrarea nisipului în centrul vasului. Nu găseam cauza matematică a atracţiei centripete asemănătoare cu atracţia gravitaţională. Am refuzat să accept sistemele informaţionale care nu răspundeau concret demonstrabil la întrebările “ Cum şi de ce”? Era evident că nu oamenii stabilesc adevărurile, ci realitatea concret demonstrabilă, explicit inteligibilă. Deci toate eforturile mele în a explica modul cum se produc atracţiile constructiv integratoare, ca mecanisme universale ale conexiunilor prin atracţii, s-au dovedit zadarnice. Aşa că total dezamăgit de neputinţa mea, la vârsta de 49 de ani am abandonat lupta, acceptând resemnat condamnarea la moarte. În fizică există un fenomen numit inerţie. Adică dacă mergem cu maşina şi punem frână, aceasta nu se opreşte brusc, datorită energiei cinetice acumulate de masa automobilului. Din cauza inerţiei, din când în când reluam mintal analiza cauzelor atracţiilor, dovadǎ cǎ devenisem un obsedat. Cum făcusem o bucătărie şi aveam nevoie de o uşă, m-am dus la un tâmplar. Intrând în curte am fost atacat de 3 dulăi care m-au obligat să mă lipsec de peretele casei şi să mă apăr cu braţul îndoit. Noroc că a ieşit stăpânul care m-a salvat dintr-o situaţie extrem de neplăcută. În analizele mele obsesive, continuam să-mi imaginez tot felul de experimente.  Şi  întâmplarea de mai sus a contribuit la înţelegerea mecanismul concret al atracţiei. Experimentele imginate le făceam în situaţii comparativ opozabile (conexiuni prehensile), pentru a observa diferenţele care ar putea cauza atracţia gravitaţională. Observasem mai de mult faptul că diferenţele se atrag, dar nu cunoşteam cauza concret matematizată. Ajunsesem la un experiment comparativ între un meci de box pe pământ, şi un meci de box în impoderabilitate. Era evident că în imponderabilitate meciul nu putea avea loc, deoarece după primii pumni, cei doi boxeri zburau din ring. Totuşi cum ar putea avea loc acest meci în imponderabilitate. Dar dacă la spatele fiecărui boxer, am avea un zid  de sprijin, pumnii reciproci vor lipi boxerii de zid.  Zidul atrage boxerii, sau frecvenţa pumnilor cu care se lovesc cei doi? Atunci mi-am amintit de câinii care m-au lipit de peretele casei. Deci nu casa m-a atras, ci câinii m-au împins spre peretele protector. Nu cumva gravitaţia nu este o atracţie inexpicabilă ci o împingere concret demonstrabilă? Nu cumva noi gândim cu informaţii generate de iluziile senzoriale, exact ca în cazul soarelui, care se învârtea în jurul pământului. În acel moment am reluat studiul, analizele, experimentele, căutând acele lovituri (acei cȃini) care ne împing, creând iluzia că suntem atraşi. Şi pentru cǎ ele existau, le-am găsit. Într-o seară uitându-mă la televizor (în timp ce căutam vinovatul împingerii concrete, în locul atracţiei inexplicabile), am văzut cum valurile oceanului care oscilau liniştite în larg se spărgeau de o stâncă cu o forţă teribilă. Ce sunt valurile? Nişte oscilaţii ale apei cu anumite frecvenţe. Mi-am amintit de oscilaţiile sonore care lovesc timpanul  sau membranele microfoanelor, care oscilau când frecvenţele  sonore ale aerului le puneau în vibraţie,   plus frecvenţele loviturilor  boxerilor. Deci în mod concret, perfect explicabil şi demonstrabil, frecvenţele oscilaţiilor  fluidelor în contact cu un corp rigid, solid, produc presiuni concret demonstrabile, pe care noi le numim, în mod eronat, atracţii concret nedemonstrabile. Concluzia, gravitaţia este produsă de frecvenţele oscilaţiilor rezonante emise, de  toate stelele, care emit  frecvenţe în toate direcţiile universului, producând presiuni asupra corpurilor cereşti, respectiv asupra atomilor. După cum veţi constata în mod concret, (citind această teorie), oscilaţiile sunt o mică parte din cauzele aşa ziselor atracţii, sau integrări forţate pe care le vom numi conexiuni sau integrări. Acum trebuia să găsesc toate sursele oscilaţiilor care produceau presiunea gravitaţională. Când este vorba de un război pe viaţă şi pe moarte, nu ai voie să lucrezi cu speculaţii şi închipuiri nedemonstrabile. Mai ales cǎ nu fǎceam acest lucru pentru bani, sau titluri academice, ci pentru a supravieţui. Lupta era pe viaţǎ sau pe moarte. În acest context singurul meu adversar era timpul pe care îl mai aveam până la inevitabilul deces, deoarece nu mă interesa iluzia banilor sau gloriei, ci sensul (scopul) existenţei mele. Teoria conexiunilor sau atracţiilor, integrărilor, era o bombă cu ceas, care nu admitea speculaţii, ci numai certitudini intuitiv matematizate, concret demonstrabile. Timpul meu de viaţă se apropia de final şi nu definitivasem o groază de fenomene inexplicabile. Cum fiecare fenomen este rezultatul unor multiple conexiuni, pentru fiecare fenomen au fost necesare explicaţiile simultane ale tuturor conexiunilor sale, lucru extrem de dificil, care mi-a luat 54 de ani de mii de analize, cercetări, experimente şi studii repetate în mod diabolic. Nu am admis absolut nici-o informaţie lipsită de conexiuni multiple. Ştiţi câte conexiuni are un cuvânt de 10 litere pe verticală, într-un rebus bidimensional? Cu excepţia a 3 pătrăţele negre are cel puţin 7 conexiuni pe orizontală. La un rebus multinivel, multidimensional, avem o infinitate de conexiuni.  Ȋn consecință pentru a tabili cu precizie un adevăr sunt necesare zeci de conexiuni cu alte adevăruri tehnologicexperimental demonstrabile.  Dacă luăm orice tip de teorie formată din afiramații fără conexiuni concret demonstrabile  aceea este perfect falsă. Faptul că fizica nu explică cum se produc atracţiile sau îmbinările şi în ce constă negativ-pozitivul în mod concret,  însemna că foarte multe teorii științifice și filozofice sunt false, şi vom demonstra acest lucru. După cum spuneam, fiecare lege,  fiecare domeniu, sunt în conexiuni inseparabile cu toate celelalte legi, exact ca în codul legilor penale. Cum acestea nu pot fi explicate simultan, fiind absolut necesare demonstraţiile fenomenului studiat, pentru moment ne vom întâlni cu afirmaţii ce vor fi demonstrate tehnic şi matematic în capitolele următoare. De aceea teoria conexiunilor trebuie, în mod obligatoriu, recitită de mai multe ori. Cine a citit “1001 de nopţi” aceasta este o poveste, în care unul din personaje începea o poveste ȋn care alt personaj ȋncepea altă poveste şi aşa mai departe, pentru ca, la un moment dat, ultimul povestitor îşi termina povestea, permiţând şi celorlaţi povestitori să îşi termine  poveştile începute. Ȋn consecință ȋn teoria conexiunilor, fiecare lege se află ȋn interiorul altei legi, aşa cum o uzină are ȋn interiorul ei instalații ce au ȋn interior o mulțime de piese ȋmbinate fiecare cu povestea (acțiunile) ei.   Teoria conexiunilor este  o poveste despre viaţǎ şi moarte. Shaherezada ca sǎ supravieţuiascǎ, a trebuit sǎ inventeze o poveste formatǎ din conexiuni multiple, care a stârnit curiozitatea sultanului pus în situţia sǎ o ierte, pentru o vinǎ ce nu îi aparţinea. Care este vina noastră pentru ca, după naștere, să fim condamnați la moarte? De aceea 1001 de nopţi nu poate fi înţeleasă din prima lectură, poveste care culmea se bazează pe o sumedenie de conexiuni ce nu pot fi explicate decât în interiorul altor conexiuni, printr-o infinită divizibilitate. Totodatǎ teoria conexiunilor este o teorie tehnologică, cu o logică tehnică matematică aplicată, deoarece provine din tehnologiile economiei mondiale. Conform înaltelor tehnologii deviza teoriei conexiunilor este, “Totul este posibil”. Teoria conexiunilor este morală, deoarece respectă cu stricteţe toate legile demonstrabile ale matematicii şi fizicii. Iar moralitatea constǎ tocmai în respectarea legilor, indiferent dacă sunt sociale sau naturale. Din infinitatea conexiunilor universale teoria conexiunilor cuprinde aproximativ 1000 de conexiuni, deoarece atâtea am putut realiza în scurta mea existenţă. Civilizaţia umană încearcă, să afle, să răspundă, la una din întrebările fundamentale, cine a creat lumea şi universul? Pornind de la acestă întrebare umanitatea se află între două sisteme informaţionale fundamental opuse. 1.Sistemul care susţine necesitatea unei forţe supranaturale, capabile de creaţie absolută, forţǎ prezentă în toate sistemele filozofico-religioase. 2.Sistemul ştiinţific care încercă să explice creaţia universului prin teorii şi ipoteze lipsite de o demonstrabilitate concretă, ca şi în cazul primului sistem conceptual.  Orice teorie, orice informţie trebuie certificată prin demonstrabilitate concretă, deoarece vorbele, nedemonstrate prin dovezi concrete, sunt falsuri. De exemplu preoţii susţin existenţa unor miracole cu icoane, moaşte, aghiazmă, rugăciuni, pelerinaje, a căror efecte nu sunt tehnic demonstrabile. În schimb medicina vindecă în mod concret, demonstrabil, în fiecare an sute de milioane de oameni cu medicamente, vaccinuri şi operaţii. Simultan,  evoluţia fulminantă a supertehnologiilor a creat cornul suprabundenţei bunurilor de larg consum, demonstrabile, accesibile oricărui om, începând de la alimente, haine, calculatoare, televizore, telefoane mobile, frigidere, maşini automate de spălat rufe, automobile, roboţi, internet, medicamente, soiuri de plante şi rase de animale extrem de productive. Ei bine aceste miracole perfect demonstrabile create de supertehnologiile superinteligente  sunt total ignorate de masa imensă a beneficiarilor, care se închină cu evlavie şi smerenie la lucruri nedemonstrabile.  Singurul domeniu unde speculaţiile şi închipuirle sunt absolut imposibile sunt tehnologiile, care au creat şi continuă să creeze miracole inexplicabile pentru masa imensă de ignoranţi. Singurul domeniu unde legile sunt imposibil a fi încălcate, sunt tehnologiile industriale, medicale şi agricole. Orice încercare de aplicaţie practică a unei unei idei, a unei teorii eronate, s-a terminat întotdeauna cu un eşec. De exemplu multiplele încercări eşuate, de a aplica practic teoria fuziunii termonucleare, au demonstrat falsitatea teoriei fuziunilor stelare, a teoriei relativităţii şi a teoriei cuantice. Acum veţi spune. Ăsta e nebun. Cum îşi permite el să-l contrazică pe Einstein? Eu nu contrazic pe nimeni. Demonstraţile concrete ale fenomenelor universale şi ale supertehnologiilor contrazic teoriile oamenilor. Nu Giordano şi  Galileo  l-au contrazis pe Aristotel ci descoperirea tehnologică a telescopului. Deci telescopul trebuia îngenunchiat şi ars pe rug. Mecanismul transformării informaţiei în acţiune şi acţiunea în obiect, nu este suficient pentru a rezolva multiplele probleme cu care se confruntă umanitatea. Pentru rezolvarea acestor probleme mai avem nevoie de demonstrabilitate, explicabilitate, accesibilitate şi moralitate. Infomaţiile teoretice ce nu pot fi materializate sunt false și ȋn consecință imorale. Totodată o teorie care nu poate fi explicată în conexiune cu teoriile practic aplicabile este falsă. Teoria care nu este demonstrabilă, perfect inteligibilă, accesibilă şi  profitabilă pentru toţi oamenii este imorală. Astfel majoritatea teoriilor filozofico-religioase şi chiar ştiinţifice sunt profitabile numai pentru unii indivizi, pe principiul ”divide et impera”. Situaţia teoriilor religioase şi a teoriilor filozofice despre etică şi echitate nu au nicio aplicabilitate tehnologic-practică şi în mod evident niciun rezultat concret demonstrabil. De exemplu de peste 2000 de ani creştinismul nu a reuşit să implementeze în mod concret (practic) nici una din cele 10 porunci morale ale divinităţii, acestea rămânând simple propoziţii. Acelaşi lucru despre “carta drepturilor omului”. Războaiele, crimele, furturile, jafurile, acoolul, drogurile, înarmările, dictaturile, minciunile, prostituţia, au fost și au rămas ȋn mare vogă ȋn calitate drepturi reale, dar imorale. ȋn loc să evoluăm spre moralitate evoluăm spre amplificarea instinctelor animalice care produc niște efecte extrem de grave individuale sociale naturale.    

                             ADEVĂRUL DEMONSTRABIL BAZA MORALITĂȚII SOCIALE

  Motto. Adevărul ne salvează, neadevărul ucide.  

    Stimate cititorule ȋn primul rȃnd trebuie să stabilim un lucru esențial existenței noastre, lucru numit ADEVĂR. Adevărul este cheia fundamentală a existenței noastre. Cu ajutorul adevărului concret demonstrabil sunt vindecați și salvați de la moarte sute de milioane de ameni. Cu ajutorul adevărului avem electrictate, frigidere, mașini automate de spălat rufe, televizoare, telefoane mobile, calculatoare, automobile, avioane, putem vorbi și vedea aproape instantaneu orice om de pe planetă. Adevărul certifică cinstea și moralitate creȃnd o societate superperformant evolutivă, bazată pe drepturi și obligații, bazată pe creșterea duratei de viață pȃnă cȃnd vom ajunge nemuritori ȋn raiul pe care universul ni la creat pe pămȃnt, rai pe care ca niște orbi,  nu-l prețuim dintr-o inconștiență cu care ne condamnăm la moarte. Ce este adevărul? Foarte mulți oameni susțin niște teorii pe care ei le consideră a fi adevărate. Numai că adevărul este un lucru extrem de complicat, deoarece el trebuie demonstrat ȋn mod concret. Societatea umană a elaborat de-a lungul timpului  3 tipuri de adevăruri. Adevărurile religioase, care se bazează pe povești care nu sunt absolut de loc demonstrabile. Mai mult de-a lungul timpului multe credințe despre duhuri și zei au dispărut, iar cele prezente au o mulțime de secte, care consideră că adevărul le aparține. 2. Adevărurile așa zis șiințifice, care sunt  relative, incerte sau haotice, conform teoriei relativității, teoriei incertitudinii (Schrodiger) și teoriei haosului Brownian.  Adevărul nu poate fi nici relativ, nici incert și nici haotic. Adevărul se bazează pe demonstrații sigure, concrete, inteligibile și  accesibile tuturor oamenilor.    Aceste teorii  se bazează pe obsevații interpretate ȋn mod eronat. Dacă adevărul este relativ, incert sau haotic atunci nu poate fi adevăr. 3. Adevărul real demonstrabil trebuie să fie inteligibil, accesibil și folositor tuturor oamenilor. Conexiunile legilor universale sunt demonstrabile, explicit inteligibile  de orice om de bună credință.   Adevărul trebuie (dovedit) demonstrat prin fapte (dovezi) nu prin vorbe și ecuații abracadabrante. De cele mai multe ori vorbele sunt folosite pentru a comunica interese instinctuale, numite necesități. Să analizăm cȃteva neadevăruri așa zise științifice. De exemplu fizicienii susțin că universul provine dintr-un atom   printr-un fenomen nunmit BIG BANG, fără ca acest lucru să fie demonstrat, fiind o presupunere. După cum vom demonstra presupunerile abundă ȋn mod paradoxal  ȋn aproape toate științele așa zis exacte, cum ar fi fuziunea termonucleară și teoria relativității, teorii ce nu au putut fi demonstrate. Folosirea noțiunii de exactitate fără ca o teorie să fie demonstrată este o manipulare imorală. Domeniile cele mai bogate ȋn presupuneri „exacte” sunt toate religiile, toate filozofiile, toate promisiunile politicienilor și ale societății de consum. Se presupune că există zei, se presupune că politicienii se vor ține de promisiuni, se presupune că universul a fost creat de zei, sau de  dintr-un atom numit big-bang, se presupune că există drepturile omului, se presupune că produsele comerciale, unele medicamente, aghiazma și nafura au proprietăți miraculoase, se presupune că educația ȋn școli se face prin sfaturi și informații inutile etc, etc.   Teoria conexiunilor elimină toate presupunerile demonstrȃnd prin experimente concrete toate mecanismele funcționale ale tuturor fenomenelor universale, bazȃndu-se numai adevăruri perfect demonstrabile. Pentru ca moralitatea socială să fie instaurată de drept ȋn societatea umană, este absolut obligatoriu să cunoaștem și să recunoaștem ca adevăr numai ceea ce este demonstrat ȋn mod concret.  Cu cȃt asimilăm mai multe adevăruri cu atȃt inteligența geniailă  și moralitatea se va instaura de drept ȋn societatea umană. Ȋn numai 200 de pagini  vă voi explica, cu un umor ușor beletristic, adevăruri care ne va face morali și ne va ȋndeplini unul din marile idealuri ale umanității, nemurirea real demonstrabilă numai prin cunoașterea adevărului.  Minciuna ucide, adevărul crează și ne salvează. Teoria conexiunilor se bazează numai   și numai pe adevăruri demonstrate, concrete, ȋnteligibile și accesibile tuturor oamenilor. Evident că voi fi criticat sau ȋnjurat, lucru normal atunci cȃnd dovedești că cineva greșește. Ȋnsă eu nu sunt vinovat, că dovezile științifice și tehnologice contrazic falsele presupuneri așa zis științifice sau religioase. Eu cred numai ȋn adevărul concret inteligibil și demonstrabil, aceasta fiind religia mea față de adevăr și moralitate. Numai adevărul concret demonstrabil are proprietatea fundamentală de a fi cinstit și moral, element care va construi moralitatea reală a societății umane. Nici legile societății umane, nici amenințările, nici constrȃngerile, nici pușcăriile,  nu au reușit să impună moralitatea oamenilor. Singurul lucru capabil să impună moralitatea și dreptatea socială este numai adevărul concret demonstrabil. După cum vom demonstra cu sute de dovezi, UNIVERSUL infint, este CREATORUL tuturor fenomenelor, CREATOR vizibil, palpabil, utilizabil, cognoscibil, demonstrabil și folositor pentru toți oamenii. Vom demonstra cu sute de dovezi concrete că Universul infinit a creat planeta terestră și paradisul biosferei, a creat ființele vii și pe om, care s-a transformat ȋntr-un parazit inconștient (și imoral) care poluează și distruge paradisul primit ȋn dar.  Presupunerile  falselor teorii actuale, aduc beneficii numai unui grup restrȃns de oameni, care exploatează milioane de semeni, fără milă, prin intermediul ignoranței promovate cu asiduitate. De fapt istoria este martoră la menținerea maselor la un nivel redus de cunoaștere, prin metode tehnice elaborate cu minuțiozitate. Cunoșterea adevărurilor sunt reale pericole pentru cei care dețin puterea politică și economică. Pe un ignorant ȋl poți păcăli foarte ușor cu un mic cadou material, precum prinzi peștele ȋn cȃrlig, cu o momeală insignifiantă. Menținȃnd ignoranța peștelui,  pescarul cȃștigă prada cea mare, cu o momeală foarte mică. Eu vreau ca toți oamenii să beneficieze de adevărurile care aduc foloase tuturor. Este adevărat că inteligențele ființelor umane au construit dealungul timpului raționamente matematice, fizice, filozofice, politice și religioase aparent  logice. Aceste raționamente foarte mult vehiculate și apreciate de societate au un singur defect. Unul mic, precum, „buturuga mica care răstoarnă carul mare”. Micuțul defect constă ȋn lipsa demonstrabilității concrete ȋn realitatea existențilă. Așa că mergem din greșeală ȋn greșeală spre o catastrofă finală. Așa au murit filozofi și filozofii, religii, zei și  dictatori, mari oameni de stat, ȋn singura logică perfectă a evoluționismului Darwinian. Au supraviețuit numai teoriile demonstrate experimental. Ȋn această teorie am luat drept argumente numai teoriile bazate pe demonstrabilitate concretă ȋn realitatea naturală.  Astfel am adunat ȋn acest club, numai teroriile demonstrate prin experimente ce au fost aplicate ȋn realizarea celor mai miraculoase tehnologii. Cu cȃt sistemul informațional al unei societăți conține mai multe neadevăruri, cu atȃt acea societate este mai imorală. Nerecunoașterea unor adevăruri este sinonimă cu eliminarea moralității. Minciuna falsul instinctele dominatoare reprezintă baza imoralității individuale și sociale. Nerecunoașterea faptului că ființa umană face parte din regnul animal, fiind doatată cu instinctele, anatomia, fiziologia  și dreptul celui mai puternic al acestui regn, reprezintă fundamentul social al imoralității sociale. Natura  a realizat și sisteme sociale integrate la furnici, la albine, la pești și chiar la mamifere, unde colaborarea socială  asigură supraviețuirea acestora ȋn medii ostile. Ȋn cazul societății umane moralitatea nu se referă numai la oameni, ci mai ales la mediul natural ȋn care forța prin dreptul imoral celui mai puternic, duce la distrugerea bazei existențiale a umanității.   Omul nu colaborează moral cu mediul existențial pe care ȋl distruge, pentru a-și satisface poftele  instinctuale (pe care nu și le recunoaște) lacome, imposibil a fi săturate. Inconștiența instinctual comportamentală face din ființele umane niște paraziți monstruoși, sinucigași.  ”După mine potopul” spunea unul din inconștienții acestei lumi. Noi confundum drepturile omului cu drepturile individului, omițȃnd drepturile societății, drepturile naturii, drepturile universului. Ȋn timp ce individul are o mulțime de drepturi, el nu ține sema de drepturile semenilor săi, din cauza unui egoism inconștient, numit dreptul celui mai puternic, mai agresiv, mai tȃmpit. Numai fenomenele universului, care sunt inconștiente, se supun legilor dreptului celui mai puternic. Numai inconștienții și ignoranții folosesc acest drept ȋn defavoarea celor mai slabi.

                        TEHNICI DE MANIPULARE PENTRU A CREA TEORII FALSE

 Conexiunile legilor circuitelor universale este prima teorie din istoria umanității, bazată numai pe adevăruri tehnologic demonstrabile, care au reușit să unifice toate științele exacte ȋn numai 200 de pagini. Acest lucru a fost posibil deoarece s-a bazat numai pe adevăruri perfect demonstrabile, a căror volum explicat, s-a micșorat cosiderabil față de actualele teorii științifice, care ocupă un volum imens ȋnaccesibil și neinteligibil. Conexiunile au darul de  a se explica ȋn  mod   reciproc. Reducerea volumului informațioanal a mai fost realizat de Karl Linee ȋn tratatul de sistematică al plantelor numit „Sistemul meu” și de Mendeleev ȋn tabelul elementelor chimice, redus la o singură pagină. Unificarea și sistematizarea datelor exacte, perfect demonstrabile, au darul de a reduce drastic volumul informațianal. Dealungul timpului oamenii de știință,  filozofii și politicienii  au folosit cuvintele pentru a construi sisteme aparent logice, cu care să obțină beneficii materiale substanțiale. Aceștia au creat credințe, convingeri, religii, teorii așa zis științifice, pentru a obține profit material și poziții sociale ȋnalte. Unii au făcut aceste lucruri din convingere, alții din interese imorale. Marea majoritate a convingerilor s-au bazat atȃt pe ignoranța proprie, cȃt și pe ignoaranța maselor. Cunoșterea adevărurilor a devenit o necesitate vitală ȋn a explica fenomenele universale și sociale. Această necesitate nu putut fi realizată pȃnă ȋn prezent, avȃnd la bază informațiile false acumulate dealungul istoriei, cȃt și datorită personalităților,  care au statuat niște falsuri ce au fost luate ca repere de urmașii acestora. Dealungul timpul, ca și ȋn prezent, personalități științifice filozofice și religioase, au creat generații de urmași care au ȋncercat construcția unui edificiu științific pornind de la erorile grosolane susținute de mentorii lor. Știința actuală este un amestec Brownian de teorii false și adevărate, care blochează apariția adevărurilor real și concret demosntrabile. Eu care am fost un simplu profesoraș de țară, neafiliat dictaturii unui mentor, neinteresat de beneficii materiale, am fost un cercetător independent, care am căutat cu asiduitate adevărul, reușind ȋn final să despart apele de uscat, respectiv adevărul de fals.  Totodată nu am acceptat niciodată supunere față  de  indivizi imorali pentru a obține avantaje materiale. Acum vom da cȃteva exemple de manipulare științifică a adevărului cu ajutorul cuvintelor. Gramatica cuvintelor limbajelor umane nu coincide cu gramatica limbajului universal. Așa cum toate vietățile comunică ȋntre ele, la fel toate fenomenele universului comunică printr-un limbaj universal ȋntre ele.  Și noi vom descifra limbajul fenomenelor universale, modul cum comunică și cum se integrează structurile ce ne asigură existența. De fapt omenirea a ȋnceput cu invenția lui Marconi, să descifreze limbajul comunicațiilor universale ajungȃnd astăzi să manipulăm tehnologii extrem de complicate, folosind programarea limbajului universal al frecvențelor. Conexiunile circuitelor universale ale comunicațiilor limbajului universal ne va ajuta destul de curȃnd să eliminăm bolile, ȋmbătrȃnirea și moartea. Acum să nu ne imaginăm că lucrurile sunt simple și ușoare, deoarece va  trebui să ȋnvățăm legile limbajului universal cu care să comunicăm cu realitatea, pentru a deveni ȋn mod real un fel de zei nemuritori. Acum vom da numai cȃteva exemple de manipulare prin folosirea cuvintelor cu ȋnțeles ambiguu. Unul din campionii ambiguităților ȋn crearea unor  „ adevăruri” a fost filozoful grec Zenon. 1. Zenon spune. O săgeată pleacă dintr-un arc. La un moment dat săgeata se află ȋntre punctele A și B. Deci săgeata nu se mișcă. Este clar că raționamentul nu corespunede realității. Dar unde este eroarea? Eroarea este produsă de verbul se află folosit ȋn locul verbului  a trece prin punctele A și B. Verbul  se află este un verb static localizator, verbul a trece este un verb dinamic care nu stă. Un tren dacă trece prin gară, nu stă ȋn gară. Zenon substituie verbul a sta, cu verbul a se afla, astfel „săgeata se află ȋntre punctele A și B, deci nu se mișcă, adică stă pe loc.” Exemplul de erori nr 2. Raționamentul static din punct de vedere temporal este folosit de Zenon și ȋn următorul raționament aparent corect. Ahile dă unei broaște țestoase un avans de 10 m ȋntr-un concurs de alergare, ȋn care Ahile nu va ȋntrece brosaca niciodată.   Fiți atenți la tehnica utilizării timpului și spațiului, tehnică folosită și de teoriile actuale ale fizicii. Ȋn timp ce Ahile face 10 m broasca care fuge de 10 ori mai ȋncet face 1m. Ȋn timp ce Ahile face 1m broasca face 10cm. Ȋn timp ce ahile face 10 cm, broasca face 1 cm. Ȋn timp ce Ahile face 1 cm broasca face 1mm și așa mai departe, Ahile nu va ajunge broasca din urmă niciodată. Unde este manipularea?     Ȋn acest așa zis raționament, aparent matematic, Zenon măsoară numai spațiu, omițȃnd măsurarea timpului, ȋnclăcȃnd formula e=m*s/t adică exact cum fac fizicienii actuali. De exemplu raționamntul corect trebuia făcut astfel. Cȃnd Ahile aleargă ȋntr-o secundă 10 m (timp și spațiu), broasca aleargă 1m. Ȋn următoarea secundă Ahile face 10 metri și brosca 1 metru. Zenon măsoară numeric numai spațiul cu 10 pași și evită să măsoare numeric timpul, folosind noțiunea de timp, omite măsura numerică a timpului. Adică exact cum fac fizicienii și filozofii actuali, care separă timpul de spațiu și energia de masă, elemente care sunt fundamental inseparabile. De aceea teoriile fizicii actuale  bazate pe separația componentelor fundamentale ale universului produc orori „ științifice” grosolane. Tehnologia omiterii numerice exacte a unui singur factor dintr-un raținament, produce tot felul de trăsnăi care,  aparent, sunt perfect logice. Exemplul de erori nr 3. Dacă trecem de la mediul filozofic la cel politic și religios, găsim unul din cele mai perfide raționamente, aparent logice, prin fenomenul promisiunii  pielii ursului din pădure. Eu cȃnd mă duc la piață sau la un magazin, ȋntȃi primesc marfa apoi o plătesc. Ȋn politică, filozofie, religie și ȋn unele teorii așa zis științifice ȋntȃi plătești și apoi primești marfa, adică la sfȃntul Așteaptă. Ȋntȃi plătești preotului seviciile religioase și nu vei benificia niciodată de promisiunile lor. Lucrurile sunt  astfel inversate, ȋncȃt noi prostimea credem ȋn tot felul de (minciuni) promisiuni care nu vor fi ȋndeplinite niciodată de hoții și mincinoșii care ȋnversează cu bună știință, modalitatea morală a schimbului de valori. Astfel toate tipurile de promisiuni sunt hoții ordinare, prin care prostimea clonată de un sistem de ȋnvățămȃnt absurd și inutil este manipulată spre beneficiul unor mincinoși. 4. Raționamentul oului cu găina. Aceată găinărie omite 3 elemente esențiale. 1. Omite cocoșul fără de care din ou nu va ieși nimic. 2. Omite faptul că din oul fecundat poate ieși un cocoș și raționamntul  devine, fals, mincinos, perfid. Culmea este că nimeni nu a observat lipsa acestor lucruri normale, foarte simple. 3. Natura nu funcționează cu o singură găină și cu un singur ou, așa cum un jucător la loto nu va cȃțiga niciodată lozul cel mare cu un singur bilet (ou). Cei care pun la cloșcă  20 de ouă, se trezesc de multe ori cu un singur pui, pe care ȋl mănȃncă vulpea. Cum natura conține dihori, vulpi și microbi este imposibil ca dintr-un ou nefecundat să iasă un pui care să fie cocoș  ouător. 5. Promisiunile și amenințările religioase respectiv raiul și iadul. Dacă spui rugăciuni, mergi la biserică plăteși serviciile religioase și respecți cele 10 porunci, ajungi ȋn rai, altfel iadul te mănȃncă. Adică ȋntȃi platești apoi ajungi la 2 metri sub pămȃnt.  După cum vom demonstra sufletul este o proprietate a corpului a creierului. Distrugem corpul distrugem și proprietățile sale. Spargi televizorul ȋi omori și imaginea.  Nu că sufletul se duce ȋn rai și corpul ȋn iad și multe alte ȋntortochieri de cuvinte care nu au nici-o logică și nici o dovadă. Ce este interesant, este faptul că mincinoșii ăștia au fost și ȋn rai și ȋn iad, și cunosc cu precizie multe detalii de la fața locului. Faptul că toate religiile sunt basme puerile, este  normal, deoarece cei care le-au  elaborat erau niște ignoranți. Ăsta  nu ar fi mare lucru, dar cȃnd mari filozofi și mari oameni de știință susțin niște aberații asa zis științifice, lucrurile stau foarte rău pentru civilizația umană. Dar cu teorii  științifice nedemonstrabile  ne vom mai ȋntȃlni  dealungul acestei lucrări. Formulele matematice bazate pe date incorecte, ce nu pot fi demonstrate experimental, precum teoria relativității, ecuația de incertitudine și alte formule care nu au la bază date corect demonstrabile. 6. După cum vom demonstra urniversul este un mecanism extrem de exact.  Teoria relativității aplicată unui univers extrem de exact, după vom demonstra, este o simplă aberație religioasă. Teoria cuantică dublată de originea a universului dintr-un atom, care nu avea nici-o origine, este similară cu creația divină, Basme, basme și manipulări ordinare. De aceea am pierdut 30 de ani din viață studiind fenomenele universului și organismului. cu date profund eronate, erori susținute de marile somități ale umanității.                         

                       CARE SUNT BENEFICIILE  CUNOAȘTERII CONEXIUNILOR

                                        LEGILOR CIRCUITELOR    UNIVERSALE? 

   Noi trăim ȋntr-o realitate de mare complexitate, realitate pe care o vedem, dar nu o ȋnțelgem. După cum vom demonstra, de-a lungul acestei lucrări, informația concret demonstrablă este cea mai mare putere din univers. Să dovedim. Dovada nr.1.Cei mai bogați oameni din lume sunt cei care au creat cele mai mari firme de IT, precum Apple, Amazon, Google, Facebook. Dovada nr. 2..Cu ajutorul informațiilor corecte au fost create cele mai performante tehnologii care pot muta munții din loc. Dovada nr. 3. Puterea informațiilor corecte (adevărate) ale codului genetic au creat toate viețuitoarele și binențeles și omul. Dovada nr. 4. Omul este cel mai puternic viețuitor de pe Tera nu prin forța fizică, ci prin puterea fenomenală a cunoașterii unor informații corecte (adevărate). Să vedem cum și de unde izvorăsc energiile puterilor noastre. Pe parcursul acestei lucrări vom demonstra că ȋn ce 14 miliarde de neuroni ai scoarței cerebrale pot fi acumulate miliarde de informații corecte, ce pot dezvolta cantități infinite de energie. Codul genetic și creierul nostru sunt calculatoare imense care controlează și procesează toate activitățiile celulare și moleculare din organism. Prin cunoașterea mecanismelor universului celular și organic creierul va putea controla ȋn mod conștient toate procesele din organism facȃndu-l nemuritor.    Dovada nr. 5. Copilul la naștere nu conține ȋn memoria neuronilor săi nici-o informație  drept pentru care este total neputincios. Pe măsură ce acumulează (memorează) informații ȋntr-un număr din ce ȋn ce mai mare de neuroni, devine mai puternic, mai independent. Copiii care sunt silitori și ȋnvață, sunt mult mai bogați și mai puternici decȃt cei care din diferite motive nu ȋnvață. Excepție fac cretinii care promovează minciuna și furtul. Un lucru extrem de important ȋn dezvoltarea unei memorii dotată cu un volum mare de informații, constă ȋn legătura dintre informație și necesitățile existențiale. Conform dovezilor enumerate mai sus, cu cȃt vom ȋnțelege și cu cȃt vom asimila mai multe informații ale  conexiunilor legilor universale cu atȃt ne vor crește puterile cu care vom manipula cele mai mari energii din univers.  Deoarece informațiile primite la școală nu prezintă un interes existențial, sunt memorate pentru scurt timp ( fiind lipsite de energie) pentru a fi uitate. Neuronii care conțin informații logice (legate ȋntre ele) formează legături dendritice numite sinapse. Ȋn situația ȋn care informațiile primite nu au legături logice cu necesitățile realității  existențiale, fiind haotice, apare fenomenul numit schizofrenie, adică lipsa conexiunilor neuronale (sinapse) și o stare de confuzie, cu comportamente contradictorii, generate de informații rupte de realitate. Depresia, schizofrenia și ȋn general bolile psihice, sunt determinate de stuctura informațional contradictorie, care nu satisfac necesitățile existențiale ale individului, individ care intră ȋntr-un permanent conflict cu realitatea. Deci numai informțiile eronate ce nu coincid cu realitatea produc autoconflicte și autodistrugere prin boli mintale organice ȋmbătrȃnire și moarte. De aceea un sistem informațional ancorat ȋn realitate, ȋn concordață cu necesitățile existențial-individuale și sociale, trebuie să constituie baza unui sistem de ȋnvățămȃnt. Cȃnd la școală elevul ȋnvață legile fizicii, chimiei, biologiei și vine religia care (prin crede și nu cerceta)  anulează adevărul științific, sunt puse bazele schizofreniei. Un om este puternic cu informații existențiale puternice. Dovada nr. 6. Un om lipsit de informații reale existențiale este un neputincios,  un rob ușor de manipulat de preoți  și  politicieni, care cu promisiuni false, ȋl exploatează fără milă. Sănătatea și bunăstarea existenței noastre depinde de nivelul de cunoaștere a realității, de nivelul de ȋnțelegere și de capcitatea de rezolvare a unor probleme existențiale de mare complexitate. Cu cȃt cunoaștem mai multe adevăruri aflate ȋn conexiuni multiple cu atȃt numărul neuronilor  legați prin multiple sinapse (conexiuni) crește, simultan cu creșterea puterii de ȋnțelegere și de adaptare la situațiile complexității existențiale. Dovada nr. 7. Omul care cunoaște adevărurile concret demonstrabile, nu are nevoie de ajutoare divine inexistente, nu are nevoie de promisiunile mincinoase ale politicienilor. El este capabil să-și satisfactă necesitățile existențiale fără ajutoarele promise de hoți și mincinoși. Informația reală perfect demonstrabilă ne ajută să manipulăm timpul, energiile, structurile materiale ale mediului și organsimului, asigurȃndu-ne  o existența temporală mult mai ȋndelulungată și o fericire reală  energetică, structurală mult mai persitentă, decȃt energiile plăcerilor instinctuale, despre care vom discuta pe larg. Energiile infinite ale adevărului  se pot obține numai prin cunoașterea conexiunilor universale, la care trebuie să ne conectăm ȋn mod conștient și genial. De aceea avem nevoie de cunoaștrerea detaliată a legilor fizicii, chimiei, biologiei, astronomiei, matematicii, informaticii.  Dovada nr. 8 sau dovada temporală a cunoașterii. Conexiunile legilor universale din această lucrare concentrează energiile infinite ale cunoașterii ȋntr-un volum foarte mic. Astfel toate informațiile adevătae concret demonstrabile pot fi asimilate ȋntr-un timp foarte scurt, comparativ cu balmucul informațional absurd și inutil al sistemelor actuale de ȋnvățămȃnt. Ȋn loc să pierdem  16 ani din viață  cu sistemul actual de ȋnvățămȃnt supraȋncărcat cu informații  inutile, sau dăunătoare, ȋnveți totul ȋn maximum 6 ani. Dintr-o dată un tȃnăr cȃștigă 10 ani  de viață, ani pe care nici-un politician și nici o religie, nu ți-i poate da. Și acesta este un miracol adevărat pe care ȋl vom demonstra cu sute de dovezi concrete  ȋn acestă lucrare. Dovada nr. 9, sau dovada sănătății și longevității. Pe lȃngă cei 8 ani din viață cȃștigați, conexiunile legilor universale ȋți vor construi sinapse neuronale extrem de puternice, o stabilitate psihică permanentă, o existență sănătoasă ȋndelungată  și performantă. Energia cunoașterii se transformă ȋn inventivitate, profitabilitate materială și spirituală. Printr-o profundă cunoaștere a adevărului, profitul muncii și inteligenței tale nu va mai ajunge la hoți și mincinoși.  Cunoașterea conexiunilor legilor universale va rezolva și ultimul vis al omenirii, tinerețea fără bătrȃnețe și viața fără de moarte. Deviza acestei teorii este „Totul este posibil prin cunoaștere și inteligență” deoarece informația adevărată este cea mai mare putere din univers, și vom demonstra cu multiple dovezi acest lucru.  Ȋncărcȃndu-ne ȋn mod gratuit cu cele mai puternice (adevărate) informații, ne vom ȋncărca cu cele mai mari puteri din univers. Să cuprinzi ȋn 200 de pagini toate științele exacte : chimie, fizică, biologie, matematică, astronomie, genetică, informatică, este o performanță inimaginabilă.  Ȋn concluzie adevărul este gratis, minciunile sunt scumpe. Dovada nr. 10. Integrarea tuturor științelor  și a tehnologiilor ȋntr-un singur obiect de studiu, aşa cum sunt ele în realitate. Noi prin „divide et impera” ciopȃrțim realiatatea amestecȃnd-o cu tot felul de idioțenii care anulează adevărul, moralitatea, cinstea și corectitudinea..  Sistematizarea și concentrarea fenomenelor universale și tehnice, ȋntr-un volum informațional           foarte mic, creează posibilitatea realizării unui joc cu animația fenomenelor și tehnologiilor, venind ȋn ȋntȃmpinarea necesității copiilor de a se juca, simultan cu necesitatea socială de a ȋnvăța. Dinamica fenomenleor ȋn imagini animate, fac cȃt mii de cuvinte, fapt ce asigură rapida asimilare și memorare a informațiilor. Eu voi realiza peste un an, la fiecare capitol, desenele fenomenelor ce pot fi animate și introduse ȋntr-un joc didactic.

                                                      CE SUNT  LEGILE ???

  Așa cum organismul nostru este un sistem de organe inseparabile la fel și universul este un sistem de structuri cu funcții și legi inseparabile. Acestea sunt imposibil a fi separate cum și organele din corpul nostru, sau piesele uni motor nu pot exista și funcțoiana dacă sunt separate izolate de ȋntreg.    Legile sunt de două feluri. Legi universale, numite și legi naturale, și legi sociale. Legile naturale sau universale sunt concret demonstrabile, nemodificabile și strict aplicabile. Legile naturale nu pot fi modificate și nu pot fi ȋncălcate. Legile sociale sunt artificiale, diferite de la o societate la alta, de la o comunitate la alta, de la o religie la alta. Legile sociale sunt modificabile și pot fi ȋncălcate. De exemplu ȋn natură, sub așa numitele legi ale junglei, nu există animale bolnave, bătrȃne sau handicapate.  Datorită legilor naturale a avut loc evoluția speciilor pȃnă la apariția ființelor umane, ființe care au creat noi legi,  care nu respectă legile naturale. Singura societate care a respectat legile naturale a fost societatea spartană. Nerespectarea legilor naturale de către societatea umană duce implicit la o degenerare accentuată și ampificarea fenomenului parazitar al societății asupra mediului natural. Amplificarea parazitismului și nerespectarea legilor naturale va duce implicit la un dezastru iminent. Acest lucru este demonstrat de inexistența unor civilizații extraterestre care ar fi putut coloniza universul.  Și totuși dacă societatea umană ar cunoaște și ar respecta legile universului ar avea șansa să supraviețuiscă și să colonizeze universul prin inteligență și rațiune. Actualmente universul este rațional dar nu este conștient. Omnirea are șansa să transforme universul ȋntr-un sistem inteligent autoevolutiv.

                                        NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE   

 Cum era şi normal oamenii  care încalcă cu nonşlaţă poruncile divine şi legile sociale, au încercat (fără succes) să încalce şi legile universale. În acest context societatea umană şi-a creat un mediu artificial, așa zis  protector, încercând eludarea legilor naturale, parazitând şi maltratând realitatea. Dar după cum vom demonstra, iluzia că putem încălca legile naturale ne va fi fatală, conform dictonului latin “Dura lex sed lex”. Noi încălcăm legile sociale şi legile naturale dintr-o inconştienţă determinată un sistem de ȋnvățămȃnt rupt de realitate. Numai moralitatea respectării legilor naturale  generează o imensă profitabilitate. De exemplu stările conflictuale determinate  de dreptul universal al celui mai puternic (toate tipurile şi formele dictatoriale de la nivel individual la cel social statale) consumă resurse    materiale, energetice, temporale şi sacrificii umane imense.  Să vedem care sunt criteriile care stabilesc dacă o informaţie este corectă, legală, morală şi profitabil democratică. O informaţie este adevărată, dacă este demonstrabilă, accesibilă, inteligibilă, şi profitabilă pentru toți  oamenii (adică democratică). Minunile religiilor nu au absolut nici-o demonstrabilitate rămȃnȃnd la stadiu de basme, care consumă resurse umane  imense pentru profitul unor indivizi imorali. De aceea este absolută nevoie să subliniem cu maximă intensitate criteriile adevărului?  O informaţie adevărată trebuie demonstrată în conexiune (adică să fie legată și susţinută) de toate celelalte adevăruri demonstrate. Mulţimea sistemelor informaţionale ştiinţifice, filozofice, politice şi religioase ce nu sunt demonstrate,  se găsesc într-o perpetuă stare conflictual-ireconciliabilă, mare consumatoare de resurse umane,  timp şi energie. Singurul domeniu din societatea umană, unde nu există, sau nu pot exista erori, este domeniul înaltelor tehnologii, care au generat miracolul abundeţei bunurilor  de larg consum, dovadă că adevărul demonstrabil este extrem de profitabil. Adevărurile stabilite de înaltele tehnologii au generat miracole demonstrabile, inteligibile, profitabile şi accesibile tuturor oamenilor, miracole ce nu sunt luate ȋn considerație de religie și de sistemul actual de ȋnvățămȃnt. Miracolele ȋnaltelor tehnologii sunt considerate chiar periculoase de analfabeții creați de  aceste sisteme informaționale. Exemplul vaccinurilor care conțin cipuri, fără ca ignoranții să cunoască ȋn detaliu ce este un cip și cum funcționează. Democraţia socială reală nu va putea fi instaurată cu ignoranții generați de un sistem de ȋnvățamȃnt plin de informații false și  inutile.

                                        LEGEA DEMONSTRAŢIEI ADEVĂRULUI

    O societate  supraaglomerată de teorii, ipoteze şi  informaţii contradictorii face imposibilă o existenţă ideală.  Mai mult chiar şi atunci când unor oameni li se demonstrează în mod concret nişte adevăruri (exemplul vaccinurilor), aceştia le neagă cu vehemenţă, până la o violenţă extremă, deoarece sunt arestaţi într-un lagăr conceptual invizibil, fără ieşire. Să amintim “numai” arderea conceptuală pe rug a lui Giordano, jihadul conceptual islamist, teroarea fascistă  și teroarea comunistă. Civilizaţia umană şi-a pus de la începuturile ei două întrebări fundamentale, la care a căutat în permanenţă răspunsuri.  1. Prima  întrebare se referă la “Cine a creat şi cum a fost creat universul şi omul? 2. A doua întrebare este generată  de  instinctul de conservare, teama de moarte, pentru care a fost inventat basmul   cu raiul (imposibil a fi demonstrat) și nemurirea sufletului. Ȋn realitate universul ne-a dăruit raiul pe planeta noastră, rai pe care din ingnoranță (generatoare de inconștiență) ȋl poluăm și ȋl distrugem. Pentru a răspunde la întrebările existențiale au fost formulate o mulţime de teorii religioase,  filozofice și „științifice” considerate adevărate, dar imposibil a fi  demonstrate. Nu oamenii se ceartă, se războiesc, ci instinctele şi convingerile lor informaţionale. Acest haos conceptual, unde este imposibil ca toată lumea să aibă  dreptate, este exploatat, extrem de profitabil, de indivizi imorali pe baza principiului “divide et impera”.  Numai adevărul demonstrabil are dreptate, fiind elementul fundamental al moralității. Ȋn consecință o societate care susține neadevăruri este o societate imorală. Ȋn acest context avem o religie imorală, o filozofie imorală și o știință imorală, după cum vom demonstra. Ignoranța determinată de necunoaștere de neȋnțelegere și lipsa de demonstrabilitate a teoriilor societații, generează, inconștiența instinctuală a dreptului celui mai puternic.  Pentru a înţelege mecanismul, care ne va ajuta să răspundem în mod corect şi concret la aceste întrebări, suntem obligaţi să definim noţiunea de demonstrabilitate pentru certificarea unui adevăr moral. În acest context pentru ca o teorie să fie corectă şi acceptată de toată lumea, trebuie să fie demonstrată cu multiple probe, respectând câteva reguli care derivă din legile ȋnaltelor tehnologii. Să comparăm multiplele  miracole tehnologice existente (demonstrabile) cu basmele despre miracolele religioase și politice inexistente (nedemonstrabile).  Ȋn acest context avem la dispoziție un număr imens de  miracole demonstrabile  pe care din inconștiență nu le luăm ȋn considerație. Dovezile nr 1. Automobile, avioane, rachete cosmice, trenuri de mare viteză pe pernă magnetică, sateliţi, roboţi, calculatoare, radiouri, televizoare, telefoane mobile, frigidere, maşini de spălat automate, aspiratoare, instalaţii de aer condiţionat, baraje pe fluvii, electricitate, energie atomică, eoliană, fotoeelctrică, mii de medicamente, vaccinuri, transpalanturi de organe, milioane de soiuri de plante şi rase de animale extrem de productive. Din dovezile perfct demonstrabile de mai sus observăm următoarele: Dovada nr 2.Mulţimea imensă a miracolelor tehnologice sunt accesibile tuturor oamenilor, ȋn timp ce promisiunile religiilor și politicienilor nu au demonstrat absolut nimic, niciodată fiind accesibile pe lumea cealaltă. Cu toate acestea o masă imensă de oameni cred basmele politicienilor şi preoților. neagȃnd miracolele tehnologice, care le fac viața mai ușoară și mai ȋndelungată. Dovada nr 3. Ideile inventatorilor inginerilor, informaticienilor și  automaticienilor s-au transformat în miracole adevărate, concret demonstrabile după multiple încercări şi experimente. Dovada nr 4.Realizările tehnologice sunt democratice, deoarece orice om de pe planetă poate vedea miracolul tehnic, îl poate  avea şi îl poate folosi, în timp ce miracolele clamate de religii şi filozofi nu au absolut nici-o concreteţe demonstrabilă, nici-o accesibilitate democratică. Dovada nr 5.Democratizarea accesului la produsele înaltelor tehnologii duce în mod firesc la democratizarea societăţii, în timp ce neadevărurile, aduc profit numai unui mic grup de indivizi imorali, ( dearece susțin neadevăruri), indivizi care dealungul timpului au negat şi au oprimat oamenii de ştiinţă. Astfel basmele religioase nu pot demonstra în mod concret şi democratic existența nici unui miracol, ȋn timp ce inginerii, inventatorii, medicii, demonstrează, cu milioane de dovezi, creația inteligenței ȋn contrapondere cu ravagiile hoției și prostiei. Situaţia este identică şi în cazul politicienilor. Aceştia vin în faţa alegătorilor cu promisiuni sub formă de mită plătită din banii publici (bani din care ei fură pe rupte). Populaţia clonată să-şi satisfacă instinctele primare, votează  cu politicinii, care promit mai mult din banii poporului, ruinȃnd ţara. Să analizăm sumar tehnologia transferabiltăţii informaţiei la roboţi.   Codul genetic al roboţilor se numeşte cod  informaţional tehnologic, care este transferat tuturor roboţilor, aşa cum codurile genetice sunt transferate de la părinţi la copii. Raţiunea, inteligenţa, moralitatea, sunt transferabile și pe mașini, la fel ca şi prostia şi imoralitatea. Aici se cuvine să spunem povestea clonărilor genetice. În momentul când s-a reuşit clonarea unor animale (prin transferabilitatea codului genetic), s-a vehiculat ideia falsă a clonării oamenilor ca pe un fapt total imoral. Ceea ce (din ignoranță) nu s-a observat, a fost faptul că omul este confundat cu organismul  instinctual anatomo-fiziologic. În realitate omul este spiritul, adică sistemul informaţional cerebral care îi determină conceptele şi acţiunile. În acest context clonarea reală a fiinţelor umane spirituale se face prin sistemul educaţional familial, școlar  şi religios. Astfel religiile, politicienii şi sistemul de învăţământ, clonează prin teorii false  ignoranţa şi incapacitatea de a gândi logic, în conformitate cu logica existenţială  a universului. Un copil, un om care nu cunoaşte şi nu înţelege mecanismele funcţionale ale universului, ale propriului organism, şi a propriei sale existenţe, nu este decât  un simplu robot instinctual inconştient, un votant uşor de manipulat, un credincios îngenunchiat, clonat  să umple burțile preoților și politicienilor imorali. Acești falsificatori sunt adevărații clonatori imoeali ai spiritelor oamenilor. Societatea umană actuală clonează componetele spirituale ale fiinţelor umane, conceptele, atitudinile, comportamentele familiale, sociale, religioase, politice, culturale, comerciale, alimentare, sexuale. Astfel fiecare individ, funcţie de familia, societatea şi locul geografic natural în care se naşte, este clonat sub forma unui robot spiritual, comportamental, sexual şi alimentar. Să revenim la personajele roboţilor clonaţi spiritual şi structural de supertehnologii. Miracolul tehnologic privind creația robotului tehnologic autocreator, autoevolutiv şi nemuritor  este numai o chestiune de timp.  Ȋn anul 2021 există realizați super-roboți patrupezi și bipezi care au deja capacități net superioare ființelor biologice umane. Vă puteți convinge căutȃnd demonstrațiile de pe you tube. Suntem la un pas de realizarea roboţilor superinteligenţi, capabili de autoreproducere şi nemurire, cȃnd basmele despre creaţia divină vor deveni numai povești pentru copii.  Spre deosebire de robotul spiritual uman   inconştient şi ignorant, robotul tehnologic, creat de oameni superinteligenţi, nu depinde de instinctele animalice, nu are nevoie de hrană de oxigen, și ȋn consecință nu va mai polua biosfera cu mizeriile societății umane. Roboții tehnologici superinteligenți, sunt net superiori ființelor umane, deoarece nu vor depinde de instinctele animalice (sex, foame, sete, somn, respirație, pipi, caca, durere) nu depind de gravitație, de atmosferă,  de temperatură,  de hrană și de zei inexistenți. Aceștia vor putea popula orice planetă din sistemul solar, spre deosebire de structurile  biologice dependente de o mulțime de condiții inexistente pe alte planete.   Aceşti roboţi pot fi dotaţi cu un sistem informaţional conştient, autoevolutiv, împosibil a fi manipulat, dacă va fi bazat pe legile conexiunilor universale, adică pe adevăr, iar adevărul se află în conexiune directă cu moralitatea. Evoluția extrem de rapidă a roboților va elimina falsele teorii religioase și așa zis stiințifice pline de stupidități criminale. În consecinţă numai adevărul concret multiplu demonstrabil, accesibil tuturor oamenilor este moral, deoarece este în conexiune cu toate legile universului. Informaţiile conceptual eronate produc, în mod inevitabil, acţiuni eronate conflictuale şi imorale, demonstrate de istoria trecută și actuală permanent conflictualǎ a societǎţii umane. Crearea roboţilor superinteligenţi programaţi pe baza conexiunilor legilor universale ale adevărului moral demonstrabil, va accelera ȋn mod extrem de rapid evoluția societății umane. Dat fiind complexitatea tehnologiilor informaționale roboţii imorali vor putea fi creaţi  de oameni inconştienţi şi imorali. Conexiunile legilor universale vor extermina multitudinea conceptelor false așa zis ştiinţifice, filozofice sau religioase contradictorii, primitiv-conflictuale generate de instinctele primare. Ȋn consecință trebuie să facem o diferență clară ȋntre teoriile generate de necesitățile instinctuale și teoriile generate de necesitățile rațional morale.

                                                                                                                                                                                

                                LEGEA UNIVERSALĂ A CONSEVĂRII ŞI CREAŢIA       

   Spre deosebire de multiplele teorii științifice, filozofice, politice, religioase așa zis “morale??”, ale diferitelor societăţi umane, legile Universului sunt unice pentru toate fenomenele De ex. legea universală a conservării masei şi energiei este unică pentru toate fenomenele universului. Astfel între masa şi energia intrată şi cea ieşită dintr-un sistem, există întotdeauna o egalitate perfectă. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă ci totul se transformă. Conform legii conservării cantitatea de masă şi energie universului este ȋn permanență aceeași. Dacă masa şi energia universului nu sunt modificabile, înseamnă că universul are o existenţă infinită. Deoarece orice infinit nu are nici început şi nici sfârşit, înseamnă că nici infinitatea universului nu are început, deoarece masa şi energia universului este ȋn permanență aceeași (conform legii conservării). Dacă universul infinit nu are început, înseamnă că nu fost Creat. Iar dacă nu a fost Creat nu există nici Creator. Și cum legea conservării nu permite modificări cantitative ale maselor şi energiilor, înseamnă că nici teoria creaţiei universului din Big Bang nu a fost posibilă. Stimate cititorule vreau să observi că nu eu critic anumite teorii, ci demonstrația concretă științifică.  Conform legii conservării maselor şi energiilor, toate teoriile ştiinţifico-religioase actuale, bazate pe diferite modalităţi de creaţie a universului devin nule, deoarece orice creaţie trebuie să aibă un început, iar infinitul nu are nici început şi nici sfârşit, fapt matematic demonstrabil. Deci atât creaţia divină, cât şi creaţia Big Bang, sunt teorii nedemonstrabile (adică neadevărate, deci imorale) care nu respectă  legea conservării şi legile infinitului. O societate şi o aşa zis ştiinţă, care nu respectă legile universale sunt imorale, fapt demonstrat de întreaga istorie, (plină de tot felul de imoralităţi) permanent conflictuală a umanităţii.  Toate imoralităţile au fost, sunt şi vor fi, catastrofale.  Legea universală a conservării masei şi energiei împreună cu legea infinitului, anulează  necesitatea explicaţiilor privind Creaţia universului şi a omului. Astfel se anulează un volum colosal de informații false (imorale), ȋnformații ce trebuiesc asimilate de copiii schizofrenizați cu informaţii contradictorii.  În acest context teoria evoluţionistă, demonstrată prin tehnologia creaţiei a milioane de soiuri de plante şi rase de animale extrem de productive, este singura explicaţie perfect demonstrabilă a creaţiei vieţuitoarelor şi a omului de către Universul infinit Creator . Astfel  vom demonstra cu multiple exemple concret-demonstrabile că Universul este Creatorul real, palpabil și inteligibil, fața de cretori imaginați pe care nu-i vede nimeni.   Nenumăratele încercări ale inventatorilor tuturor timpurilor  de a obţine un pepeuum mobile de speţa I s-a dovedit a fi imposibilă. Un perpetuum mobile de speţa I ar trebui să producă  energie în mod perpetuu  din nimic. Chiar dacă toate încercările de a obţine energie din ceva foarte mic, nu a fost demonstrată practic, fizicienii susţin şi cred, în Big Bang, care este de fapt un pepetuum de speţa 0.  Teoria Big-Bang susține că universul a fost creat, pornind iniţial de la masa infimă şi limitată a unui atom, comparativ cu masa infinită a universului, univers care  a produs în mod perpetuu cantităţi infinite de mase şi energie timp de miliarde  de ani. Dovada nr 1. Legea conservării, care demonstrează imposibilitatea modificărilor cantitative ale maselor și energiilor,  stabileşte lipsa limitelor temporale ale universului. Urmează să stabilim înfinitatea cantitativă a masei, energiei şi spaţiului, infinităţi care intră în contradicţie cu teoriile limitelor stabilite de fizicieni. De exemplu limita dimensională a particulelor numite quarcuri, limita  vitezei de propagare a luminii, limita termică numită 0 absolut şi limita temporală a universului ( prin Big Bang). Dacă universul ar avea limite spaţiale cum credeau filozofii antici, acele limite ar fi reprezentat ceva, care la rândul lor trebuiau să aibă alte limite, fapt care ar demonstra existenţa universului, nelimitat în toate dimensiunile sale.  Cum dovedim infinitatea spaţial dimensională a universului? Dovada nr 2.După cum s-a demonstrat viteza luminii (viteză limitată absolută??) este de 300 000   km/s. Lumina fiind una din formele de energie ale universului. Cum energia universului, sub forma luminii emise de stele, se propagă cu o viteză de 300000 km/s în toate direcţiile spaţiului există două posibilităţi. Dacă spaţiul universului ar fi limitat, emisia luminii timp de miliarde de ani s-ar fi acumulat în acest spaţiu, care s-ar fi supraîncălzit şi suprailuminat, ceea ce nu s-a întâmplat. A doua posibilitate. Dacă universul limitat s-ar fi aflat într-un spaţiu vid infinit, energia luminoasă emisă cu viteza de 300000 km/s în toate direcţiile spaţiului infinit s-ar fi epuizat de mult. După cum vom demonstra mecanismele, care asigură infinitatea existenţială a universului, sunt circuitele de reciclare infinită a maselor şi energiilor, utilizate atât de biosferă cât şi de unele tehnologii ale societăţii umane. Dovada nr 3. Cum cercul, respectiv circuitele nu au nici ȋnceput, nici sfȃrșit, (fapt care le face temporal infinit autoregenerabile), atunci ȋn mod absolut logic universul, care funcținează pe baza circuitelor infinite este ȋn mod firesc temporal infinit. Ȋn acest context renumita limită temporală de 4,5 miliarde de ani de la nașterea numită Big Zbang , dublată de moartea, numită “sfȃrșitul termic” al universului, sunt profund eronate. Dovada nr 4 (dovada matematică).Să introducem în ecuaţia de calcul universal a celor 4 componente, masă, energie, spaţiu şi timp ( timp care este infinit, conform legii conservării și al autoregenerării infinite al infinitelor circuite de reciclare al maselor și energiilor), e=  m*s/t() caz în care, energia este egală cu 0, deoarece orice număr finit ȋmpărțit la infinit este egal cu 0. Matematica ne spune că dacă adunăm sau înmulţim un număr cu infinitul obţinem tot infinit. Dacă scădem dintr-un număr finit un număr infinit obţinem zero, deoarece un număr oarecare este limitat, în timp ce infinitul este nelimitat.  Dacă dintr-un număr infinit scădem un număr finit obținem tot infinit. Dacă un număr finit este împărţit la un număr infinit obţinem  tot zero, adică nimic Dacă un număr infinit este ȋmpărțit la un număr finit oținem tot infinit. Cum masa energia şi spaţiul universului  au o existență nelimitată (datorită legii conservării și a circuitelor infinit autoregenerabile),  înseamnă că toţi parametrii ecuaţiei trebuiesc (din punct de vedere matematic) să fie infiniţi. În acest caz ecuaţia universală corectă este e. Aici trebuie să observăm faptul că nu poate exista spațiu și timp dacă nu există masă și energie. Dar după cum vom demonstra mai departe, masa este o hologramă energetică deci este formată din energie. Totodată energia se află sub formă de frecvențe (oscilații) infinit autoreproductibile. În acest context definirea completă a legii consevării masei şi energiei devine legea conservării masei, energiei, spaţiului şi timpului infinite, conform ecuţiei matematice de mai sus. Legea infiniturilor se află în conexiuni matematice (perfect demonstrabile) cu toate legile universale. Dovada fundamentală este adusă de infinitatea circuitelor infinit auto-regenerabile, ( ca și frecvențele oscilațiilor) care determină în mod firesc infinitatea existențială a energiilor, maselor, spaţiului şi timpului. Cum toate legile se găsesc în conexiuni inseparabile, înseamnă că legea infiniturilor o vom regăsi şi în celelalte legi universale, fapt care va elimina absolut toate tipurile de limite imaginate de religii, filozofi şi fizicieni. Infinitatea tuturor parametrilor  ecuaţiei universale are puterea de a explica fenomene imposibil a fi explicate folosind limitele, fapt demonstrat de teoriile extrem de complicate, inexplicite şi neinteligibile (care tȃmpesc copii) ale ştiinţelor așa zis exacte. De fapt orice limită limitează atât capacitatea de  înţelegere (inteligenţa) cât şi capacitatea evolutiv infinită a spiritului uman. Limitarea nivelului de cunoaştere cu informaţii eronate este extrem de gravă, deoarece limitează atât existenţa noastră individuală cât şi existenţa civilizaţiei umane. Dealungul acestei lucrări veți observa repetarea cu obstinație a mai multor explicații și demonstrații concret explicite, ce pot părea agasante. Un profesor adevărat folosește principiul latin numit “Repetițium mater studiorum”, ca fundament al memorării informațiilor. Totodată, deoarece legile universale se găsesc ȋn conexiuni inseparabile, se impune ca regulă fundamentlă repetarea (ȋn circuite) uneori agasantă a conexiunilor multiple ale fiecărui fenomen, pentru ca demonstrabilitatea adevărurilor să fie cȃt mai clară și mai coerentă.                                   

                                     LEGILE GAZELOR ŞI CONEXIUNILE ACESTORA

   Ca şi legea conservării, legile gazelor sunt legi universale unice pentru ȋntreg universul și pentru toate  tehnologiile societății umane. Legile gazelor se află în conexiuni, respectiv în determinări  multiple  cu toate fenomenele universale, fenomene în care există intrări şi ieşiri de masă şi energie controlate de : legile gazelor, legile circuitelor şi legea conservării materiale, energetice, spaţiale şi temporale. Deoarece toate componentele  universului se găsesc în conexiuni inseparabile extrem de exacte, însemnă că universul este un motor ȋn care piesele componente sunt legile care ȋi asigură atȃt complexitatea cȃt și funcționalitatea infinit autoregenerabilă. Drept pentru care putem folosi expresia de “motor universal”. Deci toate componentele universului sunt strȃns legate între ele, adică inseparabile, precum inseparabile sunt energiile, masele, spaţiile şi timpul din formula universală e=m*s/t. Rămâne să aducem toate dovezile, necesare construcţiei şi funcţionării motorului universal.  Primul lucru pe care trebuie să-l observăm este faptul că universul este un  gaz extrem de rarefiat, drept pentru care se supune legilor gazelor.  Legile gazelor au fost descoperite de Boyle  şi Mariotte prin experimente matematizate extrem de exacte. Aceste legi sunt perfect aplicabile  universului, care este un sistem gazos extrem de complicat. Gazele au proprietea de a se încălzi prin concentrarea energiei termice, atunci când sunt comprimate şi de a se răci când sunt  decomprimate. Orice oscilație este formată dintr-o compresie și o decompresie repetitivă.  De la aceastǎ, simplǎ banalitate, pleacǎ Creaţia infinitǎţii structural funcţionale a tuturor fenomenelor motorului universal. Mecanismul Universal al comprimǎrilor şi decomprimǎrilor (oscilatorii) este folosit în mod obligatoriu de toate tehnologiile societăţii umane, precum( urmează dovezile): transformatoarele electrice, frigiderele, motoarele cu ardere internă, rachetele, termocentralele, atomocentralele, lichefierea gazelor, respirația plantelor și animalelor etc. tehnologii  demonstrabile, accesibile tututor oamenilor, dovezi concret explicabile, inteligibile, utilizabile şi extrem de profitabile. Multiplele dovezi tehnologice. enumerate mai sus. demonstrează universalitatea legilor gazelor, fapt care ne va ajuta în descifrarea mecanismelor fundamentale ale funcţionării fenomenelor motorului universal. În acest context nu există fenomen universal care să nu fie acţionat de legile gazelor, aflate în conexiuni logice (matematice) inseparabile, cu toate celelalte legi (piese) ale motorului universal. Vom descoperi că atât universul cât şi toate viețutoarele ( deci și oamenii) sunt motoare cu ardere internă, guvernate de legile gazelor. Deoarece teoria conexiunilor trebuie să fie legată de practică şi de interesele fiinţei umane, vom studia pe rând structura  tehnologiilor industriale care funcţionează pe baza legilor gazelor. Apoi va urma cunoaşterea mecanismelor structural funcţionale ale fenomenelor universale care funcţionează pe baza legilor gazelor. Astfel vom stabili (demonstra) profitul material, temporal(existenţial) şi spiritual al cunoaşterii acestor legi în vederea aplicaţiilor tehnologice. Vizibil  trăim într-un univers gazos care se supune legilor gazelor, prin comprimări şi decomprimări alternativ oscilatorii.  Pentru început vom face un experiment simplu. Să comprimăm un gaz într-o incintă. Termomentrul  al cărui lichid se dilată, datorită legilor gazelor,  ne va arăta creşterea temperaturii gazului comprimat în incină. De observat că atât lichidele cât şi solidele se  dilată şi se contractă sub acţiunea temperaturilor (temperaturi produse tot de legile gazelor)  dovadă că şi solidele sunt gaze condensate, lucru ce va fi demonstrat în mod concret. Între gazul comprimat încălzit în incintă şi gazul exterior mai rece, se produce o diferenţă de amplitudini termice, care sunt transmise în exterior, prin pereţii incintei până la egalizarea temperaturilor (fig.1). Scăderea temperaturii din incintă va duce şi la scăderea presiunii, presiune care spre deosebire de temperatură nu se va egaliza cu presiunea exterioară. Faptul că presiunea din incintă rămȃne oarecum ridicată și temperatura pleacă (adică se plimbă), demonstrează existența multiplelor niveluri de organizare a subparticulelor și a frecvențelor acestora. Astfel temperatura aparține unor particule de nivel inferior  existente în atmosfera moleculelor gazoase, particule ale căror oscilații trec printre atomii pereților izolatori al incintelor, (urmează  dovezile) la fel cum trec oscilațiile radiourilor, televiziunilor și telefoanelor mobile. Prin pereții solizi trec numai frecvenţele oscilaţiilor termice nu şi particulele. Trec numai frecvenţele emise de telefoane (nu și telefoanele) nu atomii și molecuele emițătoare. Ȋn consecință teoria vitezelor fotonilor luminii și a temperaturii moleculelor unui gaz este eronată, deoarece moleculele gazului transmit frecvenţele termice ale unor particule foarte mici,  prin pereţii incintei, fără a avea contact direct cu moleculele gazului exterior. De aceea apartamentele sunt izolate termic, deoarece numai amplitudinile oscilaţiilor particulelor termice trec prin pereți ȋn ambele sensuri atȃt iarna cȃt şi vara. În acelaşi  fel sunt transmise sunetele prin amplitudinile oscilaţiilor moleculelor din aer, fără ca moleculele aerului să se deplaseze ca un uragan cu 340 m/s. Să facem un mic rezumat al unor multiple conexiuni înlănţuite demonstrate (dovedite) tehnologic. O să vi se pară agasantă repetarea cuvintelor demonstrație, dovadă, dovedită, dar vreau ca toate teoriile științifice, filozofice și religioase să facă la fel, dacă vor să ȋși dovedească cinstea și moralitatea.   Din determinismele conexiunilor enumerate mai sus, se poate lesne observa universalitatea comprimărilor şi decomprimǎrilor alternativ oscilatorii la o infinitate de niveluri. Sǎ repetǎm analiza (repetițium est mater studiorum) comprimǎrii unui gaz într-o incintǎ. Presiunile frecvenţelor oscilaţiilor termice nu aparţin moleculelor gazului, ci aparţin unor particule infinit mai mici, asemănătoare fotonilor existenţi în spaţiile imense dintre atomii ce compun pereţii incintei. Comprimarea moleculelor gazoase se face simultan cu creşterea frecvențelor și amplitudinilor oscilaţiilor energiei termice din incintǎ. Astfel cantitatea de energie termică creşte pe unitatea de volum, fapt care produce creşterea (prin concentrare) a temperaturii, care devine mai mare decât temperatura mediului extern. Înseamnă că numai gazele (și vom demonstra de ce) permit, prin comprimare, concentrarea maselor şi energiilor. Egalizarea  presiunii, efectuate de oscilațiile termice, se face dinspre gazul comprimat mai cald, spre mediul exterior mai rece, prin transmisia efectuată de particule de nivel inferior ( să zicem termotroni) a căror oscilaţii traversează spaţiile imense dintre atomii pereţilor incintei (lucru ce va fi multiplu dovedit în cazul sunetului, luminii, frecvenţelor telefonice, radio, tv. etc.). Dupǎ ce gazul comprimat a pierdut surplusul de energie, îl decomprimăm sub nivelul presiunii gazului exterior, adică  la o presiune termicǎ negativă faţă de masa termicǎ a mediului extern, răcindu-l puternic. Prin decomprimare moleculele gazului s–au rarefiat și temeperatura s-a diluat, astfel că frecvenţa (respectiv puterea, intensitatea, amplitudinea) oscilaţiilor termice se diluiază şi temperatura scade. (Diluarea sau decomprimarea o ȋntȃlnim și la soluțiile saline sau dulci, fenomene determinate de concentrarea sau diluarea unor substanțe.)  Acum sensul curgerii energiei frecvenţelor termice compresive se inversează, dinspre masa externă mai caldă, spre masa internă  (mai rece),  existentă ȋn incinta decomprimată, fig.1. Urmează dovezile tehnologice. Acest mecanism este dovedit foarte elegant de instalaţiile lichefierii aerului, de  frigidere, de instalaţiile de aer condiţionat, de pistoanele tuturor motoarelor cu ardere internǎ, de rachete și avioane cu reacție, de respirație și  de explozii. Prin dilatarea (decomprimarea) spaţiului, temperatura (energia) concentrată într-un volum mic s-a diluat (dilatat) într-un volum mai mare. Alternanţa compresiv-decompresivǎ a gazelor este un fenomen universal, fiind produsul reciproc autoreproductiv al oscilaţiilor și al  compresiilor implozive și dilatărilor explozive, existente la toate nivelurile de organizare ale Universului. Fiecare oscilaţie, sau pendulare, se autoreproduce la infinit prin compresie pe direcţia de propagare şi decompresie în direcţia opusǎ ȋn cooperare autoreproductivă (autocreativă) cu imploziile și exploziile pe care le vom analiza mai departe. Astfel în spatele oricǎrei oscilaţii se produce o decompresie, care absoarbe particulele comprimate, realizând pendularea infinit repetitivă, respectiv compresivǎ înainte şi decompresivǎ înapoi, a unor particule aflate la multiple niveluri de organizare. Avem demonstrația concretă a mecanismului de autocreație a universului care va fi dezvoltată cu o infinitate de dovezi mai departe.  Astfel vom demonstra că universul este creat de oscilaţiile infinitelor niveluri de organizare prin mecanismul creării hologramelor materiale. Presiunile oscilaţiilor unor subparticule produc într-un metal puternic încălzit, distanţarea atomilor (dilatarea metalului) de amplitudinile oscilaţiilor termice (ale unor particule subatomice), până la lichefiere, fără ca atomii să zburde de capul lor prin bucata de metal conform teoriei Browniene.  Cine este și ce a făcut fizicianul Brown? Brown a amestecat ȋntr-un vas cu apă particule de praf, pe care le-a urmărit la microscop, unde a observat o mișcare dezordontă a acestora, mișcare care a devenit celebră prin expresia „mișcare haotică Browniană”. Mișcarea Browniană este o mișcare haotică (haos, incertitudine, probabilitate, relativitate???) care (după cum vom demonstra) nu este determinată de mișcările termice ordonate ale moleculelor. Astfel oscilațiile particulelor sferice sunt cele mai exacte fenomene din univers, după cum vom dovedi la momentul oportun. Dacă mister Brown privea mai atent particulele de praf, ar fi observat că acestea sunt asimetrice adică au forme dezordonate, care produc mișcări dezordonate, haotice, imprevizibile. După cum vom dovedi corpurile asimetrice (neuniforme) lovite de frecvențele uniforme (ordonate) ale oscilaţiilor vor avea mișcări dezordonate. Deci mișcarea haotic-Browniană este determinată de asimetria particulelor de praf amestecate ȋn apă. Corpurile asimetrice lovite din toate direcțiile de oscilații uniform staționare ale unor particule sferice, determină ȋn mod firesc mișcările aleatorii ale acestora.  Dovadă. Fenomenul este observat și ȋn cazul meteoriților asimetrici care au mișcări browniene, aleatorii, relative, probabile, incerte, haotice ( conform teoriilor eronate care poartă numele acestor mișcări) Ȋn schimb planetele și stelele sferice au mișcări matematice perfect ordonate și deci extrem de exacte.  Avem ȋncă un caz, ȋn care, o simplă observație (eronată) a generat o groază de teorii eronate, ce     trebuiesc ȋnvățate de elevi și studenți, cu repercusiunile de rigoare. Totodatǎ compresiile şi decompresiile oscilatorii, sunt transformatoare, respectiv, schimbǎtoare de frecvenţe şi amplitudini la toate nivelurile de organizare ale universului, deoarece au loc schimbări compresiv- decompresive alternativ oscilatorii ale distanţelor (spațiilor) dintre particulele gazelor. Același lucru se produce și la transformatoarele electrice, ȋntre volumul mare al primarului și volumul mic al secundarului. Acesta este un mecanism universal capabil să concentreze sau să dilueze energiile, la toate nivelurile de organizare al universului ȋntr-un circuit destul de complicat, ce va fi  demonstrat, cu multiple dovezi, ȋn capitolul „Legile oscilațiilor”.  Volumul spaţiului infinit de mare al universului, comparativ cu volumul foarte mic ocupat de totalitatea maselor stelelor, este plin cu oscilaţiile energetic  difuze ale fotonilor, energii care, conform legii conservării și legilor circuitelor  maselor şi energiilor, sunt reciclate la infinit. Universul observabil este un gaz cu un volum mare și o presiune aparent mică ( fiind primarul transformatorului) ȋn timp ce stelele (ȋn calitate de  secundar al transformatorului universal) ocupă un volum mic și tensiune (presiune) mare. Coincidenţele dintre structura funcţională a  universului şi cea a transformatoarelor electrice va fi demonstrată și în cazul lentilelor sferice stelare, planetare și atomice.  Respectȃnd legea conservǎrii este obligatoriu sǎ avem intrări şi ieşiri egale de mase şi energii, la toate nivelurile de organizare ale universului. Micşorarea prin comprimarea distanţelor imense dintre particulele oscilatorii ale fiecărui nivel, va produce, (conform legilor gazelor),comprimarea, respectiv, concentrarea energiilor difuze. Una din creatoarele comprimărilor energiilor oscilatorii emise de stele este tornada. Principala proprietate a tornadelor constă în concentrarea şi stratificarea centripetǎ a maselor, funcţie de densitate înmulţitǎ cu viteza tangenţială a rotaţiei tornadei.  Diferenţa vitezelor tangenţiale existente între centrul şi periferia tornadelor, selectează (distilează) diferenţele de densitate ale maselor, pe principiul matematic egalitarist al formulei energie=masă * viteză.   Deoarece toate particulele dintr-o incintă au aceiaşi temperatură, adică au aceiaşi cantitate de energie pe unitatea de masă şi aceaşi frecvenţă uniformizată, toate componentele tornadei sunt obligate să aibă aceiaşi cantitate de energie pe unitatea de masă. Masele mai dense vor avea o viteză de rotaţie tangenţială mai mică, fiind dispuse în centru, masele mai uşoare vor avea o viteză de rotaţie tangenţială mai mare, fiind dispuse spre exterior. Dar toate masele din interiorul tornadei vor avea  cantităţi egale de energie. Cu toate că vitezele de rotaţie tangenţiale  ale maselor din interiorul tornadei sunt diferite,  toate masele, indiferent de densitate, vor avea matematic aceiaşi cantitate de energie, deoarece energia este cinetică ( adică nu stă pe loc). Iatǎ de ce nisipul (mai dens, mai greu) rotit în vasul cu apǎ se duce în centru.                                                                                                             

                 Fig.2

 

 

În tratatele de fizică se susţine existenţa unor forţe centrifuge, care menţin planetele pe orbite, lucru care, după cum vom demonstra, este profund eronat. De unde pleacă această eroare ? Rotaţia centrifugă este realizată (produsă) în mod radical diferit de rotaţia centripetă. Atunci când forţa centrifugă este realizată (tehnic) printr-o mişcare de rotaţie,  foarte rapidă, în centrul unui fluid, corpurile din centru se rotesc mult mai repede decât cele aflate la margine. Acest lucru se ȋntȃmplă deoarece corpurile centrale  primesc o cantitate de energie mult mai mare decȃt corpurile periferice fapt ce le aruncă spre exterior, adică vor fi centrifugate (vor fugi din centru). Dacă mecanismul central (linguriţa din cana cu ceai)  care produce rotaţia sistemului este scoasă, atunci are loc transferul egalizator al energiilor între particulele sistemului fapt ce duce la centripetarea maselor mai dense. Tornadele (și cea din cana cu ceai) sunt sisteme integrate, unde toate masele, care au densităţi diferite, au aceeaşi cantitate de energie, concretizată prin viteza de rotaţie tangenţială proprie fiecărei particule. În concluzie ȋn interiorul tornadei (datorită mișcărilor de rotaţie diferite) are loc egalizarea energetică a maselor, egalizare matematic demonstrabilǎ. Dacă o masă meteorică, străină, pătrunde aleatoriu într-o tornadă cosmică (sau ȋn cana cu ceai), aceasta va fi supusă legii egalizǎrii  energetice a maselor, fiind împinsǎ (comprimată) conform densităţii sale  spre centrul tornadei. Astfel tornada va integra gravitaţional masele cu care se întâlneşte, stabilind  ordinea matematic energetică a maselor şi energiilor din univers. Circuitele tornadelor stabilesc, în interiorul lor, ordinea gravitaţională a densităţilor maselor şi egalizarea energiilor din incinta tornadei, respectiv diferenţa dintre compresia concentricǎ din interiorul tornadei, faţă de presiunea mică a spaţiilor imense din afara ei. Dar, deoarece universul este structurat pe niveluri de organizare, fiecare tornadă este integrată într-o tornadă de nivel superior, fapt ce impune ordinea şi precizia energetică la fiecare nivel de organizare. De exemplu în tornada galaxiei, fiecare stea are tornada proprie, şi în tornada fiecărei stele, fiecare planetă are tornada (rotaţia) proprie. Dacă legea conservării asigură infinitatea temporală, materială, energetică şi spaţială, circuitele tornadelor împreună cu legile gazelor, asigură ordinea şi precizia desfăşurării gravitaţional-energetice a tuturor fenomenelor din univers. Toate nivelurile universului sunt structurate din tornade  de nivel inferior integrate ȋn tornade de nivel superior. Astfel tornada solară este integrată în tornada galaxiei Lactee şamd.  Ordinea impusă de horele tornadelor, stabileşte cu precizie matematică (astronomică),  mişcările corpurilor şi particulelor la toate nivelurile de organizare universală. În acest context vom avea şi o astronomie (anatomie) atomică şi moleculară, bazată pe calcule matematice exacte. Să vedem cum are loc Creaţia formelor sferice din centrul tornadelor. În primul rând trebuie să stabilim faptul că orice fenomen şi fiecare piesă din motorul universal, se află în conexiune cu toate celelalte legi şi fenomene. În cazul tornadelor, care sunt  motoare gravitaţionale, avem mai multe fenomene fizice aflate în conexiuni inseparabile. Să reanalizăm (repetițium este mater studiorum) mecanismul tornadei din vasul cu apă şi nisip. Particulele mai uşoare ale apei, care se deplasează mai repede (deoarece trebuie să aibă aceiaşi cantitate de energie cu masele centrale mai dense),  se ciocnesc  de particulele mai dense de nisip care  se deplasează mai lent împingându-le spre centru şi  prin reflexie Arhimedică cele mai uşoare vor fi în impinse spre exterior. Acest fapt explică matematic conexiunea cu legea volumului dezlocuit, a lui Arhimede. Sau mai bine priviţi tornadele din SUA, care concentrazǎ în centrul lor obiecte foarte grele şi la exterior obiectele uşoare. Dacǎ ieşim de la un meci de fotbal cu mulţi spectatori, cei care merg mai repede se împiedică prin împingere reciprocă de cei care merg mai încet. Particulele mai dense, mai grele, care sunt mai lente sunt împinse (aparent atrase?) și comprimate în centru, de vitezele tangenţiale ale particulelor mai uşoare, care sunt împinse prin reflexie Arhimedică spre zonele periferice. Să facem un experiment mult mai sugestiv. Dacă avem un ameste de mingi ușoare și mingi grele, ȋn momentul ȋn care o minge ușoară se lovește de o bilă metalică, bila densă aproape că nu ȋși schimbă traiectoria ȋn timp ce e mingea ușoară sare la o distanța apreciabilă. Astfel masele cu densitate mare, sunt împinse în centru cu  viteza pe care o avea inițial, adică cu o rotaţie mai mare decât ar fi normal, respectând principul patinatorului, care îşi amplifică rotaţia când strânge mâinile pe lângă corp, deoarece energia vitezei de rotaţie a mâinilor este transmisǎ corpului. De aceea Soarele se  roteşte, ȋn jurul axei, mai repede decât mişcarea de revoluţie a planetelor exterioare. Simultan particulele mai uşoare conform legii lui Arhimede prin ciocnire cu masele mai dense vor fi împinse spre exterior. Principiul acţiunii şi reacţiunii. Acesta este unul din mecanismele subtile  care participǎ la rotaţia, respectiv comprimarea (atracția) maselor cu densitate mare în centrul tornadelor şi respingerea maselor uşoare spre exterior. Acesta este un prim model al fenomenului de gravitație existent și ȋntr-o cană cu ceai. Rotaţia mai rapidă a maselor dense concentrate, prin frecare cu rotaţia maselor uşoare,  produce o presiune concentric egală (din toate direcţiile)  asupra centrului, care ocupǎ un spaţiu foarte mic. Acum am făcut un prim pas spre explicația perfect demonstrabilă a gravitaţiei cea complicată, care va fi demonstrată în plenitudinea şi complexitatea ei. Masele mai dense comprimate în centru, formeazǎ iniţial un disc cu o anumită grosime. Razele discului sunt coloane comunicante aflate în opoziţie, coloane comprimate, de diferenţele energetice ale tornadei  care se manifestă ca o presiune gravitaţională, ce va fi  egalizată pe toate direcţiile discului, conform legilor tuburilor comunicante descoperite de Toricelli. Și ȋn centrul tornadei mari este o tornadă ȋn care particulele atomilor mai denși vor fi ȋmpinși ȋn centrul discului iar particulele sau atomii cu densitate mică se vor dipune la exteriorul discului.

           

   Fig.3      

 Astfel presiunile gravitaţionale ale razelor ecuatoriale mai mari ale discului, împing masele cu raze mai mici (polare), în zonele cu presiune mai mică, aflate deasupra și dedesubtul discului, până la egalizarea matematică a presiunilor prin coloane egale, cu mase, densităţi, presiuni, şi greutăţi matematic egale, conform legilor tuburilor comunicante. Conform experimentelor coloanelor comunicante,  aplicate la masa unei sfere, aflăm că formele sferice universale sunt create de echilibrarea gretutăților exercitate de presiunile gravitaționale ale coloanelor comunicante, coloane aflate în opoziţie faţă de centrul sferelor. Astfel sunt construite  formele  sferice universale ale tuturor nivelurilor de organizare, forme perfect echilibrate care au o mulțime de proprietăți ce vor fi explicate mai departe.  Centrele tornadelor  au proprietea de a concentra masele și energiile universului pentru a le repune ȋn circuitele universale. Astfel  se ajunge la discurile tornadelor creatoare de corpuri sferice, unde sunt concentrate toate masele și energiile risipite ȋn ȋntreg universul, pentru  a le readuce ȋn circuitele infinite ale infinitului univers. Ȋn final  ȋn centrul  tornadelor se formează lentile sferice  care concentrează gravitațional masele și energiile universului ȋn focare stelare. Proprietatea universală a circuitelor tornadelor și al sferelor  asigură reciclarea infinită a energiilor, maselor, timpului și spațiului. Aceasta este demonstraţia concretă a creaţiei formelor sferice universale, cu ajutorul efectului gravitaţional al tornadelor şi al echilibrării gravitaționale a coloanelor comunicante. Astfel sfera devine  forma geometrică material energetică, perfect echilibrată  din univers, formă creată de mecanismul concret explicabil al tornadelor universale. Să nu uităm că atȃt cercurile cȃt și sferele au un centru numit focar, care are proprietatea de a concentra masele și energiile difuze ale uneiversului reciclȃnd la infinit  existența materială și energetică a universului. Matematic suma presiunilor coloanelor comunicante,  dispuse concentric în centrul pământului, este egală cu greutatea totală a masei terestre, realizând o presiune de  aproximativ 1015 tone/cm2. Numai că  presiunea coloanelor comunicante este realizată şi de gravitaţie.                   

                    

    Fig. 4   

Demonstraţia amănunţit explicită a personajului numit gravitaţie, existentă numai în jurul corpurilor sferice  la toate nivelurile de organizare, se va face în legătură cu conexiunile tuturor legilor universale, într-un capitol separat. Conform legilor gazelor, orice comprimare produce concentrarea atât a maselor, cât şi a energiilor, deoarece masă fără energie și energie fără masă nu poate exista, după cum vom demonstra ȋntr-un capitol dedicat. Astfel se creeazǎ o diferenţă de densitate material-energetică imensă, între centrul tornadei şi periferie. În tendinţa de egalizare a energiilor comprimate în sfera centrală, acestea vor curge din interiorul comprimat foarte fierbinte spre exteriorul decomprimat foarte rece. Astfel se inversesază în circuit, la alt nivel de organizare, sensul curgerii energiilor, conform incintei cu gaz comprimat. Putem lesne observa multiplele conexiuni între toate legile şi toate fenomenele universale. Orice fenomen natural și social, trebuie explicat prin toate conexiunile sale, pentru a putea fi demonstrat și  înţeles în toată plenitudinea complexității sale.  Tornada creatoarea sferei de foc continuǎ sǎ acumuleze şi sǎ centralizeze masele meteorice, fapt ce duce la creşterea dimensiunilor sferei respectiv a presiunilor şi emisiilor stelare. Sferele stelare în calitate de sfere lenticulare, au capacitatea  de a concentra (sfera fiind o lentilă biconvexă perfectă) energiile difuze existente în spaţiile imense dintre stele şi galaxii, participând la circuitul infinit al maselor şi energiilor, conform legii conservării. Concentrarea maselor şi energiilor difuze de către tornade, stele și gravitație reprezintă prima latură a circuitului de reciclare a maselor şi energiilor din univers. Acumulările meteorice gravitaţionale ale tornadei, produc creşterea dimensiunilor sferei stelare, care intrǎ în conflict cu legea limitativ dimensională elaborată și demonstrată matematic de Di Stefano.  Cu telescopul se poate observa cǎ structura universului este formatǎ dintr-o infinitate de tornade galactice stelare, care nu depǎşesc anumite dimensiuni. Legea limitativ dimensional este uşor demonstrabilǎ atât de dimensiunile limitate ale stelelor vizibile, cât şi de dimensiunile limitate ale atomilor deoarece nu s-a descoperit nici-o stea cȃt o minge și un atom cȃt o nucă. Totodată atât exploziile supernovelor cȃt şi exploziile atomilor radioactivi, dovedesc existenţa limitelor dimensionale ale galaxiilor, stelelor şi atomilor. O dovadă ncontestabilă a fost adusă de fizicienii care creat prin bombardamente cu particule, noi elemente chimice supergrele. Toate aceste elemente sunt rapid dezintegrabile, deoarece au depășit limitele dimensionale (demonstrate matematic de Di Stefano). Avem multiple dovezi concrete a existenței limitelor dimensionale atȃt a atomilor elementelor chimice cȃt și a stelelor.  În momentul în care o stea de mari dimensiuni, care are o forţă gravitaţională imensǎ, captează un meteorit imens, o cometă, sau o planetă apropiată, sferele concentric stratificate după densitate ale stelei, sunt perforate de gazeificarea explozivă a cometei. Imensa explozie interioarǎ produce o diferenţǎ imensǎ de presiune între coloanele comunicante (Toricelli), fapt ce dezintegreazǎ forma sfericǎ a stelei, urmatǎ de o decomprimare puternic explozivă a balonului stelar spart.

                                                   

Fig.5

Din masele  stelei dezintegrate, care au eliminat energiile lenticular concentrate, se va forma o stea neagrǎ, extrem de rece, numitǎ de astronomi gaurǎ neagrǎ.  Particulele foarte grele ale stelei negre, care au eliminat energiile, devenind infinit mai reci decât spaţiul cosmic, plus forma sferică,  vor absorbi cu aviditate energiile și masele difuze din spaţiile intragalactice, până când cantitatea de energie absorbită le va dilata de  milioane de ori, la fiecare nivel de organizare, închizând circuitul universal al maselor şi energiilor. Deoarece steaua neagră rămâne în centrul vechii tornade aceasta va acumula şi meteoriţii, cometele şi praful cosmic, moştenind şi mişcarea ei de rotaţie. Astronomii au observat faptul că stelele negre au o viteză de rotaţie imensă, deoarece, prin micşorare, folosesc principiul patinatorului care aduce braţele lângă corp. Într-o primă etapă prin absorbţia  energiei şi masei, stelele negre  devin iniţial pitice albe. Cum fenomenele se repetă în mod identic şi la nivelurile de organizare,  dupǎ explozia atomilor elementelor radioactive, aceștia  devin gǎuri negre radioactive. Dar acesta este alt personaj care are altǎ poveste şi alte conexiuni ale circuitului universal infinit.  Sǎ rezumăm. Mecanismul motor al tornadelor  construieşte stelele albe, care prin compresie  și concentrare lenticulară a energiilor difuze emise de celelelte stele în spaţiul decomprimat imens şi rece, ajung la o limită dimensională  dezintegrabilă, devenind stele negre, care absorb cu aviditate energiile difuze, închizând circuitul universal al maselor şi energiilor. Plecând de la simpla banalitate a tornadelor şi a legilor gazelor care prin compresii şi decompresii alternative sunt reciclate la infinit masele şi energiile universului,(fapt care certifică infinitatea existențial-temporală a universului)  am demonstrat ȋn rezumat numai câteva din mecanismele structural funcţionale ale universului.

                           NFORMAŢIE = ENERGIE, MASĂ, SPAŢIU ŞI TIMP        

    După atȃtea fenomene complicate  dificil a fi înţelese vom face o mică pauză. Acum vom discuta despre energiile imense ale informației, energii perfect demonstrabile. Ce este în mod concret informaţia şi care este mecanismul prin care aceasta este elaborată, memorată şi transformată în acţiune, acţiune transformată într-un obiect, (adică structură materială), structură materială transformată în circuit din nou ȋn informaţie. Când vom analiza proprietăţile (adică memoriile) vom descoperi că informaţia este  simultan o structură materială, o proprietate, o memorie, o acţiune a unei mase energetice.  Spunem masă energetică deoarece după cum vom demonstra, masele sunt holograme energetice extrem de complicate, dar perfect explicabile. Informaţiile sunt acţiuni oscilatorii holografice, capabile să structureze obiecte materiale. De exemplu noi transformăm ideile, dorințele, adică informațiile, ȋn acțiuni ce devin obiecte. Informaţia  tip hard este depozitată la nivelul infinitului mic, sub formă de electroni, protoni, neutroni, atomi, molecule, macromolecule. Informația este capabilă să pună în mişcare mase de nivel superior, cu ajutorul energiilor infinitului mic, fenomen ce va fi demonstrat ȋn alt capitol al conexiunilor universale. Să demonstrăm capacitatea energiilor imense ale informațiilor.  Exemplul forţei inimaginabile a codului genetic Creatorul tuturor viețuitoarelor pornind de la nivelul unor molecule de ADN şi de la niște celule microscopice. În consecinţă noi posedăm  ȋn informațiile codului genetic și ȋn neuronii scoarței cerebrale, cantităţi enorme de energie, pe care, din ignoranţă suntem incapabili să le folosim în mod conştient, raţional şi moral. De fapt în majoritatea cazurilor noi am folosit energiile infinitului mic al informațiilor cerebrale, pentru înarmare, războaie, distrugere (acțiuni catastrofale care demonstrează ȋn mod real  că suntem,  din punct de vedere al cunoașterii, niște inconștienți). Codul genetic este un sistem informaţional  format din masă şi energie, adică din atomi, molecule şi macromolecule, care crează toate vieţuitoarele, deci şi pe noi. Informaţia codului genetic fiind adevăratul Creator (vizibil, cognoscibil și demonstrabil) al vieţuitoarelor.  Ȋn consecință noi ar trebuie să ne ȋnchinăm la zeul numit COD GENETIC, creatorul universal al tuturor viețuitoarelor, deci și al omului.  După ce ne naştem, natura şi societatea ne furnizează, prin intermediul organelor de simţ, informaţii care au energia de a ne  determina convingerile, concepţiile, comportamentele, adică acţiunile bune sau rele. Informația fiind un alt zeu creator al universului uman. O altă dovadă că informaţiile sunt de natură divină, este adusă de înaltele tehnologii creatoare de miracole deoarece dau viață unor obiecte numite roboți, calculatoare, telefoane mobile, internet, rachete cosmice, sateliţi şi o mulţime de automate. Telefonul meu care este viu și se hrănește cu energie electrică face o groază de miracole, pe care le au la ȋndemȃnă și copii. Cu toate că miracolele ȋnlatelor tehnologii vin peste noi din toate direcțiile noi continuăm să pupăm mȃna   preoților și icoanele făcătoare de minuni, care nu fac nicio minune. Se poate observa cu uşurinţă faptul că informaţiile (corecte, adevărate) au puteri Creatoare inimaginabile, deoarece au puterea (energia) de a creea şi  pune în mişcare mase şi energii imense.  De aceea noi trebuie să căutăm și să acceptam numai adevărurile demonstrabile (morale), care au puterea de a ne  furniza energiile infinite ale universului. Ȋn contraponedere informațiile false  consumă energii imense ȋn mod distructiv (mortal). Noi ȋmbătrȃnim și murim din cauza informațiilor proaste, care ne determină să facem o groază de prostii (fumat, alcool, droguri, supraalimentație).  Cunoşterea tehnologiilor informaţionale ne va da puterea de a manipula propriile noastre sisteme informaţionale, sisteme care ȋn prezent, ne determină  o existenţă  inconștientă. Corectitudinea informaţiilor rezultă numai din respectarea conexiunilor legilor universale, deoarece aceste conexiuni au puterea de a manipula masele şi energiile infinite ale organismului și ale universului. Numai cunoscând şi respectând legile conexiunilor universale (adică energiile infinite ale universului), ne vom putea realiza idealurile existenţiale (respectiv nemurirea) fără a mai fi nevoie să apelăm la forţe imaginare inexistente, care să ne dea şi să ne apere.  Nu oamenii se ceartă, ci informațiile pe care le dețin convingerile  lor și interesele instinctuale. Conștientizȃndu-ne instinctele și cunoscȃnd mecanismul manipulării acestora prin construcția unor obișnuințe sănătoase scăpăm de dependețele unor plăceri distructive care ne ȋmbolnăvesc și ne ucid. Cât timp suntem acţionaţi de un haos conceptual, alcătuit din multiple teorii contradictorii eronate care se bat cap ȋn cap, vor exista oameni aflaţi într-o permanentă stare de conflictualitate imorală, fapt care va duce la dispariţia noastră definitivă. Idealurile fiinţei umane pe care le găsim şi în basmele populare sunt cornul abundenţei şi tinereţea veşnică. Idealul cornului abundenţei a fost realizat cu ajutorul respectării conexiunilor tehnologice de mare complexitate. Numai cunoscând şi respectând conexiunile legilor universale vom realiza şi idealul tinereţii veşnice, deoarece orice organism viu este rezultatul unui număr imens de conexiuni structurale, energetice, informaţionale.  Cum ieşim din lagărul informaţional în care ne naştem, fiind prizonierii  instinctelor primare  și a unui număr imens de iluzii şi absurdităţi informațional sociale?  Omul se naşte din informaţiile codului genetic  primite de la părinţi. Conform informaţiilor codului genetic, omul este obligat să respire, să mănânce, să facă pipi, caca, să se reproducă, să se adăpostească, să se apere, să atace etc. Se poate lesne observa că omul este acţionat de instincte şi că nu face ceea ce crede el că vrea să facă ( adică ar avea liberul arbitru). Basmul liberului arbitru (instinctual) reprezintă o absurditate absolută. Diferenţele conceptual comportamentale (aşa numitul spirit) dintre oameni sunt determinate de multiplele sisteme informaţionale familial-sociale. Noi suntem obligaţi să executăm acţiunile determinate de informaţiile codului genetic, altfel murim. De exemplu dacă nu mai vrem să respirăm,  să  mâncăm, să etc. murim. Liberul arbitru real este atunci când  determinăm în deplină cunoştinţă de cauză, consecinţele acţiunilor existenţei noastre, nu când suntem manipulaţi (în mod inconştient) de instincte,   religii,  politicieni şi  de publicitatea societăţii de consum. După naştere intervine al doilea sistem informaţional, care ne obligă să executăm anumite acţiuni, în care liberul arbitru este o iluzie. Sistemul informaţional social format din limba vorbită, religie, alimente tradiţionale, comportamente, moralitate(??), este realizat de sistemul informaţional educaţional primit de la societate, prin intermediul părinţilor, şcolii şi religiei. Iluzia că noi suntem cei care hotărâm  acţiunile noastre este atât de puternică, încât nu suportăm să fim obligaţi să facem, ceea ce ar fi în mod real, lucrul cel mai bun pentru noi.   Obișnuința este a doua natură.  Dacă te naști ȋn zona religiei musulmane te vei comporta ca un musulman. Dacă te naști  ȋntr-o famile de romi vei avea comportamentele și convingerile acestora. Și exemplele pot continua. Este adevărat că unii oameni pot ȋnvinge sistemul conceptual ȋn care s-au născut dar rămȃn prizonierii inconștienți al propriilor instincte și al unui sistem informațional plin de erori. Astfel ȋncercarea de a ieși din determinismele care ne afectează existenţa, se face în limitele unui sistem informaţional  eronat şi automatizat, care duce în mod inevitabil spre acelaşi deznodământ fatal. Problema  ce trebuie rezolvată de conexiunile legilor universale, este realizarea unui sistem informaţional, a cărui cunoaştere, să ne determine acţiunile automatizate necesare realizării idealului de autocreaţie, autodeterminare, autoevoluţie, adică un real liber arbitru conştient constructiv, moral, cooperant, determinat de ȋnțelegerea  multiplelor conexiuni. Informațiile false generează imoralitatea și neputința. În acest context societatea umană trăieşte într-o imoralitate informaţional-conceptual-conflictuală extrem de nocivă. Pentru a obţine adevărul în mod real,  toate afirmaţiile teoriei conexiunilor trebuiesc demonstrate atât tehnologic cât şi matematic în mod democratic, pe înţelesul tuturor.       

                        LEGEA MEMORIILOR..SAU..PROPRIETǍŢILE  AUTOMATE .

   Noi memorăm informații genetice și cerebrale. Informațiile genetice și cerebrale determină toate acțiunile organismului fiziologice și comportamentale. Toate tipurile de informații sunt proprietăți ale maselor. Orice tip de masă de orice nivel de organizare, are o structură internă și externă care determină emisia unor proprietăți de  culoare, formă, acțiune  De câte ori asupra oricărei structuri materiale din univers acţionează o sursă de energie, sau este acţionată prin contact direct cu altă structură, aceasta va executa întotdeauna, în mod automat, aceiaşi mişcare (acţiune) ce va fi tansmisă altei structuri prin contact direct sau indirect. De exemplu de câte ori este luminat un corp va reflecta în mod automat o lumină de aceiaşi culoare. De câte ori vom comprima un gaz în mod automat se va încălzi. De câte ori o  piesă a unui motor va fi acţionată de altă piesă va executa în mod automat  aceiaşi mişcare,  pe care o va transmite în circuit automat altei piese. De câte ori privim un obiect oarecare, ne gândim în mod automat la numele lui şi la ce este folosit. Singurul automat care funcţionaeză singur, în mod perpetuu, este universul infinit, deoarece numai infinitul ȋsi poate regenera la infinit proprietățile. În acest context componentele universului sunt semiautomate deoarece sunt create şi acţionate de alte semiautomate. Partea rigidă solidă a unui semiautomat se numeşte hard, iar acţiunea sa (fluidă) reflexă (automată) determinată de acţiunea altui  hard, se numeşte acţiune, proprietate, memorie, informaţie,  soft. Dacǎ privim cu atenţie fiecare obiect, vom observa cǎ acesta are una, sau mai multe proprietǎţi automate: de culoare, de formǎ, de structurǎ, de mişcare, de temperaturǎ, de masǎ, duritate, greutate, etc. Toate aceste tipuri de proprietăţi (memorii,  acţiuni, informaţii), reprezintă componentele limbajului informaţional universal. Deci orice proprietate este o funcţie, adicǎ o acţiune automatǎ  numitǎ soft (fluid, mobil) al unei structuri dure numitǎ hard. Suma proprietăților fluide le maselor formează limbajul universal, limbaj pe care ar trebui să ȋl ȋnvățăm ȋntr-un sistem de ȋnvățămȃnt. Faptul ca noi substituim limbajul universal cu cuvinte ne depărtează de realitate deoarece cuvintele sunt ușor de manipulat, fapt ce le transformă ȋn falsuri. Ȋn schimb limbajul universal nu poate fi falsificat.   Să mai dăm câteva exemple ale limbajului universal al proprietăţilor acţiunilor automate universale. Culoarea este emisǎ în mod automat de obiecte, când sunt luminate de o sursǎ. Elicea este o structurǎ solidǎ numitǎ hard, care sub acţiunea unui fluid (aer sau apǎ) are proprietatea automatǎ de a se roti. Aripile pǎsǎrilor, insectelor şi avioanelor sunt harduri, care au proprietatea de a zbura,`înota, într-un mediu fluid. Fiecare element chimic are o structurǎ hard, care are mai multe proprietǎţi (memorii) automate: culoare, greutate atomicǎ, punct de topire, combinaţii chimice. Compresiile au memoria sau proprietatea automatǎ de a concentra masele şi energiile, iar decompresiile produc automat rǎcirea. În mod automat când se întâlnesc două forţe cu puteri (energii) diferite, direcţia rezultantei este decisă   de forţa cea mai mare. Legea universală prin care forţa cea mai mare decide direcţia rezultantei, în mod automat, o vom numi legea universală a dreptului celui mai puternic. În toate sistemele biologice şi în societatea umană, întotdauna decizia aparţine în mod automat celui mai puternic. Aşa numitele drepturi ale omului sunt basme scrise pe o hârtie. Având în vedere componentele limbajului universal, putem alcătui un dicţionar şi o sintaxă gramaticală universală. De exemplu noi nu folosim limbajul uman când discutăm cu componentele mediului existenţial, ci cu acţiuni fluide ale acestui limbaj. Astfel nu ne ducem la vacă şi îi spunem să ne dea lapte, ci îi dăm fân, apă, adăpost. În schimb limbajul popilor și politicienilor este format din  cuvinte goale de conţinut  numite „ Vă va ajuta“, vă va da”, “ vă vom face”,”vă vom drege”.  Culmea hoției constă ȋn faptul că politicienii nu dau nimic  din buzunarul lor ci numai din buzunarul nostru, de unde fură de rup. În realitate prin legea universală a dreptului celui mai puternic “vor minţi şi vor fura”. Direcţia unei mişcări este dată de  forţa, respectiv energia cea mai mare, adică  dreptul celui mai puternic, putere care se naşte din mai multe conexiuni ale limbajului universal, pe care noi le controlăm cu înaltele tehnologii.  Deci proprietǎţile, sau memoriile, sunt acţiuni semiautomate ale unor structuri acţionate de alte semiautomate, ce construiesc circuitele autoregenerabile ale universului.  Automatele nu au nevoie de forțe imaginare la care să ne ȋnchinăm.  Automatul este personajul care creează conexiunile  circuitelor autoregenerabile și autocreatoare. Autocreaţia concret demonstrabilă, perfect explicită, răspunde şi la întrebarea fundamentală cine a creat omul, universul, etc. De câte ori o structurǎ durǎ hard, este acţionatǎ de energia unui fluid, sau de o altǎ structurǎ, cu care se aflǎ în conexiune, executǎ, (sau rǎspunde), întotdeauna, în mod automat, cu aceiaşi acţiune (mişcare, memorie), conform legii termodinamicii a acţiunii şi reacţiunii. După cum am văzut noţiunea de automat este pe jumǎtate corectǎ, deoarece nimeni nu poate face singur o acţiune, dacǎ nu este acţionat de alt semiautomat, aflat în conexiune cu alt semiautomat în circuite semiautomate. În mod concret, perfect demonstrabil, componentele automate ale miracolelor tehnologice şi ale Universului nu au nevoie de intervenţii necunoscute, nevǎzute, fiind reale, concrete, perfect cognoscibile, explicabile, inteligibile, demonstrabile şi construibile. Singurul defect al conexiunilor constǎ în infinitatea şi complexitatea lor. Imediat ce vom  înţelege în mod concret limbajul universal al  mecanismelor funcţionale ale automaticii, ciberneticii, electronicii şi cele ale Creaţiei evoluţioniste, vom putea interveni în procesul de autocreaţie existenţialǎ. Universul este un automat ale cărui structuri şi funcţii automate sunt explicabile, inteligibile şi demonstrabile. Organismul nostru este structurat dintr-o infinitate de semiautomate numite reflexe înnǎscute sau dobândite. Mai mult omul a reuşit sǎ creeze o infinitate de instalaţii semiautomate, care executǎ singure o mulţime de activitǎţi. Automatica şi robotica sunt supertehnologii care înlocuiesc omul în toate activitǎţile sale. Nu este departe ziua când automatele se vor crea,  se vor inventa şi vor evolua singure. Exemplu programului care joacǎ şah, care inventeazǎ (creazǎ) soluţii logice cu care învinge orice jucǎtor uman. Acest lucru este posbil deoarece viteza de lucru a calculatorului este de milioane de ori mai rapidă decȃt a creierului uman. Pe modelul programului care respectǎ cu stricteţe legile şahului, se pot realiza  programe, care respectând legile matematice ale conexiunilor universale, vor putea crea cu uşurinţǎ idealul nostru existenţial. De ce credeți că a fost posibilă crearea programului care joacă șah mai bine decȃt un mare maestu? Deoarece acest program funcționează pe baza unor reguli de șah și a unor  reguli  precise de matematică. Cȃt timp nu va exista un sistem informațional bazat pe conexiunile matematice precise ale legilor universale, concret demonstrabile, precum regulile precise ale jocului de șah, nu se vor putea realiza oameni și roboți superinteligenți  Legea proprietǎţilor semiautomate este valabilǎ la toate nivelurile de organizare. Ce este superinteligența? Este o super-ȋnțelegere a  tuturor legilor tehnologice universale. Dupǎ cum vom demonstra, la toate nivelurile de organizare vom gǎsi  structuri, care au aceleaşi proprietǎţi, respectiv memorii  automate. Acest fenomen se va demonstra şi se va încadra în legea repetabilităţii proprietăţilor, maselor şi energiilor la toate nivelurile de organizare. Dat fiind structura fundamentală a universului formată din masă, energie, spaţiu şi timp, sub forma  circitelor infinit repetabile și a tornadelor creatoare a lentilelor sferice, care concentrează şi reciclează energiile şi masele, toate proprietăţiile şi toate legile se repetă în mod firesc la toate nivelurile de organizare.

                                  LEGILE CONEXIUNILOR MOTORULUI UNIVERSAL

  Universul este un motor a cărui piese se află ȋn conexiuni care se determină ȋn mod reciproc ca de altfel orice alt tip de motor tehnologic sau organic. Motoare de căutare. Ȋn acest sens și organismele viețuitoarelor sunt sisteme motoare de mare complexitate. Principalele caracteristici ale motoarelor constă ȋn multitudinea pieselor componente aflate ȋn conexiuni care se determină ȋn mod reciproc. Conexiunile sunt îmbinări motoare ale componentelor motorului universal. Sunt motoare deoarece sunt definite de 3 legi universale specifice oricărui tip de motor tehnologic, biologic, planetar, universal. Avem motoare cu ardere internă, motoare electrice, motoare magnetice electronice. Toate tipurile de motoare funcționează pe bază de presiuni alternativ oscilatorii. 1. Legea inseparabilităţii componentelor motorului universal. Formula matematică e=m*s/t, ultraverificată tehnologic, ne spune că energia nu poate fi calculată fără masă, spaţiu şi timp, componente aflate în conexiuni matematice simultan inseparabile. Conform regulii de 3 simple, orice parametru necunoscut al acestei ecuaţii se află numai cu ajutorul celorlalţi 3 parametri prin renumita regulă de 3 simple.  Deoarece în toate formulele de calcul tehnologic,  nu există  energie fără masă, înseamnă că toate teoriile care încearcă să separe masa de energie, să definească separat timpul sau energia,  nu respectă formula matematică ultraverificată tehnologic. Formula 1N=1kg*1m/s certifică necesitatea masei în orice formulă de calcul al cantităţilor de energie. Această lege matematică este încălcată de teoria, care susţine că undele gama şi fotonii sunt particule de energie fără masă. Scoţând masa din ecuaţia e=m*s/t  obținem formula e=s/t. Ȋn wilkipedia găsim următoarea explicație. Formula E=mc2, care demonstrează că masa poate fi transformată ȋn energie și, la rȃndul ei, energia se poate transforma ȋn masă, a fost folosită și ȋn construcția armelor atomice.  Să analizăm formula matematică E=mc2. Eroarea nr 1. Prima eroare este c2 adică viteza luminii la pătrat. Lumina fiind după părerea lui E energie fără masă iar 300000 de km/s la pătrat este egală cu 90,000.000.000 km/s adică 90 de miliarde de km/s. Ȋn realitate conform e=m*s/t, energia este formată din masă spațiu și timp. Eroarea nr 2. A doua eroare constă ȋn faptul că masele nu se deplasează cu asemenea viteze, tocmai din cauza faptului că se lovesc (sunt frȃnate) de masele de același nivel relativ staționare, fapt demonstrat de multiple dovezi ȋn legile oscilațiilor. Vitezele de deplasare aparțin frecvențelor oscilațiilor staționare ale maselor. De exemplu se propagă numai frecvențele moleculelor aerului sub formă de sunet, nu și moleculele aerului cu 340 m/s, respectiv cu viteza unui uragan.  Ȋn realitate se deplasează frecvențele maselor care au proprietăți energetice de viteză, lumină, culoare, gust, miros, sunet, temperatură. Ce reprezintă aceste proprietăți ale maselor? Simplu reprezintă diferite frecvențe energetice emise de mase adică masele ca holograme energetice ce emit proprietăți oscilatorii adică energiile ce fac parte din structura hologramelor materiale.  Dacă vine cineva cu un obiect și spune că acesta este masă pură,  fără spațiu timp și energie ȋi demonstrăm că obiectul emite o culoare are o temperatură și ocupă un spațiu și va exista un anumit timp, componente ce nu pot fi separate.   Masele prin oscilațiile staționare produc starea temporal rigid temporal holografic materială a tuturor particulelor. Materialitatea fiind o diferență temporală ȋntre nivelurile de organizare, fenomen ce va fi demonstrat detaliat mai departe.   Absolut toate încercările teoretice ale fizicienilor şi filozofilor de a defini în mod separat timpul, spaţiul, masa şi energia au eronate. Spre deosebire de motoarele tehnologice ce pot fi demontate (separate), piesele motorului universal nu pot fi separate. Faptul că piesele componente ale universului  sunt inseparabile, ȋnseamnă că masele sunt alcătuite din energie spaţiu şi timp, deoarece, după cum vom demonstra, sunt holograme temporal spațial energetice. Ȋn altă ordine de idei legea iseparabilității stabileşte imposibilitatea funcţionării unui motor dacă-i separăm piesele care se acţionează în mod reciproc prin circuite logice infinit repetabile.   Ȋn acest context exceptȃnd teoriile fizicieneilor și filozofilor cele 4 componente universale sunt absolut inseparabile.  Sunt componente inseparabile  deoarece conţin proprietăţi (adică memorii) automate, care se determină în mod reciproc, în circuite logice. Matematic energia nu poate fi definită fără masă, spațiu și timp. Masa nu poate fi definită fără energie, spațiu și timp, acestea fiind ȋn conexiuni inseparabile. A separa piesele unui motor de automobil, ale motorului organic, sau ale motorului universal ȋnseamnă a-l ucide. 2.Legea simultaneităţii conexiunilor universale. Datorită inseparabilităţii conexiunilor, toate piesele unui motor tehnologic,  biologic  sau universal, funcţionează simultan. Dacă mişcăm o singură piesă dintr-un motor, simultan se vor mişca toate piesele motorului transmiţându-şi energiile în circuite simultan transformatoare. Exemplu circuitul biosferei format din fotosinteză şi metabolism care funcționează simultan (fiind inseparabile), asigurȃnd reciclarea perpetuă (infinită) a masei şi energiei. Dacă mişcăm o mână se pun în acţiune toate structurile organismului. De aceea după o operaţie nu ai voie să tuşeşti, să strănuţi sau să râzi în hohote. 3.Legea ordinii şi preciziei matematice, prin care ( ca ȋn orice ecuație matematică) conexiunile de orice tip nu admit erori. Astfel ca în orice ecuaţie matematică, o singură defecţiune a unei piese dintr-un motor, blochează toate piesele motorului, datorită legii inseparabilităţii structural funcţionale ale componentelor. Dacă se oprește inima moare ȋntreg organismul. Conform acestor 3 legi, toate fenomenele, toate legile universului demonstrate în acest tratat, se găsesc în conexiuni motoare (organice), inseparabile dispuse înordinea precisă a circuitelor universale infinit repetabile. Ȋn acest context nu putem explica un fenomen fără a apela la toate conexiunile sale motoare funcțional-universale.

                                               LEGEA CHEILOR DE CONTROL

   Orice sistem lipsit de control de conexiuni chei de control evoluează aleatoriu sau haotic. Cheile de control sunt utilizate în toate domeniile juridice, tehnologice, sociale, contabile, financiar-economice. Un sistem lipsit de control evoluează aleatoriu, incert și haotic (Brownian), ceea ce nu este cazul universului. Dacă analizăm un fenomen oarecare, simultan şi inseparabil cu celelalte legi universale, atunci analiza este corectă, adică legală. Cheile de control sunt conexiuni simultan inseparabile, care au proprietatea de scoate la iveală eventualele erori şi imediata lor corectare. A explica un fenomen în conexiuni simultan inseparabile, cu peste 20 de legi şi zeci de fenomene ale motorului universal, care determină structura şi funcţionalitatea universului, reprezintă cheile de control, care stabilesc legalitatea unei teorii. Astfel orice lege universală trebuie să aibă conexiuni obligatorii cu toate celelalte legi ale motorului universal, deoarece piesele oricărui motor sunt simultan, structural şi funcţional inseparabile. De exemplu  în “Codul de legi”  toate legile se gǎsesc în conexiuni inseparabile. În acest context vom încerca sǎ elaborǎm “Codul legilor universale” astfel încât orice teorie ştiinţificǎ să-şi verifice legalitatea şi corectitudinea prin raportare la acest cod. Ȋn concluzie motorul universal, ca orice alt motor, are toate piesele legate ȋn conexiuni inseparabile perfect explicabile și perfect inteligibile de orice om.   

                                        LEGEA SURSELOR DE ENERGIE 

   Principala cheie de control a oricărui sistem informaţional ştiinţific şi tehnologic, constă în respectarea legii surselor de energie deoarece energia este sufletul universului care pune ȋn mișcare toate piesele motorului universal. Deoarece ȋn acest univers nici un fenomen nu poate funcționa dacă nu este alimentat de la o sursă de energie, ȋn orice analiză științific-tehnologică trebuie să specificăm sursa de energie, care dă viață oricărui fenomen. Legea surselor de energie se află în conexiune cu circuitele universale  de reciclare a maselor şi energiilor. Pentru a respecta  legalitatea unei afirmaţii ştiinţifice, şi conform legilor universale şi tehnologice, una din cheile de control obligatorii constă în specificarea surselor de energie necesare acţiunilor fiecărui fenomen. Absolut toate mecanismele tehnologiilor industriale şi universale nu pot funcţiona fără surse de energie, fără intrări şi ieşiri egale de mase şi energii, conform legii universale a conservării maselor şi energiilor. Noţiunea de conservare (stabilizare, permanetizare) definește și statuează infinitatea temporal-material-energetic-spaţială a universului. Să vedem cine nu respectă legea  surselor de energie. 1.În  teoria Big Bang,  apare o cantitate infinită de masă şi energie dintr-un atom limitat, fără a se indica sursa de energie. 2.A doua încălcare a legii conservării constă în dotarea stelelor cu cantităţi enorme de energie, stele care au emis, cu o viteză de 300000 km/s, o altă cantitate infinită de masă şi energie, timp de 15 miliarde de ani, din fuziunea termonucleară a elementelor chimice, elemente a căror sursă de energie nu este demonstrată. A 3-a încălcare. Teoria fuziunii termonucleare stelare a elementelor chimice încalcă şi legea gazelor perfecte (fundamentată  experimental de fizicienii Boyle și  Mariotte), ce nu pot fi fuzionate  pentru a obţine energie, fuziune care, la rândul ei, trebuie să aibă şi ea o sursă de energie (care să ȋncălzească și să comprime gazele). Gazele supraîncălzite necesare fuziunilor termonucleare se numesc gaze perfecte. Deoarece cantităţile de energie se dilată spre infinitul mic, gazele perfecte sunt imposibil a fi comprimate. La rȃndul său, universul este un gaz perfect, imposibil a fi comprimat (aglutinat). Toate încercările tehnologice privind fuziunea termonucleară a gazelor la temperaturi înalte au eşuat, fapt care  confirmă imposibilitatea încălcării legilor naturale. Să facem o paranteză. Cum este posibil ca o armată de fizicieni plini de titluri academice, să nu cunoască legile gazelor perfecte? Aici toate ecuaţiile matematice, bazate pe teoria cuantică, au dat chix, deoarece s-au încălcat legile gazelor şi legile nivelurilor de organizare pe care le vom analiza mai departe. 4.O a patra eroare  constă ȋn separarea energiei de masă, prin așa numita cuantă de energie, adică cea mai mică particulă de energie. Cȃnd  spui particulă spui masă. Cȃnd spui particulă de energie, spui masă care conține energie, nu emiți noțiuni care se bat cap ȋn cap. Ca să nu mai vorbim de cea mai mică particulă de masă numită quarc care limiteaază structura universului.  Cuanta de energie este numai unul din  cazurile în care teoria cuantică nu a fost confirmatǎ de un experiment tehnologic (extrem de costisitor). (Acum puteți ȋnțelege de ce elevii inteligenți reclamă lipsa de ȋnțelegere a obiectului fizică la școală).  A 5-a încălcare a legii surselor de energie şi a legii conservării, constă în faptul că elementele radioactive produc alte cantităţi enorme de energie, elemente formate prin aşa zisa fuziune termonucleară stelară, care a produs la rândul ei, prin fuziune, alte cantităţi imense de energie, timp de 15 miliarde

de ani, fără a se specifica sursele  energie. Adică prima dată obţinem energie dintr-un atom ȋn Big Zbang, apoi obținem a doua oară energie din aşa zisa fuziune termonucleară stelară a gazelor perfecte, și a treia oară obținem energie din fisiunea termonucleară a elementelor radioactive realizate din fuziunea termonucleară stelară, la care adăugăm și miracolul creației divine din nimic!!?? Aceste 5 gogomănii colosale care sunt perpetuumuri energetice fatasmagorice de speţa zero, adică obţinem mase şi energii din nimic.  În schimb conexiunile legilor universale apelează la legea circuitelor maselor şi energiilor, circuite infinit repetabile care asigură infinitatea temporală energetică materială şi spaţială a universului (infinit care nu are nici ȋnceput nici sfȃrșit). Ȋn acest context matematic demonstraibl nu poate exista nici  creație (adică ȋnceput),  nici Creator, nici sfȃrșit. Problema  care nu poate avea absolut nici un răspuns este,  cine și din ce a fost creat Creatorul, sau atomul inițial al Big Zbangului??? Ȋn schimb infinitul nu poate fi creat deoarece infinitul nu are nici ȋnceput și nici sfȃrșit. În concluzie cea mai importantă cheie de control (al surselor de energie al teoriilor actuale) ne spune că acestea sunt erori grosolane.

                                                                                                                LEGEA      …….LEGEA…DETERMINĂRII DISTANŢELOR IMENSE DINTRE CORPURILE ŞI   ..                                            …….                               ..  NIVELURILE      UNIVERSULUI

   Privind universul prin telescop, vom observa că galaxia noastră este înconjurată de o mulţime de galaxii aflate la distanţe măsurabile în milioane de ani lumină.  Distanţele imense dintre corpurile şi nivelurile universului sunt determinate de emisiile multipolar repulsive ale sferelor  lenticulare şi de limitele dimensionale ale componentelor infinitelor niveluri. Conform legilor simultaneităţii şi inseparabilităţii, o secundă lumină înseamnă energia oscilaţiilor unor mase, oscilaţii care se deplasează  cu o viteză de  300000 km/s . Să ne reamintim că se deplasează numai oscilațiile (adică numai  energia) nu și masele care oscilează holografic staționar. Oscilațiile staţionare ale valurilor lovesc  stȃncile cu putere. Numai oscilațiile sunetelor, care se deplasează cu 340 m/s, pot lovi cu putere timpanul sau membrana microfonului. Să ne imaginăm cu ce putere sunt  lovite particulele atomilor cu viteza 300000 km/s  ale oscilațiilor fotonice.  Spaţiile imense dintre particule şi dintre corpurile cosmice sunt pline cu o cantitate imensă de subparticule ce conțin energii oscilatorii emise de masele unor infinităţi de particule şi corpuri sferice, energii a căror viteze de propagare este de 300000 km/s, pe o perioadă infinită de timp. Deci, spre deosebire de afirmaţiile fizicii actuale, se propagă numai energia oscilaţiilor, nu şi masele care oscilează staţionar holografic. Dacă s-ar propaga şi masele, atunci frecvenţele sonore care accesează moleculele de aer cu 340 m/s, s-ar tranforma în uragane devastatoare. Conform legii  matematice e=m*s/t,  a simultaneităţii şi inseparabilităţii, fotonii purtători ai energiei luminoase sunt particule materiale sferice  foarte mici cu frecvenţe foarte mari. Conform e=m*s/t, energie fără masă nu poate exista. Conform teoriei emisiei şi deplasării fotonilor cu 300000 km/s, stelele ar fi trebuit să elimine, timp de miliarde de ani, pe lȃngă  cantităţile imense de energie, şi cantităţi enorme de mase fotonice (deoarece energie fără masă nu poate exista). Să vedem dacă putem extrapola distanţele imense dintre stele şi galaxii la nivelurile atomice şi subatomice. Dovada nr.1.Din experimentele penetrării plăcilor metalice cu protoni, neutroni şi particule alfa, plus fluxurile intense ale electronilor prin conductorii metalici, rezultă că între atomii corpurilor solide există spaţii la fel de mari, ca în cazul corpurilor cosmice raportate la dimensiunile particulelor atomice şi subatomice. Dovada nr. 2.Două molecule gram de H2 gazos ocupă un volum de 44,8 dm3, iar o moleculă gram de O2 gazos ocupă un volum de 22,4 dm3. În urma combinaţiei chimice din cei 67,2 dm3 de gaz, rezultă o moleculă gram de apă lichidă cu un volum de 18cm3. Volumul celor două gaze s-a redus de 3360 de ori, fapt ce demonstrează existenţa unor distanţe enorme între atomii celor două gaze. Pentru a obţine un atom gram de uraniu, care are o densitate de 18g/cm3, avem nevoie de fuziunea a 18 grame de H2. Deoarece o moleculă gram de H2  are 22,4 litri și un litru are 1000 cm3 atunci  22400cm3*18 g H2= 400000 cm3. Ȋnseamnă că distanţele dintre protonii H2 s-au redus de 400000 de ori comprimȃndu-se ȋntr-un singur cm3 de uraniu. Quot erat demonstrandum. Folosind unităţi de măsură specifice nivelului atomic, vom constata că distanţele dintre atomi sunt comparabile cu cele cosmice. Comparând unităţile spaţiale de măsură atomice cu unităţile de măsură cosmice un centimetru cub de aer echivalează cu câteva miliarde de galaxii.

                                             LEGEA LENTILELOR SFERICE

  Legea   universală a conservării maselor şi energiilor se realizează numai prin circuitele de reciclare infinită a maselor şi energiilor, circuite realizate atȃt de biosferă cȃt și de tehnologiile industriale. Toate tipurile de energii care dau viaţă tuturor componentelor universului, după utilizare sunt reciclate prin mai multe tehnologii de concentrare.  Să vedem care sunt conexiunile multiple, care realizează circuitele de concentrare și reciclare infinită ale  maselor şi energiilor. Să ne reamintim că cercurile, circuitele și reciclările sunt matematic infinite, prin infinitatea lui π=3,14…….., fapt prin care cercurile circuitelor asigură infinitatea universului. Ȋn consecinţă cercul este infinit deoarece nu are nici început nici sfȃrşit. Dovada nr. 1. Unul din circuitele universale este realizat de tornade (care au forme şi rotaţii circulare), prin comprimarea adică prin concentrarea maselor şi energiilor conform legilor gazelor. Dovada nr. 2. O a doua tehnică de concentrare a energiilor este realizată de infinitatea lentilelor sferice existente la toate nivelurile universului. Dacǎ privim cu atenţie tornadele galactice vom observa cǎ au formǎ de lentilă biconvexă. Tornadele reprezintă  una din tehnologiile automate ale universului capabile să concentreze energiile difuze prin compresie şi să le reintroducă în circuitele universale. Legea lentilelor sferice este, după cum vom demonstra, în conexiuni (chei de control) simultan inseparabile cu absolut toate legile şi fenomenele universului. Acest lucru este absolut necesar, deoarece fără concentrarea, respectiv reciclarea energiilor difuze emise de stele în spaţiile imense ale galaxiilor, mecanismul universal al  legii conservării s-ar bloca.  Numai circuitele (infinite)  au darul de a recicla ( de a conserva) la infinit masele și energiile universului statuȃnd infinitatea tempoarală, materială energetică și spațială a universului. Explicațiile fizicii actuale privind fuziunea termonucleară stelară (fuziune imposibilă ce contrazice legea gazelor perfecte verificată experimental) fapt  ce ar explica emisiile imenselor cantități de energie de către stele.  Cum zecile de miliarde de euro cheltuiți pentru realizarea ciclotroanelor necesare realizării fuziunii termonucleare au dat faliment deoarece gazele perfecte nu pot fuziona pentru a produce cantități stelare de energie a ȋnsemnat falimentul teoriei fuziunilor termonucleare din stele. Și dacă energiile imense emise de stele nu provine din fuziunea gazelor perfecte ȋncălzite la milioane de grade atunci de unde provine cantitățile colosale de enegie produse de miliarde de ani de toste stelele din univers? Totodată din punct de vedere matematic  emisiile stelelor timp ȋndelungat ar duce la blocarea funcțiilor universului, deoarece ce vor fi consumate toate elementele chimice fuzionabile. Mai mult după ce ȋn stele vor fuziona toate elementele chimice din univers ce se va ȋntȃmpla genialilor fizicieni? Să revenim la proprietățile lentilelor sferice.  Orice copil știe că lentilele concav convexe şi biconvexe pot concentra lumina solară difuză într-un focar. Cu cât lupa este mai groasă cu atât focarul se apropie de lupă. Să vedem unde se formează focarul în cazul unei lentile sferice? Luăm o lupă bicovexă şi  un compas pentru a trasa un cerc pe o hârtie, cerc având curbura exterioară a lupei. Îndoim coala de hârtie perpendicular pe centrul cercului şi plasăm lupa sub marginea superioară a cercului. Focarul se formează în centrul cercului a cǎrui curburǎ este egalǎ cu cea a lentilei. Avem o primă dovadă că o lupă sferică poate concentra în centrul ei energiile emise de infinitatea stelelor din univers. Putem realiza o sferă formată din mai multe lupe biconvexe care vor concentra lumina venită din toate direcțiile ȋntr-un focar comun.  Deoarece intrările de energie, ȋn stele, sunt în aparenţă mai mici decât ieşirile, trebuie să facem conexiuni cu legea infinitului, unde infinitatea lentilelor sferice existente la o infinitate de niveluri pot concentra şi emite o cantitate infinită din energia difuză existentă ȋn spațiile imense existente ȋntre particulele și corpurile cosmice, asigurȃnd recilarea infinită a maselor și energiilor la toate nivelurle de organizare ale universului.  Mai mult, după cum  vom demonstra emisiile multipolare ale  corpurilor și particulelor sferice asigură distanțarea lor, respectiv starea gazoasă  a universului supus legilor gazelor (Boyle -Mariotte). Să ne amintim de mecanismul concentrării energiilor prin presiunile imense realizate de legea coloanelor comunicante compresive create de tornade. Dovada că prismele și lentilele sferice pot devia sau pot concentra energiile   afost adusă de astronomul care a văzut o stea ȋn spatele soarelui ceea ce dat apă la moara lui Einstein să nască teoria spațiului curb știut fiind fenomenul fata Morgana prin care sfera atmosferei terestre deviază lumina fapt ce produce apariția unor orașe fantomatice ȋn deșert, Dovada nr.3. O  altă dovadă a concentrării  energiilor în centrul lentilelor sferice este adusă de planeta pe care locuim, prin vulcanii tereştri. Fizicienii susţin (evident fără dovezi) că, imensa cantitate de magmă terestră este topită de fisiunea elementelor radioactive, cu toate că gheizerele, lava şi cenuşa vulcanică nu sunt de loc radioactive, precum centralele de la Cernobâl şi Fucushima. Pentru a topi cei 150 miliarde km3 de magmă terestră şi a o menţine fierbinte, plus imensele emisii vulcanice timp de 4,5 miliarde de ani, era nevoie de o masă critică de uraniu şi plutoniu suficient de mare, pentru a pulveriza planeta şi a o menţine puternic radioactivă. Cum fizicienii se laudă că se pricep la aritmetică, ȋi rog să calculeze cȃtă energie a emis Terra timp de 4,5 miliarde de ani, dacă scoarța terestră plutește pe  magma topită la o temperatură de peste 2000 grade celsius, plus energiile emise prin vulcani, ape termale și gheizere. Doarece uraniul are o densitate foarte mare, se concentrază  în zona centrală a planetei conform legii lui Arhimede. Dacă uraniul care are greutatea atomică 18 (un decimetru cub de uraniu are 18 kg) s-ar fi concentrat în centrul pământului (conform legii lui Arhimede) s-ar fi depăşit de miliarde de ori masa critică necesară unei explozii termonucleare devastatoare. Deci pământul nu a fost şi nici nu este o bombă atomică radioactivă, iar soarele nu este o bombă termonucleră, de un milion de ori mai mare şi mai radioactivă decât pământul, ştiut fiind că toate tipurile de bombe au explozii extrem de rapide şi de violente. În plus cu cât planetele sunt mai mari cu atât sunt mai fierbinţi. De exemplu Jupiter emite suficientă căldură pentru a menţine apa lichidă pe sateliţii săi. Cu cât planetele sunt mai mici, cu atât sunt mai reci. Să chemăm la bară următorii martori incontestabili. Dovada adusă de martorul  nr.4..Primii martori absolut incontestabili sunt elementele chimice, ( aflate la alt nivel de organizare) care cu cât sunt mai sferice (stele atomice), cu atât sunt mai fierbinţi la nivelul lor de organizare, deoarece au puncte topire şi evaporare mult mai scăzute decât elementele cu nuclee asimetrice. Astfel heliul care are un nucleu sferic stelar lichefiază la -273,15˚C. Urmează hidrogenul, oxigenul, azotul şi pe măsură ce nucleele atomice devin din ce în ce mai asimetrice ( adică nu mai au formă de lentilă sferică) temperatura de lichefiere solidificare creşte, dovadă că sunt incapabile să concentreze energiile nivelului lor de organizare, fiind mai reci. Dovada nr.5. Explozibilii lichizi sau solizi, formaţi din molecule asimetrice, în momentul exploziei, prin dezintegrare devin lentile sferice foarte fierbinţi, (care absorb energii intratemporal pe care le concentrează și le emit multipolar extrem de rapid) fapt ce produce o rapidă și extrem de puternică dilatare repulsivă, cu consecinţe dramatice prin absorbția, concentrarea și emisia  energiilor infinite  existente în infinitul mic. Dar despre timpul, spațiul și energiile nivelurilor inferioare vom discuta pe lard ȋn alt capitol. Dovada nr..6. În cazul gazului detonant O2+H2, se face trecerea de la formele lentilelor sferice ale celor două gaze, la forma nuclear asimetrică a apei, cu o contracţie implozivă extrem de rapidă, cu degajare termică extrem de puternică, prin compresia rapidă şi brutală a celor două gaze ȋn molecula asimetrică a apei. Dovada nr.7. Emisiile repulsive multipolar simetrice ale sferelor stelare şi a sferelor atomice, pe lângă mecanismul de concentrare a energiilor difuze (ale nivelurilor inferioare) determină şi distanţele imense dintre acestea,  respectiv structura gazoasă a Universului. Se ştie că lentilele şi prismele deviază puternic lumina solară. Un astronom a văzut prin telescop o stea aflată în spatele soarelui şi fără a lua în consideraţie devierea luminii de către atmosfera lenticulară a soarelui, a „confirmat” teoria spaţiului curb?  Acesta este numai unul din cazurile în care a fost suficientă o singură dovadă (falsă), pentru a justifica teoria aberanta a spaţiului curb, fără a lua în consideraţie devierea luminii de către prisme şi lentile. Ȋn altă ordine de idei, bazaconia spaţiului curb este imposibilă, deoarece fără mase spaţiul nu poate exista, şi-n conscinţă spaţiul nu poate avea forme rotunde sau pătrate. Şi lentilele sferice şi prismatice de nivel atomic şi subatomic determină devierea levo sau dextro a luminii. De-a lungul acestui tratat ne vom întâlni în permanenţă cu o multitudine de efecte ale absorbţiilor şi  emisiilor multipolare produse de lentilele sferice. Acestea sunt dovezi (demonstrații) incontestabile pe care ȋl joacă lentilele sferice la toate nivelurile de organizare ale universului. O a 8-a dovadă a proprietăţilor lentilelor sferice va fi adusă de legea limitelor dimensionale.

                                       LEGEA LIMITELTOR DIMENSIONALE.

   Faptul că sferele atomice , planetare și stelare concentrează energiile difuze ale universului respectȃnd  circuitul universal de reciclare infinită al maselor și energiilor este demonstrat matematematic de legea limitelor dimensionale. Vom demonstra matematic și fizic faptul că orice sferă din univers nu poate depăși o anumită dimensiune. Să construim un sistem grafic, care cuprinde dinamica crescătoare în timp a volumului şi suprafeţei unei stele, comparând cantitatea de energie acumulată în volum cu energia emisă prin suprafaţă. Vom simplifica sistemul de calcul matematic reducând sfera la un cub. Astfel în timp ce suprafaţa cubului creşte pe baza formulei latură*latură*6, volumul creşte cu l*l*l. Acest calcul a fost făcut de fizicianul Di Stefano. În timp ce numărul laturilor cubului (6) este constant, dimensiunea lor este variabilă, ceea ce înseamnă că prin acumulări meteorice, suprafaţa unei stele creşte mai puţin, decât volumul care creşte matematic mai repede. De exemplu să claculăm suprafaţa şi volumul a două cuburi cu laturi diferite. Primul cub are latura de 10 şi al doilea cub are latura de 11. Primul cub are suprafaţa egală cu 10*10*6=600 cm pătraţi, şi volumul 10*10*10=1000 cm cubi. Al doilea cub are suprafaţa egală cu 11*11* 6= 726 cm pătraţi şi volumul egal cu 11*11*11=1331 cm cubi. Faţă de primul cub suprafaţa celui de al doilea a crescut cu 126 cm pătraţi  în timp ce volumul a crescut  331 cm cubi. Se poate lesne observa cum, în timp ce cantitatea de energie acumulată în volumul care creşte mai repede, cantitatea de energie emisă prin suprafaţă care devine mai mică. Conform dovezilor legilor gazelor şi legilor fizicii, când temperatura unui corp creşte, acesta se dilată mărindu-şi suprafaţa de emisie. Ȋn consecință atunci cȃnd o lentilă sferică stelară sau atomică va atinge un volum de absorbție a energiilor mai mare decȃt energiile emise prin suprafață, lentila se va dilata mărindu-şi suprafaţa de emisie. Acest fenomen de dilatare termică care să elimine prin emisie mai multă energie este universal pentru toate masele. Multiple dovezi (adică adevăruri morale) ale tehnologiei autoreglărilor termice universale le găsim la motoare, frigidere, clocitoare, și la organismele vii  prin vasoconstricţie şi vasodilataţie termică. Spaţiul cosmic imens prin care călătoresc stelele, conţin cantităţi imense de particule asimetrice, sub formă de praf cosmic, meteoriţi, comete, asteroizi, care sunt captaţi gravitaţional de masa stelară, care creşte în dimensiuni şi în compresie termică. Atingerea sau depăşirea limitelor dimensionale unui corp ceresc, sau a unui atom, o vom numi masă critică rezonantă. Când steaua atinge dimensiunea critică( deoarece acumulează mai multă energiei decȃt poate emite) intră în faza de pulsar, sau stea variabilă, deoarece se dilată şi se contractă cu o anumită frecvenţă.  Dovadă stelele pulsar observate de astronomi. Prin dilatarea termică universală suprafaţa se măreşte, eliminând surplusul termic acumulat de volum, după care se contractă, adică are puls cardiac. La fel procedează și organismul nostru cȃnd ne ȋncălzim și trebuie să eliminăm surplusul termic prin vasodilatație subcutanată. La un moment dat steaua poate absorbi o cometă sau o planetă apropiată. Absorbţia cometei transformată în plasmă, produce o explozie volumetrică asimetrică, care distruge forma sferic lenticulară a stelei. Lipsită de forma lenticular sferică se anulează egalitatea presiunilor universale a coloanelor comunicante (Toricelli). Astfel dispare echilibrul compresiv al coloanelor comunicante ale razelor sferei stelare. Dispariția  egalității presiunilor coloanelor comunicante produce  dezechilibrul exploziv catastrofal al stelei.

    stea normală                                        Stea pulsatilă  Fig.5 bis    explozie stelară

                                                                                                                                                                 Gaură neagră    pitică albă   

Lipsa formei sferice, care devine asimetrică pe o suprafaţă imensă, produce, extrem de violent, emisia unei cantități imense de energie. Emisia explozivă produce o răcire bruscă, urmată de condensarea particulelor, care la rândul lor vor emite energia acumulată prin dezintegrarea termică. Abia acum avem o bombă termonucleară de fuziune, prin fuziunea la rece a particulelor dezintegrate termic la o infinitate de niveluri. Eliberarea brutală a unei cantităţi enorme de energie poate produce o reacţie în lanţ şi explozia întregii galaxii (fenomen identic cu explozia termonucleară). Totodată particulele distilate la temperaturi înalte, prin răcire vor condensa sau fuziona, atât în zonele stratificate cu puritate distilată, cât şi în zonele de contact, reproducându-se toate variantele structurilor atomice posibile, lucru demonstrat de scala izotopică a elementelor chimice. Această scală izotopică statuează una din legile universale a tuturor variantelor atomice matriciale.  Producţia tuturor variantelor structural matriciale ale atomilor reprezintă materia primă al reconstrucţiei stelelor, galaxiilor şi vieţuitoarelor. Astfel se realizează circuitul infinit de reciclare al maselor şi energiilor, conform legii consevării infinite ale maselor şi energiilor. Legea limitelor dimensionale limitează nu numai dimensiunile stelelor, ci şi dimensiunle nucleelor particulelor sferice ale fiecărui nivel de organizare, deoarece particulele fiecărui nivel de organizare, nu pot depăşi anumite dimensiuni din cauzele matematice demonstrate mai sus.  Acest fapt  va limita  şi va separa prin conexiuni matematic calculabile şi dimensiunile nivelurilor de organizare. Limitele dimensionale ale corpurilor şi particulelor limitează şi separă şi nivelurile de organizare. Pornind din acest punct putem calcula  dimensiunile particulelor fiecărui nivel de organizare. Astfel nivelul planetar stelar are o anumită dimensiune limitată a componentelor. Atomii, protonii şi neutronii au şi ei o anumită dimensiune limitată.  De aici putem observa că electronii  au alte dimensiuni limitate şi emit alte frecvenţe limitate de dimensiunile lor. Prin fenomenul repetabilităţii proprietăţilor la toate nivelurile de organizare vom avea  aceleaşi elemente chimice, cu toate variantele existente la toate nivelurile fiind ȋn conexiuni logice cu mărimea frevenţelor emise de acestea. 

               MECANISMELE FENOMENELOR DIN INTERIORUL TORNADELOR.  

  Tornadele, parțial discutate mai sus,  sunt sisteme motoare de mare complexitate, fapt pe  care îl vom analiza mai detaliat în acest capitol. Alături de motoarele circuitelor universale, tornadele asigură funcționarea infinit existențial funcțională a universului. Aceste motoare asigură funcţionarea motorului  universal la toate nivelurile sale de organizare. Experiment. Luăm un vas cu apă în care amestecăm nisip şi pilitură de fier. Cu o lingură rotim apa împreună cu nisipul şi pilitura. Vom observa că pilitura de fier se va aşeza în centru urmată de stratul de nisip şi apoi apa. Numai că din cauza gravitaţiei şi a egalitǎţii presiunii în coloanele comunicante, nisipul va fi aşezat deasupra piliturii de fier, fenomen utilizat de căutătorii de aur. Se formează o hemisferă stratificată identică cu stratificarea arhimedică a elementelor chimice ȋn sferele atomice, planetare și stelare

                                                                            fig 6.bis                                                    

                               1                                                                              2                                                    3

  Funcţie de densitate înmulţită cu viteza de rotaţie tangenţială, particulele se vor dispune, astfel încât, fiecare  particulă din tornadă trebuie să aibă exact aceiaşi cantitate de energie. Comparativ avem ca  exemplu egalizarea energiei termice într-un vas cu apă, sau o incintă cu gaz. Egalizare înseamnă că toate componentele unui gaz dintr-o incintă au aceiaşi cantitate de energie (situație similară cu componentele tornadelor)). Logic și matematic la aceiași temperatură vom avea aceiași frecvență termică a unui gaz sau a unui lichid dintr-o incintă. Ȋnseamnă că fiecare atom sau moleculă gazoasă din incintă va avea aceiași frecvență termică deoarece temperatura se propagă uniform ȋn toate direcțiile. Deoarece particulele ale căror oscilaţii produc lumina se numesc fotoni, atunci particulele a căror frecvenţe produc temperatura  le vom numi termotoni. Viteza de propagare a frecvenţelor luminii este de 300 000 km/s, în timp ce viteza de propagare a temperaturii funcție de amplitudinea termică poate varia  (funcţie de amplitudine adică intensitate putere) de la cȃţiva m/s la cȃteva sute de m/s. Acest lucru înseamnă că într-o incintă plină cu un gaz, temperatura se egalizează foarte repede. Egalizare înseamnă că toate particulele dintr-o incintă, vor avea aceiaşi temperatură,  adică aceiaşi frecvenţă şi aceeaşi amplitudine termică. Ȋnseamnă că moleculele gazului sunt staţionare, adică nu fug ca nebunele prin incinta cu gaz, așa cum susţin fizicienii bazaţi pe haosul Brownian. Presiunea gazului asupra pereţilor incintei este produsă de amplitudinea loviturilor produse de oscilaţiile termotonilor şi nu de moleculele staționare ale gazului cum susțin fizicienii, care văd cum moleculele se bat cu capul de pereți. Ȋn realitate moleculele nu se pot ciocni deoarece frevențele multipolare emise, produc distanțări uniforme repulsiv reciproce. Este momentul să facem o comparație cu o mulțime de oameni dintr-o manifestație ȋntr-o piață. Dacă cineva vrea să alerge prin mulțimea adunată, nu va reuși, deoarece va fi oprit de mulțimea ce ȋl ȋnconjoară.  Să revenim la tornadă. Deoarece componentele tornadei au densităţi diferite, egalizarea energiei cinetice se face prin stratificarea componentelor funcţie de densitate şi mişcarea de rotaţie tangenţială, care este diferită de la centru spre periferie. Ȋn interiorul tornadei  masele mai dense vor avea o viteză de rotaţie tangenţială mai mică decât  corpurile mai puţin dens aflate spre exteriorul tornadei dar aceiași cantitate de energie. Deci toate particulele din interiorul tornadei, existente într-un vas cu apă, trebuie să aibă aceiaşi cantitate de energie uniformizată  chiar dacă particulele au mase și densități diferite.  Astfel particulele cu densitate mai mare,  rotite cu viteză tangenţială mai mică, vor ocupa centrul, pentru a avea aceiaşi cantitate de energie cu particulele mai puţin dense, situate la margine, unde au o viteză tangenţială de rotaţie mai mare. Datele astronomice confirmă (dovedesc) faptul că densitatea planetelor din tornada solară scade spre periferie. Respectînd legea surselor de energie, energia rotaţiei unei tornade este furnizată de tornada de nivel superior. În cazul  sistemului solar, fiecare planetă este o tornadă mai mică, a cărei mișcare de rotație axială este determinată de cauze pe care le vom analiza ȋn continuare. Mişcarea de rotaţie a stelelor şi planetelor, va determina şi stratificarea elementelor chimice funcție de densitate din magma lichidă existentă în interiorul acestora, Dacă ȋntr-un tub de sticlă amestecăm mercur, pilitură de plumb, pilitură de fier, nisip, apă, ulei de mașină și ulei comestibil, vom vedea, după ce le vom agita, cum se vor stratifica funcție de densitate, adică exact ca elementele chimice din straturile magmei terestre.………….

..fig.7   stratificarea elementelor chimice funcţie de densitate Aerhimedică în corpurile şi particulele sferice 

 

 

Sensul de rotaţie al tornadei, determină fenomenul devierii luminii levo şi dextro, fapt  ce demonstreză existenţa tornadelor şi la nivelul atomilor

 moleculelor (şamd. spre infinitul mic). Tornadele terestre, funcţionează pe baza aceloraşi calcule matematice. Avem multiple dovezi incontestabile că structura motorului  universal la toate nivelurile de oraganizare este formată dintr-o infinitate de motoare tip tornadă , care fac parte din infinitele motoare ale circuitelor universale.  Ȋn acest context și circuitele maselor şi energiilor universale sunt motoare care au structură de tornadă. Conexiunea cea mai spectaculoasă constă ȋn faptul că una din cauzele rotației tornadelor sunt chiar circuitele maselor și energiilor universale.  Motoarele tornadelor ȋmpreună cu motoarele circuitelor universale de reciclare infinită a maselor și energiilor, reprezintă piesele fundamentale ale funcționării infinite ale motorului universal.  Dat fiind complexitatea structural- funcțională a circuitelor le vom atribui un capitol explicativ detaliat separat.  Cunoscȃnd cu precizie care sunt piesele de bază și principiile de funcționare ale motorului universal, vom memora cu ușurință conexiunile legilor universale ȋn circuite conexiunilor sinapselor neuronale aflate la alt nivel de organizare. Astfel universul devine conștient de mecanismele concrete ale propriei funcționări cu efecte inimaginabile. Asimilarea mecansimelor funcționării conexiunilor legilor universale vor construi conexiunil logic dotate cu enrgii imense capabile de autoevoluție prin atodeterminare conștientă. Universul prin cunoașterea mecansimelor  proprii prin intermediul ființelor umane, universul devine conștient de existența și funcționalitatea sa.  Să rememorăm. Concentrarea matematică a maselor cu densitate mai mare în centrul tornadelor şi a maselor cu densitate mică spre exterior, creează formele lentilelor  sferice înconjurate de o atmosferă. Lentilele corpurilor sferice vor concentra (gravitațional) masele difuze, respectiv energiile difuze (lenticular), care împreună cu legea limitelor dimensionale vor realiza nivelurile de organizare ale universului, formate din motoarele tornadelor şi motoarele circuitelor maselor şi energiilor universului. La rândul lor circuitele realizează reciclarea infinită a maselor şi energiilor conservând la infinit existența universului.  Aceste fenomene se repetă la o infinitate de niveluri ale universului. Găurile negre observate prin telescop, sunt tornade cu viteze foarte mari de rotaţie care concentrează masele şi energiile din care se vor forma noi stele. Dispunerea concentrică a maselor, funcţie de densitate, într-o tornadă este una din cauzele gravitaţiei. Dar, deoarece gravitaţia este la fel de puternică la ecuatorul tornadei planetare, cât şi la poli unde rotaţia este zero, înseamnă că gravitaţia are şi alte determinări. Totodată Luna şi planeta Mercur nu se rotesc, dar au gravitaţie. Dupǎ cum vom demonstra, gravitaţia depinde de  mai mulți factori printre care, masa şi densitatea planetei. Acum să vedem de unde primesc planetele, energia necesară rotaţiilor planetelor, într-un sens sau altul. Soarele execută o mişcare de rotaţie o dată la 25 zile, mişcare care antrenează câmpul lui atmosferic împreună cu entităţile planetare. Concentrarea centripetă a maselor absorbite de tornadele lentilelor sferice, sunt asemănătoare curgerii apei din cadă, cu diferenţa că din masele și energiile concentrate ȋn sferele centrale, numai energiile curg în afara sistemului. După cum se ştie, orice mişcare de rotaţie se caracterizează prin viteza unghiulară şi viteza tangenţială. Astfel rotaţia tornadei sistemului solar va avea o viteză unghiulară constantă, în schimb viteza tangenţială creşte spre exterior, unde vom găsi planetele cu densitate mică şi viteză tangenţială mare, conform dispunerii densităţilor rotite în vasul cu apă, datorită egalitarismului masă * viteză. Este momentul să argumentăm de ce planetele aflate la exteriorul tornadei sistemului solar, au densitate mai mică. Simplu. Tornada a concentrat elementrele chimice mai dense spre centru și elementele chimice mai ușoare spre exterior, conform experimentelor demonstrabile  mai sus. Ȋn consecință tornadele planetare dispuse spre exteriorul tornadei au concentrat elementele chimice din ce ȋn ce mai puțin dense, lucru demonstrat de astronomi prin analiza spectrelor de absorbție și emisie a elementelor chimice ale palnetelor.  Să vedem cum acţionează energiile şi direcţiile ce determină mişcările de rotație a planetelor, care nu cad pe soare cum pare a fi firesc. Rotaţia tornadei sistemului solar, ar trebui să determine şi sensul mişcărilor de revoluţie a planetelor. Problema se complică în cazul planetelor cu mişcare de rotație și revoluţie retrogradă. Să vedem cine determină rotaţia axială a planetelor de la vest la est şi viceversa şi cum determină acestea sensul mişcării de revoluţie. Dovada nr 1.Energia oscilatorie emisă de lentila solară, ajunge la suprafaţa planetelor, încălzind solul şi atmosfera executând și o presiune repulsivă constantă spre exterior a planetei, fapt ce-i menţine constantă traiectoria eliptică. Un gaz încălzit îşi măreşte volumul şi îşi micşorează densitatea, devenind mai uşor, decât aerul rece, aflat în partea opusă întunecată (neluminată) a planetei. Mişcările atmosferice  vor determina sensul rotaţiei a tornadei planetare, integrată în tornada stelară şi tornada galactică. Tornade în interiorul altor tornade. Pe principiul vaselor comunicante şi a volumului dezlocuit, aerul cald dilatat mai uşor este împins în sus pe verticală de aerul rece mai dens și mai greu, situat pe partea întunecată a planetei, aer care se deplasează pe orizontală, în contact direct cu suprafaţa planetei. Rămâne să stabilim momentele când aerul este cel mai cald, cel mai uşor şi simultan momentul şi locul, unde aerul este cel mai rece şi mai greu. Temperatura cea mai ridicată se obţine în jurul orei 14, iar cea mai scăzută dimineaţa în jurul orei 5. Cel mai greu este aerul dimineaţa şi cel mai uşor la orele prânzului. Dimineaţa se află întotdeauna la 120˚ cadran vest, faţă de poziţia prânzului aflat la est, ceea ce înseamnă că aerul rece de la vest se va deplasa spre amiaza aflată la est, pentru a lua locul aerului cald mai uşor, care prin dilatare și ascensiune micșorează presiunea la nivelul solului.  Acest fenomen este consemnat de toate sistemele meteorologice, prin faptul că atmosfera terestră se deplasează de la vest spre est cu 10 m/s. Aerul rece mai dens de la nivelul solului, în deplasarea sa, loveşte (adică împinge) obstacolele aflate pe o suprafaţă imensă, determinând acumularea energiei necesare rotaţiei volantului planetar. Axa de rotaţie terestră este înclinată  spre est, deoarece denivelările ansamblului scoarţei terestre sunt asimetrice. Să facem un mic calcul. Ştiind că densitatea aerului este de 1,250 grame/m3 la o viteză de 10 m/s avem o presiune de 12 kg pe m2. 1.Direcția de rotație a atmosferei determinată de soare, va determina mișcarea de rotație terestră de la est la vest.  Mișcarea de rotație a atmosferei va determina rotația planetei.                                                                                                        

                                                   

                        Sensul  de deplasare de la vest la est al atmosferei terestre

                                                      Fig. 8

Dacă înmulţim cu suprafaţa denivelărilor, dealurilor şi munţilor supuşi aproape continuu la această presiune, vom obţine o forţă compresivă continuă imensă, acumulată în perioade de timp geologice. O parte din energiile compresive ale mișcărilor atmosferice sunt captate de parcurile de eoliene. Să vedem cine determină mişcarea axială retrogradă de la est la vest, a unor planete. În cazul lui Venus atmosfera este formată din  vapori de acid sulfuric, acid care dimineaţa se evaporă datorită temperaturii de 200°C, iar noaptea condensează (lichefiază). Prin condensare, presiunea atmosferei acide dispare, în partea întunecată (răcită) a planetei. Se produce o diferenţă de presiune inversată faţă de planetele cu atmosferă ce nu condensează. Presiunea atmosferei foarte dense care are o rotație rapidă inversă față de planetele cu atmosfere nelichefiabile, determină rotaţia axială şi de revoluţie retrogradă (adică inversă față de celelalte planete). ȋn concluzie sensul rotațiiior atmosferice determină sensul de rotați al planetelor și al alternatoarelor electrice. Dat fiind expunerea alternativă a planetei la radiația solară vom folosi termenul de alternator planetar ( fenomen identic cu cel al alternatoarelor). Oscilaţiile emise de stea, determină diferenţele de presiune ale atmosferelor planetelor pe partea luminată, faţă de cea întunecată, diferenţe care determină sensul mişcărilor de rotație al cȃmpurilor atmosferice, care vor determina sensul rotaţiei tornadei planetare. La rândul ei, mişcarea de rotaţie va crea şi va menţine, în mod automat, alternanţa circadiană zi şi noapte. Acesta este unul din mecanismele automate, care produc şi menţin permanenţa alternanţei oscilatorii a diferenţelor de  iluminare, de temperatură şi de presiune, necesare realizării fenomenului universal al circuitelor automate. Mişcarea de rotaţie cu expunere alternantivă la sursa de energie (ca la rotisor şi alternatoare)  va menţine, în mod perpetuu, diferenţa termică circadiană de zi şi noapte. Această diferență va produce înlănţuit diferenţele de iluminare, diferenţele termice, diferenţe volumetrice, diferenţe de densitate pe verticală şi diferenţe de presiune pe orizontală, diferenţele de deplasare ale maselor atmosferice şi în final direcţia egalizării diferenţelor compresiv-decompresive, ce produc sensul (circuitul) rotaţiei volantului planetar,     respectiv tornadei planetare, şi după cum vom vedea rotaţia alternatoarelor electrice. Rotaţia axială face contacte alternativ, compresiv, decompresive cu sursa de energie stelară, în mod identic cu alternatorul electric. Dovada nr 2.Rolul mişcărilor atmosferei în rotaţia axială a planetelor este dovedit de Lună şi planeta Mercur, care lipsite de atmosferă nu pot fi rotite. Dovada nr 3. Cu cât atmosfera este mai densă şi mai voluminosă, cu atât rotaţia axială a planetelor este mai rapidă. De observat mecanismul bielă manivelă, prin care mişcarea oscilatorie pe verticală a atmosferei, determină mişcarea liniară a vântului pe suprafaţa planetei, vȃnt care determină mişcarea de rotaţie a volantului planetar. Universalitatea transformatoarelor de mișcare o vom găsi ȋn toate fenomenele naturale și tehnologice.  Dovada nr 4. Altenatoarele.  Prin comparaţie cu mecanismul motorului planetar, vom analiza funcţionarea electromotorului, cu aceiaşi alternanţă asimetric compresivă a atmosferei câmpului electromagnetic în cele 3 bobine dispuse la 120˚ una faţă de cealaltă. Cele trei bobine sunt alimentate separat cu oscilaţiile compresive ale gazului electric puternic comprimat. Prin comprimarea, frecarea, încălzirea şi dilatarea atmosferei cȃmpului electronic, din interiorul bobinei alimentate, se produce o puternică diferenţă de presiune a atmosferei cȃmpului electromagnetic faţă de atmosfera bobinelor nealimentate. Transmisia energiei electrice fără conductori, prin intermediul câmpului frecvenţelor electromagnetice, este utilizată şi de transformatoarele de joasă sau înaltă tensiune, între bobinajul primar izolat de bobinajul secundarului. De observat universalitatea fenomenelor pe care o vom regăsi și la nivel atomic și molecular.   Transmisia oscilaţiilor electromagnetice la mari distanţe există şi în cazul radioului, televiziunii şi telefoniei mobile. Există telefoane mobile care se alimentează cu energie fără introducerea cablului de alimentare ȋntr-o priză. Să revenim la alternator. Presiunea atmosferei bobinei alimentate cu puternice amplitudini electromagnetice pozitive, va curge cu mare viteză spre bobinele nealimentate cu energie. Acest fenomen este identic transmisiei câmpului electromagnetic între primarul şi secundarul transformatoarelor electrice. Astfel bobina alimentată va deveni alternativ primar, iar celelate bobine secundar. Cum una din bobinele secundar, nealimentate este legată la nul, are loc evacuarea presiunii câmpului electromagnetic formându-se local un vid compresiv spre care se va deplasa cu mare viteză atmosfera cȃmpului compresiv al bobinei alimentată cu energie. Astfel exact ca şi în cazul rotisorului planetar diferenţele de presiune a câmpului electromagnetic va da sensul de rotaţie a electromotorului. Bobina numărul 3 este neutră, deoarece nu are nici intrare, nici ieşire a oscilaţiilor compresive primite de la bobina amorsată. Astfel câmpul compresiv primit  va respinge câmpul bobinei alimentate, contribuind la sensul rotaţiei reactive a alternatorului. Dat fiind universalitatea acestor fenomene vom reţine acest mecanism tehnic al transmisiei, respectiv al inducţiei presiunilor şi decompresiei prin intermediul oscilaţiilor particulelor nivelurilor inferioare, deoarece cu ajutorul lui putem extrapola aceste explicaţii la fenomene biochimice, fiziologice şi psihice aparent inexplicabile. De exemplu transmisiile frecvențelor electromagnetice al sistemelor motoare al macromoleculelor bobinate de ADN. Să ne întoarcem la mecanismul care determină mişcarea de revoluţie retrogradă a planetelor cu Dovada nr 5.  Experiment. Aşezăm o minge de ping pong pe o masă, după care o împigem uşor înainte. Mingea se va rostogoli cǎpǎtând o mişcare de rotaţie  pe direcţia pe care a fost împinsă. Mişcarea de rotaţie a mingii este determinată de diferenţa între rezistenţa frecării pe partea inferioară cu masa, faţă rezistenţa mai mică a frecării cu aerul din partea superioară. Jucătorii de tenis folosesc efectul de tăiere a mingii, care căpătă o rostogolire inversă, respectiv o deplasare inversă (retrogradă) direcţiei de rotaţie dată de lovitura primită, adică direcţie de rotaţie inversă primului caz. De observat extrapolarea universală a acestui fenomen. Să analizăm câteva efecte matematic calculabile produse la nivelul tornadei terestre. Un lunetist, pentru a nimeri cu precizie o ţintă aflată la 1 km pe direcţie nord sud, este obligat să facă următoarele calcule. Lunetistul trebuie să ştie că viteza de rotaţie a pământului la ecuator este de 500m/s, iar la polul nord este 0 m/s. Cum între pol şi ecuator este o distanţă de 10000 km, un glonţ care pleacă de la pol cu viteza tangenţială zero spre ecuator unde viteza tangenţiala este de aprox 500m/s, într-o secundă, va ajunge la o distanţă de 500m faţă de ţintă. Dacǎ transformăm cei 500m/s în 50000 cm, îi împărţim la 10000 km (distanţa de la pol la ecuator) vom afla că devierea glonţului este de 5 cm/km/s. Ȋn acest caz glonţul  care zboară cu viteza sunetului, va parcurge 1km în 3 secunde va greşi ţinta cu 15 cm. Cunoscând cu precizie devierea traiactoriei glonţului pe meridian la fiecare km/3s, el va trebui să ochească o ţintǎ aflată la 1km cu 15 cm spre stânga. Dacă ne aflăm în emisfera sudică, cu ţinta spre ecuator, glonţul va fi deviat spre dreapta cu 15 cm la fiecare km. În statul Ecuador într-o locaţie este desenată linia ecuatorului. De o parte şi alta a ecuatorului, s-a observat că efectul de cadă la sud se roteşte spre dreapta, iar la nord spre stânga. Explicaţia este dată de calculul lunetistului la dimensiuni de micron. Dacă orificiul de scurgere a apei din cadă are 4 cm= 40000 microni. Apa din cada nordică, va fi deviată rotită la marginea sudică a orificiului de scurgere cu 4 microni pe secundă spre vest. În emisfera sudică devierea va fi cu 4 microni pe secundă spre est, deoarece viteza tangenţială de rotaţie scade spre polul sud.                        

                                             LEGILE STĂRILOR DE AGREGARE

  Ȋn acest capitol dovezile aduse ȋn capitolul limitelor dimensionale vor multiplicate de dovezile aduse de elementele chimice.   Mulți chimiști și fizicieni au ȋncercat ȋn zadar să sistematizeze (să clasifice)  proprietățile fizice și chimice ale elementelor chimice. Este momentul să constatăm dacă legile demonstrate ȋn cazul sferelor stelare, sunt universal valabile şi pentru nivelul atomic și molecular al elementelor chimice, folosind foarte multe dovezi de conexiuni  concrete. Dovada nr 1. sau  Legea I. Toate elementele şi substanţele chimice ale căror nuclee atomice au formă geometrică de lentilă sferică sau apropiată de forma sferică, au, la temperatura medie terestră, starea de agregare gazoasă.  Situaţia este similară cu starea gazoasă universală determinată de sferele stelare şi planetare aflate la distanţe imense unele de altele, fenomen determinat de emisiile frecvențelor multipolar echidistant repulsive. Aceasta este dovada universală a similitudinii comportamentului gazos al sferelor.  Dovada nr 2 sau Legea  II. Toate substanţele ale căror atomi, sau molecule, au forme asimetrice, sunt la temperatura medie terestră solide sau lichide. Toate corpurile şi particulele atomice asimetrice din univers,  alcătuiesc nucleele solid-sferice ale stelelor şi planetelor, iar particulele sferice de nivel atomic  formează atmosferele acestora lucru perfect demonstrabil. Forma stelelor şi planetelor este universal sferică, fapt determinat de concentrarea elementelor asimetrice în centrul tornadelor sub acţiunea legii echilibrării coloanelor comunicante. Forma sferică, este forma geometrică, din a cărui centru pleacă o infinitate de raze (coloane comunicante) egale într-o infinitate de direcţii. Razele unei mase sferice sunt pârghii cu braţe egale, pȃrghii a căror punct de sprijin (echilibru) se află în centrul sferei. Când asupra unor pârghii cu braţe egale acţionează forţe egale, aceasta se află în echilibru imponderabil (adică lipsite de greutate prin anularea reciprocă a greutăților coloanelor comunicante aflate în opoziție ponderală).  A doua situație este atunci când o lentilă sferică se află în apropierea altui corp sferic. În acest caz o parte din forţele  concentrice (ce vin de la emisiile tututuror lentilelor sferice din toate direcţiile spaţiului),  care acţionează asupra celor două sfere sunt reciproc ecranate, presiune care le ȋmpinge unele spre altele apropiindu-le. Dar cu cât se apropie mai mult, cu atât cresc forţele repulsive determinate de emisiile  multipolar reciproce ale sferelor lenticulare, pȃnă în momentul echilibrării celor două tipuri de presiuni. Dacă fenomenul emisiilor repulsiv multipolare nu ar exista universul ar colapsa și ar dispare. Cu cât sferele sunt mai apropiate şi mai fierbinţi cu atât emisiile reciproc repulsive le resping la distanţe mai mari.

                                                                          Fig. 9

           Presiunea universală                                                                                            presiunea

                                                                                                                                      universală  

                       presiunea dublu repulsivă dintre cele două sfere care le menține la o distanță constantă

Urmează zona demonstrațiilor multiple, necesare certificării unui adevăr (lucruri ce nu există ȋn multe din teoriile actuale). Dovada nr. 3. Cu cât sferele sunt mai apropiate şi mai fierbinţi cu atât emisiile reciproc repulsive le resping mai puternic stabilindu-se o distanță de echilibru între presiunea emisiilor universului exterior  și presiunile repulsiv reciproce ale celor două sfere. Cu cȃt un gaz format din particule sferice este mai ȋncălzit, cu atȃt se dilată mai mult, fapt care demonstrează creșterea puterilor emisiilor multipolar repulsive ale sferelor gazoase. Ȋnseamnă că elementele chimice sferic gazose emit frecvențe repulsive multipolare prin intermediul unor particule sferce de nivel inferior nivelului protonic și neutronic al atomilor. Mai mult atȃt protonii și neutronii atomilor se găsesc la distanțe mai mari ȋntre ei fenomen datorat tot emisiilor multipolar repulsive. Acestea sunt multiplele niveluri de organizare ale universului. Dacă distanțarea corpurilor și particulelor sferice existente la toate nivelurile  de organizare ale universului nu ar exista, atunci acesta ar colapsa și ar dispare.  Aceasta este cauza stării de agregare gazoase a universului şi a elementelor chimice sferice. Astfel particulele sferice se vor situa într-o poziţie în care presiunea universală mereu constantă, devine egală cu presiunile dublu repulsive  emise de cele două sfere stelare, planetare, atomice, neutronice, electronice, fotonice. Acum putem explica de ce gazele se dilată, sau se contractă cȃnd temperatura  (adică puterea repulsivă a emisiilor) crește sau scade. Dovada nr. 4. Cu cât nucleele atomice sunt mai apropiate de forma sferică, cu atât se supun legilor lentilelor sferice, fiind mai fierbinţi, datorită concentrării energiilor nivelurilor inferioare, drept pentru care temperatura de lichefiere-solidificare, a acestora este mult mai scăzută decât la particulele asimetrice. Din cauza emisiilor reactive, compresiv, repulsiv, multipolare intense, sferele se resping reciproc la distanţe variabile (funcție de formă, masă și temperatură), creând starea de agregare universal gazoasă. Distanţele repulsiv variabile ale sferelor gazoase, sunt determinate de emisiile termice variabile ale sferelor, fapt ce demonstrează mecanismul intim al dilatărilor sau contracţiilor termice ale legilor gazelor. Dovada nr.3. Temperatura de lichefiere foarte scăzută ale sferelor atomice demonstrează  emisiile multipolar reactive repulsive  aseamănătoare unor  rachete sferice multipolar reactive. Mai mult emisia multipolar reactivă a lentilelor sferice produc şi o auto-compresie individuală multipolară. De aceea prin compresie gazele se ȋncălzesc prin concentrarea emisiilor multipolar repulsive. Scăzând temperatura (care este variabilă), sferele atomice, nu vor mai avea energia necesară concentrării acesteia în focarul lenticular, drept pentru care puterea emisiilor multipolar repulsive se reduce, ceea ce micşorează distanţele dintre sfere lichefiindu-le. Să inventariem. Elementele și substanțele chimice a căror formă atomică sau moleculară este sferic gazoasă sunt: hidrogenul, heliul, neonul, argonul, xenonul, radonul, azotul, oxigenul, fluorul, clorul, oxidul şi dioxidul de carbon, metanul, propanul, dioxidul de sulf, etc. Dovada nr 4. Particulele asimetrice, au emisii asimetrice, fapt ce anulează echidistanța creȃndu-se starea de agregare solidă sau lichidă, cu densitatea mult mai mare decȃt starea gazoasă simetric multipolar repulsivă. Atomii asimetrici al elemenetelor chimice vor fi (după cum am demonstrat) concentrați de tornade în nucleele sferice centrale de nivel atomic, planetar și stelar, stabilindu-se atât structura cȃt și nivelurile de organizare ale universului. Elementele şi substanţele chimice, care au nucleele asimetrice, sunt solide sau lichide, indiferent de masa lor. Dovada nr 5. Într-o logică aparentă, starea de agregare ar fi trebuit să fie determinată de masa respectiv greutatea atomică. De exemplu. Litiul, care are nucleul atomic asimetric şi masa atomică 6, este solid, iar radonul, care are nucleul atomic sferic şi masa atomică 222, este gazos, cu toate că masa atomică ( a radonului) este de 37 de ori mai mare decât cea a litiului. Starea gazoasă fiind determnată de emisiile repulsiv nultipolare a sferelor  subatomice, atomice, planetare, stelare și galactice. Absorbția și emisia multipolar asimetrică determinate de  razele inegale ale nucleelor asimetrice,  produc rezultante ponderale, compresiv asimetrice, care prin condensare la o temperatură personalizată generează efectul de greutate, duritate, rigiditate, materialitate. Toate tipurile de forţe care acţioneză asupra unei mase asimetrice, sunt forţe polarizate sub forma unor rezultante numite greutăţi, indiferent dacă sunt atomice, moleculare, planetare sau stelare.  Polarizarea are două componente esențiale: 1.Presiunea universală sub formă de frecvențele  compresive emise de toate corpurile și particulele sferice din unvers. Mecanismul concret al producerii frecvențelor și al compresiilor produse de frecvențe va fi detaliat explicit ȋn capitolul despre frecvențe. 2. Emisiile oscilațiilor simetrice sunt determinate de forma simetrică, iar oscilațiile asimetrice sunt determinate de forma asimetrică a particulelor, fapte ce produc diferitele stări de agregare. Funcție de compunerea forțelor pe suprafața simetrică sau asimetrică a unui corp,  se produc o serie de efecte, numite proprietăți chimice sau fizice. Atomii elementelor chimice au asimetrie personalizată, greutate atomică personalizată, temperaturi de distilare, topire, solidificare și culori personalizate. Dacă adăugăm  și combinațiile chimice a fiecărui element sau substanță chimică avem cȃteva zeci de proprietăți (memorii) personalizate, proprii fiecărui element chimic. Aceste proprități sau memorii sunt determinate de masa și structura fiecărui tip de particulă Conform legii tuturor variantelor, toate elementele și substanțele chimice acoperă toată gama de proprietăți (memorii) posibile.  Greutatea static asimetrică, va obliga particulele asimetrice să condenseze.  În aceste condiţii numărul nucleelor asimetrice pe unitatea de volum devine foarte mare, creându-se o lipsă de libertate a atomilor, specifică solidelor. Particulele asimetric prismatice, cu emisii asimetric ponderale având o densitate mare, sunt concentrate matematic de tornade, în nucleele centrale ale tuturor corpurilor sferice. Datorită compresiilor multipolare şi conform legilor coloanelor comunicante se creează formele sferice, stabilindu-se ordinea structurală infinit repetitivă la toate nivelurile de organizare ale universului.

                                                                            Fig.10

                      Presiunea universală  multipolar concentrică asupra corpurilor sferice

   

Să recapitulăm . Fără tornadele creatoare ale nucleelor sferice, alcătuite din particulele asimetrice de nivel inferior (fenomen existent la toate nivelurile de organizare),  nu putem avea lentile sferice. Fără lentile sferice dimensionate de legea limitelor dimensionale, care determină existenţa nivelurilor de organizare, nu vom avea gravitaţie și nu vom avea circuitele de reciclare infinită a maselor şi energiilor universului. Polarizarea respectiv direcţionarea energiilor, va împinge condensând şi cuplând gravitaţional atomii asimetrici pe anumite direcţii de creştere organică, sau cristalizare

anorganică. Pentru fiecare tip de asimetrie există frecvenţe  particulare de distilare de condensare, lichefiere, evaporare, combinare, integrare, cristalizare personalizat selective, prin care se stabileşte

ordinea şi disciplina universală la toate nivelurile de organizare. Numai particulele cu aceiaşi asimetrie vor fi selecționate prin distilare personalizată, pentru ca apoi să  condenseze la  temperaturi personalizate specifice fiecărui element chimic. Acest fenomen este extrapolabil şi la substanţele organice ale viului. Când vorbim de simetria sau asimetria nucleelor atomice, trebuie să luăm în consideraţie stratificarea sferic concentrică a protonilor şi neutronilor în structura atomilor, funcţie de densitate,  conform datelor furnizate de fizica nucleară. Sfera centrală completă conţine doi protoni şi doi neutroni numitǎ particulǎ alfa (la heliu). Faptul că un corp solid, este traversat de neutroni şi de particule alfa demonstrează că distanţele imense dintre particulele componente, sunt determinate de emisiile multipolare ale atomilor și ale particulelor componente. Al doilea strat sferic complet, conţine 8 protoni şi 8 neutroni (la sfera gazosă a neonului). A treia sferă completă conţine 8 protoni12 neutroni (la sfera gazosă a argonului). Pe măsură ce mergem spre sferele gazelor rare  cu masă atomică mai mare, cu diamentre din ce în ce mai mari, avem din ce în ce mai mulţi neutroni decât protoni. Spre deosebire de proton, neutronul este perfect sferic, fapt ce îi permite neutralitatea chimică determinată de emisiile multipolar repulsive. Astfel emisiile multipolar-repusive ale neutronilor vor determina distanţele dintre componentele nucleelor atomice anulȃnd colapsul acestora. Cu cȃt atomul are dimensiuni mai mri cu atȃt sunt necesari mai mulți neutroni care să-i mențintă comopnentele distanțate, pentru  a nu colapsa. Dovada nr 6.Efectele asimetriilor se pot ușor observa ȋn cazurile radonului și radiului. Astfel ȋn  timp ce atomul de radon, format din 6 sfere concentrice complete de protoni şi neutroni cu masa 222 este gazos, atomul de radiu cu masa 226 format  din 6 sfere concentrice plus a 7-a sferă incompletă cu 2 protoni şi 2 neutroni, este un metal cu structură asimetrică şi densitate enormă de 20 g/cm3. Diferenţa imensă dintre masa sferic-gazoasă a radonului și masa asimetric solidă a radiului ( dintre solid şi gaz) este dată de geometria sferică sau asimetrică. Sferele exterioare incomplete, au două tipuri de asimetrie matricială. Asimetria convexă a metalelor, are un număr de protoni exteriori 1,2,3 matrice tip feder. Convexitatea unui atom electronegativ, are ansamblul atomic cu 1,2 sau 3 extremităţi alungite. Carbonul, siliciul şi germaniul  au în sfera exterioară 4 protoni fapt ce determină o semi-neutralitate electronică folosită în tranzistoare. Negativitatea este determinată de incapacitatea numărului mic de particule din sfera exterioară  de a concentra energiile oscilatorii absorbite, simultan cu emisiile asimetrice incapabile să le menţină distanţate. Asimetria concav nemetalică electropozitivă are 5,6,7 protoni pe sfera exterioară incompletă. Dovada nr 7.Cu cȃt crește numărul de protoni şi neutroni al stratului exterior (care tinde spre forma sferică) cu atȃt scade temperatura de topire a elementelor respective. Extremitatea alungită a unui atom „electronegativ” tip feder, se cuplează polarizat matricial cu adâncitura puţin repulsivă al unui atom „electropozitiv” tip nut, până la completarea  sferei cu  8 protoni din octetul protonic al combinaţiilor chimice. Ȋn toate combinaţiile chimice se realizează octetul protonic sferic  al straturilor exterioare ale atomilor intergraţi într-o moleculă. Emisiile stelei protonice, sau neutronice cad în vidul altui atom asimetric interprotonic, fiind împinse de presiunea universală constantă (pe care o vom studia într-un capitol separat). Completarea energetică a emisiilor şi absorbţiilor interatomic matricial asimetrice, explică mecanismul atracţiilor şi combinaţiilor chimice. Acest mecanism tehnologic în conexiune cu mecanismul dezintegrărilor  poate fi programat în vederea obţinerii oricărui tip de structură moleculară motoare. Universalitatea matricială nut feder structurală și energetică,   determină conexiunile matricial autoreproducătoare autoregeneratoare universale. Urmează să definitivăm prin concretețea unor demonstrații concrete mecanismul universal autoreproducător. Mai trebuie observată existenţa tuturor variantelor conexiunilor matriciale, fapt care permite realizarea tuturor variantelor combinativ matriciale, ca lege universală (care va fi analizată ȋn capitolul „legea tuturor variantelor”). Să vedem care este mecanismul energetic al combinaţiilor chimice matricial nut feder. Conform legilor universale protonii sunt tornade atomice, care au în centru o lentilă sferică, care  emite multipolar reactiv (repulsiv) frecvenţele nivelului lor de organizare. Dacă fenomenul universal al emisiilor multipolar repulsive nu ar exista, particulele atomilor ar aglutina. Frecvenţele compresiv repulsive, conform contactului compresiv al valurilor față  de stânci, determină distanţele dintre sferele subatomice şi cantitatea enormă de energie a acestora. În cazul când emisia reactivă a unui proton exterior este absorbită de vidul existent în adâncitura imensă a unui alt atom, (adȃncitură realizată prin distanţarea termic repulsivă a componentelor atomice), atunci presiunea exercitată de frecvenţele oscilaţiilor universale va împinge  cu putere protonul feder în spaţiul matricial interatomic  nut.  Presiunile pe placa de patefon pe retină pe celulele fotovoltaice. Să nu uităm mecanismul emisiilor și recepțiilor presiuni și intensitatea acestora ȋn domeniul comunicațiilor terestre comunicații extinse la toate nivelurile de organizare. Astfel unul din elementele necesare a fi cunoscute constă ȋn scăderea intensității emisiei pe măsură ce se distanțează cu pătratul razei față de sfera emițătoare. Astfel teoria lui Newton poate fi ușor ȋnțeleasă prin creșterea diametrului sferei de emisie exterior unui atom cu pătratul distanței razei unei sfere, și cu pătratul scăderii presiunii universale. Acest lucru devine posibil deoarece  presiunea emisiilor repulsive  ale particulelor distanțate  devine mai mică decȃt presiunea universală. În această analiză atomul este o galaxie în care stelele (particulele componente ale atomului) se găsesc la distanţe enorme (faţă de dimensiunile lor) datorită emisiilor sferic (multipolar) repulsive. Emisia multipolar reactivă are două consecinţe. Am putea realiza un desen animat cu cuplajul unor atomi asimetrici de același fel sau diferiți prin mecansimul tipurilor de radiații respectiv emisii asimetrice cu cuplajele matricale fenomen necesar ȋn realizare telefonică a unor combinații chimice dirijate programate pe o imprimantă atomică și macromoleculară Emițătoarele specifice unor anumite combinații se face cu molecule speciale care produc videcare cu emisii care blochrază inhibă anumite enzime creatoare de boli. Cancere etc. De fapt noi consumă subtanțe cancerigene care produc ȋnmulțirea unor celule 1.Fixarea imponderabil-rigidă a componentelor galaxiilor cosmice şi atomice pe modelul unor magneți cu poli de același fel aflați ȋntr-o incintă, magneți care prin emisiile multipolare reciproce  se resping la anumite distanțe. 2.Distanţele imense dintre planete, stele, magneți unipolari, atomi și particulele atomice, sunt determinate de emisiile multipolar repulsive ale componentelor acestora. Fără aceste două fenomene toate masele universului ar aglutina şi universul ar dispare.  Anumite  noţiuni vor fi explicate  în capitolele următoare, deoarece complexitatea şi simultaneitatea conexiunilor universale nu pot fi explicate linear. Plecând de la atomul de hidrogen cu un sigur proton, la atomii instabili (conform legii limitelor dimensionale) creaţi artficial, plus toţi izotopii elementelor chimice, avem toate variantele matriţelor structural energetice posibile, conform legii universale a tuturor variantelor. Având toate variantele matricial pozitiv-negative, avem în mod automat absolut toate piesele necesare realizării oricărei structuri posibile şi evident materialele necesare construcţiei  nivelului următor. Totodată putem calcula distanţa dintre nivelurile de organizare, comparȃnd mărimea unui atom solid cu dimensiunea unei planete sau a unei stele. Spunem atom solid deoarece comparaţia unui gaz atomic se face cu o galaxie gazoasă. Dovada nr 8. Atomii elementelor chimice care au sferele complete sunt gazele inerte nematriciale (perfect sferice, tip galaxii globulare) care nu pot face conexiuni chimice stabile. Dovada nr 9.Când atomii asimetrici, care au o singură sferă nucleară, se combină cu atomii asimetrici, care au mai multe sfere concentrice, se obţin ansambluri nucleare moleculare simetrice sau asimetrice. Exemplul dovadă : combinaţia unui atom de oxigen, format din două sfere concentrice, cu doi protoni de hidrogen (care au  singură sferă), rezultă ansamblul nuclear asimetric al moleculei de apă lichidă la temperaturi de peste 0 grade C . Asimetria structurală va produce emisii asimetrice ce nu permit echidistanțarea. În acest caz, prin integrarea nucleelor sferice ale celor două gaze, se obţine un ansamblu asimetric cu starea de agregare lichidă. Asimetria moleculei de apă este determinată de faptul că dimensiunile  atomului de oxigen, format din 6 protoni, sunt enorme față de singurul proton al hidrogenului. Astfel se realizează  molecula ponderal asimetrică  a apei. Situaţia se complică în momentul în care temperatura unui atom creşte, crescȃndui volumul prin distanţarea particulelor componente, fapt care duce la schimbarea proprietăţilor fizice şi chimice. Acum vom încerca să schiţăm prin desen complexitatea galaxiilor atomice. Deoarece acest lucru este imposibil de realizat fără un  film cu desene  animate, vom construi un sistem de desene codificabile avȃnd drept model galaxiile stelare distanţate de emisiile multipolare. Astfel fiecare particulă atomică (proton sau neutron) va fi o stea cu emisii multipolare care va menţine particulele atomice distanţate pentru a se evita colapsul. Fără emisiile multipolare ale componentelor atomilor aceștia ar colapsa și ar dispare. Astfel în prima etapă protonii şi neutronii vor fi desenaţi cu emisiile multipolare a mai multor frecvenţe conform experimentelor efectuate de Eliaşevici în spectroscopia atomică şi moleculară.

                                                   Fig.11

                                                                                Fig.12

Atomii gazoși de Hidrogen              Deuteriu                            Tritiu                                                Heliu

                                             De aceea un chimist trebuie să ia ȋn considerație și volumele nucleelor atomilor la diferite frecvenţe termice sau electronice, pentru a cunoaşte cu precizie proprietățile substanțelor organice sau anorganice cȃnd sunt accesate cu diferite frecvenţe termice sau electronice. Dovezile nr. 10. Un amestec format din oxigen şi hidrogen la o temperatură scăzută nu sunt receptivi adică nu se atrag matricial. Dacă aprindem un chibrit cele două gaze ȋncălzite devin prin dilatare receptive fuzionȃnd imploziv, extrem de rapid, producȃnd un spaţiu vidat umplut rapid ( de aer) cu un zgomot puternic. Aici trebuie să facem o deosebire ȋntre zgomotul produs de o implozie și zgomotul produs de o explozie. Carbonul este la temperatura normală inert faţă de oxigen. Dacă temperatura carbonului creşte la 200 grade, ȋn mod evident se dilată şi devine receptiv combinȃndu-se cu oxigenul producȃnd lumină şi căldură. Aceiași situație ȋn cazurile  magneziului plus oxigenul, clorului şi fluorului combinat plus hidrogenul și-n multe alte cazuri. Acest lucru este extrem de important în mecanismul accesării unor atomi, sau a unor substanţe cu frecvenţe specifice emise de o aparatură electronică specializată. Acum să ne întoarcem la relaţia dintre formele stărilor de agregare ale ansamblurilor nucleare şi moleculare rezultate în urma combinaţiilor chimice dintre diferite elemente. Dovezile nr. 11.1.Dacă se combină un atom de carbon, care la temperatura normală are starea de agregare solidă, cu doi atomi de oxigen gazos, se obţine dioxidul de carbon gazos, deoarece ansamblul nuclear nou format este simetric. 2.La fel dacă 4 atomi de hidrogen gazoşi combinat cu  un  atom de carbon solid, vor forma ansamblul nuclear molecular sferic al gazului metan.  3. Prin combinarea unui atom de sulf solid, cu 2 atomi de hidrogen gazoşi, rezultă hidrogenul sulfurat gazos, deoarece protonii celor doi atomi de hidrogen sunt dispuşi simetric de o parte şi de alta a atomului de sulf, anulându-i o parte din asimetrii. 

 

 

 

                                                                Fig.13

 

         He                           Li                      C                         N       O       .                                   O

                                                                     Fig.14                        H                                                                       

                                                                                                                   

                          +               =                                                                  +    =     

                                                                                                                                                    H                                                                                                                                          

                O    +         H₂       =      H₂Olichid                         H₂O        +   LI=  LI (OH) + H    

4.Dioxidul de sulf gazos SO2 provine din doi atomi sferici gazoşi ai oxigenului combinaţi cu un atom asimetric solid al sulfului (după ce sulful este puternic încălzit, dilatat). 5. Prin combinarea unui atom de carbon solid cu două niveluri sferice, cu doi atomi de sulf solid cu trei niveluri sferice, se obţine sulfura de carbon, care are starea de agregare lichidă, extrem de volatilă, deoarece ansamblul nuclear molecular are o formă simetrică, cu atomul de carbon dispus între cei doi atomi de sulf. Astfel din combinarea a două substanţe solide, se obţine o substanţă lichidă foarte volatilă, datorită anulării unei părţi din asimetriile a celor două elemente chimice solide. Aceste  calcule structurale  modificabile termic al stărilor de agregare, sunt extrapolabile şi la substanţele organice hemoglobină și clorofilă  care absorb şi condensează gaze, precum oxigenul şi dioxidul de cabon, sau pentru a le evacua ȋn inspirație și expirație, atât la plante cât şi la animale.  Și plantele și animalele inspiră și expiră. Dar ce inspiră plantele expiră animalele și ce inspiră animalele expiră plantele ȋnchizȃnd circuitul matricial al oxigenului și carbonului. Toate circuitele universale sunt matriciale ȋmbinabile  construibile programabile logice și inteligibile.  Multimatricialitatea atomilor și moleculelor este determinată de multiplele frecvențe de absorbție și emisie amplu studiate de Eliașevici și mulți alți fizicieni de renume. Fennomenul multimatricial este folosit de radiouri și telefoanele mobile pentru a emite și recepționazeci de milioane de adrese numerice ale zeci de milioane de abonați. Aceasta dovedește universabilitatea adresabilității frecventelor numerice multimatriciale. Automatul matricial al circuitelor autoregenerabile nu mai au nevoie de forțe imaginate nedemonstabile de natură așa zis divină, deoarece totul este logic autoptogramabil,  perfect inteligibil, perfect demonstrabil, perfect accesibil. Matricialitatea universală pleacă de la autoreproducerea  celei mai simple  pendulări stȃnga dreapta a unui simplu pendul. Nivelurile matriciale de la oscilații la structurile tuturor variantelor. Prin asamblarea structurală tip lego a acestor tipuri de atomi prin desen satic sau animat, obiectul chimie devine un studiu plăcut vizual, ușor de înţeles şi de asimilat.  Ca orice lege universală, nu există nici-o situaţie care să contrazică conexiunea dintre structura matriţelor  nucleelor atomice privind starea energetică, compresiv pozitiv-negativă şi starea de agregare. Aceasta deoarece universul îşi respectă (spre deosebire de noi) cu stricteţe legile. De remarcat faptul că tehnologia fuziunilor matriciale este universală. În consecinţă nu există sarcini electrice, ci diferenţe matriciale de absorbţii şi emisii oscilatorii, care se manifestă prin presiuni şi decompresii alternativ oscilatorii (efectuate de oscilaţiile universale), conform conexiunilor cu legile gazelor şii legile frecvențelor oscilaţiilor.  Tipuri universale de matrici care asigură structurarea și funcționarea U. Matrici receptoare de frecvențe și emițătoare de frecvențe matriciale structuri de antene receptoare emițătoare universale. Schimbarea formelor ansamblelor nucleare, în urma unor reacţii chimice, implozii, explozii, fisiuni şi fuziuni nucleare, produc în mod automat schimbarea stărilor de agregare şi stărilor enegetice, Schimbarea formelor și volumelor nucleelor, duce ȋn mod implicit la schimbarea modalităţilor de acţiune a forţelor decizionale  determinate de presiunile şi decompresiile exercitate de emisiile oscilaţiilor matricial simetrice sau asimetrice ale atomilor. Aducerea tehnologică la forma lenticular sferică va produce absorbţia şi emisia multipolar lenticular sferic  echidistantă a energiilor, respectiv dilatarea explozivă, datorată emisiilor de mare intensitate a sferelor multipolare, ȋn calitate de dovezi incontestable care confirmă legea lentilelor sferice la toate nivelurile de organizare ale universului, lentile care asigură starea gazoasă a universului prin distanțarea precisă a componentelor materiale eliminȃnd posibilitatea colapsului universal determinat de matrici. Dualitatea universală fiind asigurată prin matricile ce contarctă masele creȃnd sferele care prin emisiile multipolare dilată universul. Sferele fiind varianta opusă matrtricilor ele fiind nematriciale, necombinative avȃnd rolul de a asigura concentrarea și reciclarea maselor și energiilor plus distanțarea gazoasă conform legii gazelor. De observat cum toate conexiunile se ȋmbină ȋntr-un ansamblu de o logică perfectă, genială. Revenirea la forma asimetrică, absorbţiile şi emisiile multipolar echidistante nu mai sunt posibile, astfel că particulele pierd energiile acumulate răcindu-se, schimbându-şi starea de agregare, fiind forţate să condenseze. Din cuplarea variantelor matricial atomice şi oscilatorii rezultă toate variantele matricelor moleculare sferice sau asimetrice. Legea universală a tuturor variantelor (combinaţiilor chimice), au determninat şi creaţia tuturor substanţelor organice din care au fost create toate variantele vieţuitoarelor. Dovada nr. 12.Existenţa lentilelor sferice cu nuclee formate din particule asimetrice la o infinitate de niveluri, asigură starea de agregare gazoasă a universului, respectiv egalitatea intrărilor şi ieşirilor energiilor, conform legii conservării şi a legii circuitelor de reciclare înfinită a maselor şi energiilor. Reacţiile chimice de cuplare a matricelor atomice se produc prin completarea octetului protonic şi nu a octetului electronic cum susțin „savanții”. Protonul prin densitatea mare, asigură stabilitatea structurii nucleare, fomând nucleul central solid al tornadelor atomice. Electronii sunt particulele sferice ale atmosferelor tornadelor protonice.  Atomii asimetrici au în mod firesc absorbţii şi emisii asimetrice, fapt care generează câmpurile atmosferice, asimetric matricial polarizate de emisii şi absorbţii, structuri ce stau la baza  combinaţiilor chimice matriciale tip nut-feder.  Structurile matriciale produc emisii de energii matriciale. Cuplarea matricială nut feder este imposibilă la atomii gazelor rare,  care sunt sfere perfecte cu emisii multipolare ce nu permit cuplaje matriciale. Ȋn acest caz  vom stabili că sferele de același nivel de organizare nu sunt matriciale deoarece sunt multipolar repulsive tip magneți unipolari de același fel. Conform formulei matematice e=m*s/t şi a conexiunilor simultane şi inseparabile, câmp fără particule oscilatorii nu poate exista. Atmosfera este sinonimă cu noţiunea de câmp format din particule sferice, cȃmp care are mai multe modalităţi de manifestare. Câmpul magneţilor este format din oscilaţiile unor particule sferice aflate la un nivel inferior de organizare, care formează o atmosferă asimetrică puternic oscilatorie, generată de emisiile asimetric reactive ale atomilor de fier. Dovada nr. 13.Din combinaţiile chimice ale atomilor cu complementaritate matricial asimetrică, se obţin ansambluri nucleare cu neutralitate electrochimică, cu toate că electronii nu au dispărut, fapt demonstrat de curenţii electrici care pot circula prin conductorii metalici, aparent inexistenţi în conductorii nemetalici. Cunoscȃnd aceste legi și aceste structuri ale atomilor, chimia devine o joacă cu desene animate pentru elevi, uşor şi rapid asimilabilă. Pȃnă și mașinile ȋnvață și evoluează. Oamenii care se cred inteligenți de ce nu ar face ceea ce fac mașinile.

MECANISMUL CREATOR AL TORNADELOR LA TOATE NIVELURILE DE ORGANIZARE

   Acum după ce am studiat emisiile multipolare ale ale corpurilor și particulelor sferice respectiv repulsiile, ecranările și combinațiile chimice, avem baza informațională necesară explicării demonstrative al creației tornadelor tuturor nivelurilor de organizare universală. Prima cauză a concentrării maselor răspȃndite prin univers este constituită de ecranările oscilațiilor de către corpurile diferitelor niveluri de organizare universală.  Experimentul Brownian stabilește că particulele de praf asimetrice au mișcări dezordonate. Să vedem cum  transformă universul mișcările dezordonate ale corpurilor asimetrice ȋn mișcări ordonate cu ajutorul frecvențelor emise de corpurile lentilele sferice ale tuturor nivelurilor de organizare. Să ne amintim că toate copruile din univers sunt bombardate ( ȋmpinse și comprimate) de frecvențele oscilațiilor venite de la o infinitate de lentile sferice. Corpurile sferice fiind bombardate ȋn mod egal din toate direcțiile vor fi imponderabile  sau vor avea mișcări ordonate. Corpurile asimetrice  bombardate simetric vor avea mișcări asimetrice (dezordonate). Ȋn același timp toate corpurile vor fi simultan și ecrane pentru aceste oscilații compresive. Ȋn momentul cȃnd două sau mai multe corpuri meteorice asimetrice se apropie ȋn mod dezordonat (aleatoriu) prin ecranarea reciprocă a emisiilor corpurilor sferice din univers  vor fi ȋmpinse unul spre celălalt fapt ce le poate concentra. Spațiile imense dintre sferele lenticulare (care au poziții fixe ȋn ansamblul galactic, datorită emisiilor reciproc repulsive) conțin cantități mari de fragmente asimetrice rezultate din exploziile sferelor ce au depășit limitele dimenisonale. Fragmentele asimetrice  constitue materia primă necesară formării unor aglomerări de materie din care vor rezulta tornadele. Deci prin ecranări reciproce corpurile și particulele asimetrice se vor apropia formȃnd aglomerări sub forma unor nori (norul lui Magellan). Acum să vedem cine determină mișcarea de rotație a tornadelor indiferent dacă sunt atmosferice, acvatice sau cosmice. Dacă ȋn atmosferă  și ȋn apele terestre se ȋntȃlnesc curenți cu direcții opuse apar vȃrtejuri (tornade). Astronomii au descoperit și ȋn spațiul cosmic curenți determinați de diferențe de presiuni ale oscilațiilor  emise de corpurile sferice, lucru observat și de vȃntul solar și aurorele boreale. De observat cum anumite fenomene se repetă ȋn multiple situații. Acest lucru  ȋl vom analiza ȋn capitolul repetării acelorași proprietăți și fenomene la toate nivelurile de organizare.  Acești curenți  emiși de stele sau galaxii cosmice sau atomice, sunt emisii asimetrice determinate de apropierea sau depărtarea de anumite galaxii. Asimetria fluxurile energetice va determina anumite mișcări ale  marilor aglomerări de corpuri și particule asimetrice fapt care ȋntr-un timp, mai mult sau mai puțin ȋndelungat, va produce rotația ȋntr-un sens sau altul fapt dovedit de diferitele rotații ale galaxiilor. Și ca orice tip de rotație tip ciclon  va determina cantități diferite de energie pentru fiecare particulă. Avem ca exemplu mișcările din norul lui Magellan. Astfel un corp mai dens și mai mare ciocnindu se de particulele mai ușoare dar cu viteze mai mari vor fi ȋmpinse spre centrul tornadei unde vor forma o sferă. Focarul a două prisme opus Și cum energia se acumulează și nu are o ieșire prin centrul sferei așa cum are ȋntr-o lentilă biconvexă  particulele se dilată devin plasmă și vor emite enrgiile infint mai mari din centru spre exterior unde amplitudinea tensiunilor termice este mai mică.  O prismă va devia lumina ȋntr-un sens cealaltă In sensul opus. Sfera este alcătuită dintr-o infinitate de prisme care deviază lumina ȋn mod convergent spre centrul sferei.  Care este mecanismul oscilațiilor ce converg spre un centru de amplitudine putere concentrare? Mecanismul prismelor dilatate la un capăt și ascuțite la capătul opus orientat spre centrul sferei  micșorează amplitudinile și mărește frecvențele care sunt concentrate spre vȃrful prismei. Prin mărirea frecvențelor și micșorarea amplitudinilor se realizează mecanimsul laserului care concentrează energiile. Dat fiind creșterea concentrării energiilor ȋn focarul central al sferei masele se dilată, se dezintegrează ȋn plasmă ȋn particulele infinitului mic la temperaturi imense. Rezonanța  amplitudinilor crește fapt ce dilată distanțează enorm particulele care se dezintegrează pȃnă la nivelurile inferioare ajungȃnd la temperaturi de milioane de grade.  Oscilațiile sunt matricial autoregenerabile. Forța acestora devine inimaginabilă spre infinitul mic. Astfel oscilațiile matriciale vor crea mase antene matriciale captatoare de frecvențe cȃt și  ȋmbinare cu mase matriciale. Dubla duplicitate matricială masă creatoare de matrice și masă matrcice negativă   masă matrice pozitivă , masă-frecvență și frecvență-masă vor crea absolut toate variantele matriciale posibile care statistic vor sta ,la baza evoluției la baza construcției nivelurilor de organizare. Cum definim amplitudinea unei oscilații la nivelurile infinitului mic  capabilă să dezintegreaze atomii și particulele componente la mai multe niveluri de oraganizare. Care este amplitudinea rezonantă care atinge temperaturile de milioane de grade? Corpul se dilată atingȃnd dimensiuni colosale. Coloanele comunicante ale energiilor concentrate de o lentilă. O lentilă  a unui telescop are un diametru enorm pentru a concentra frecvențele emise de la distanțe imense. Extrapolȃnd la o lentilă stelară  de mii de miliarde mai mare decȃt lentila telescopului ne punem ȋntrebarea, „cȃtă energie poate conncentra?” Dacă pămȃntul este lovit de un meteorit imens și ȋi distruge echilibrul coloanelor cmunicante atunci se va forma un  vulcan colosal care va țȃșni din gaura produsă, vulcan care va dezechilibra total sfera terestră, fenomen care după cum arată structura scoarței terestre a avut loc de mai multe ori ȋn cei 4,5 miliarde de ani. Circuitul explicațiilor trebuie să meargă simultan  cu logica circuitelor universale. Legăturile sinapselor neuronale ale creierului nostru trebuie să coincidă cu sinapsele neuronale  ale  motorului  universal.

                                 LEGILE PROPRIETĂŢILOR OSCILAŢIILOR   

 Deoarece energie fără masă nu poate exista toată energia universului se află sub formă de mase energetic oscilatorii,  intratemporal sataţionar holografice. Intratemporal înseamnă, timp în interiorul altui timp, aşa cum există mase în interiorul altor mase, energii în interiorul altor energii, lucruri ce vor  fi analizate şi demonstrate la timpul lor.  Conform componentelor inseparabile ale formulei matematice universale e=m*s/t, oscilaţie (informație) fără timp, spaţiu, masă şi energie nu poate exista. Din ecuaţia m=e*s/t rezultă că masa este formată din energie spațiu și timp, adică masa este o hologramă creată din energie oscilatorie, spaţiu şi timp. Ȋn consecință energia nu este altceva decȃt o banală oscilație.  Mai popular spus o infinită balansare universală infinit repetabilă la o infinitate de niveluri dintr-o infinitate de direcții capabilă să creeze complexitatea inimaginabilă a unui univers infinit.   Acest paradox greu de imaginat, va fi demonstrat cu multiple dovezi în continuare. Deoarece masele sunt create de oscilațiile spațiale infinit divizibile demonstrează infinitatea universului ȋn toate dimensiunile sale, infinitate greu de perceput de limitele noastre senzual dimensionale. De aceea trebuie ȋnlocuită percepția senzorial instinctuală adaptată la existența ȋn medii limitate cu percepția inteligent rațională adaptabilă la infinitatea existențială a universului și evident la infinitatea existențială socială și de ce nu individuală. Numai cȃnd noi vom fi capabili să ne ridicăm prin percepția rațională la nivelul cunoașterii absolute, vom deveni zei nemuritori creatori absoluți ai propriei existențe.  Să revenim la percepția rațională.  Cea mai simplă oscilaţie este a unui pendul stânga-dreapta. Oscilațiile reprezintă fundamentul existențial al universului. Ȋn consecință oscilațiile sunt sisteme matricial autoregenerabile creatoare a tuturor fenomenelor din univers. Autoregenerabilitatea asigură infinitatea dimensional structural material, temporal spațială și energetică a universului. Oscilaţiile sunt pendulări matricial autorepetabile, autoregenerabile, autocreatoare, ale unor mase sub formă de particule materiale, pendulări care produc absolut toate proprietăţile şi toate conexiunile motorului universal. Oscilațiile cu diferite  frecvențe produc hologramele materiale, holograme care emit frecvențe sub formă de culori, mirosuri, gusturi, sunete, produc imaginile televizoarelor, transmisiile radio, transmisiile telefonice, produc lumina stelelor, ce mai ȋncolo și ȋncoace, produc absolut toate structurile și toate fenomenele universului. Autoregenerabilitatea oscilaţiilor la o infinitate de niveluri asigură autoreproducerea, autoregenerarea baleajului generator al maselor şi energiilor infinite ale universului.  Oscilaţiile matricial repetitiv-autorgenerabile sunt în conexiune cu legea limitelor dimensionale ale maselor. Limitele dimensionale ale maselor nivelurilor de organizare, limitează și nivelurile emisiilor oscilatorii, fapt ce elimină interferenţele şi haosul asigurând ordinea şi precizia matematică a  comunicațiilor universale. Simultan este realizată, în mod paradoxal, dilatarea energetică, materială, temporală şi spaţială spre infinitul mic, prin capacitatea paradoxală a oscilațiilor de a fi infinit divizibile și infinit autoregenerabile. Dacă masele păreau a fi limitate dimensional prin „atome” sau „quarc”, divizarea infinită a spațiului și a oscilațiilor este perfect posibilă. Și cum oscilațiile pot fi infinit divizibile atunci și masele, care sunt holograme oscilatorii devin infinit divizibile, context care asigură infinitatea universului ȋn toate dimensunile sale, spațiale, temporale, energetice și materiale. De aceea autoregenerarea activităţilor, adică a energiilor şi structurilor materiale  ale organismului îi asigură acestuia o existenţă îndelungată. Stagnarea înseamnă moartea structural, energetic, psihică şi organică. Deci oscilaţiile sunt sisteme matriciale material-energetic-temporal-spaţiale,  infinit autorepetabile şi autoreproductibile. Pe lȃngă circuitele matriciale și tornade avem o a treia dovadă a autoregenerărilor infinite ale componentelor  universale. Numărul oscilaţiilor pe o unitate de timp se numeşte frecvenţă. Distanţa sau spaţiul parcurs de o pendulare se numeşte amplitudine. Energiile mai multor oscilații pot fi acumulate ȋn amplitudinea unei oscilații cu dimensiuni mai mari.  Acumularea energiei mai multor oscilaţii, în dimensiunile unei amplitudini, se numeşte rezonanţă. Pendulul cu pendulările sale are multiple utilizări. De exemplu limba clopotelor sau bila folosită la demolarea caselor. Mare atenţie!!! Faţă de oscilaţia cea mai simplă a unui pendul, oscilaţiile particulelor gazoase paradoxal durificatoare sunt temporal, aproape simultan, pe o infinitate de direcţii al balejelor holografice, fapt determinat de infinitatea  surselor emisiilor sferelor lenticulare existente pe o infinitate de direcţii și  de la o infinitate de niveluri de organizare, fapt care produce starea de duritate holografică a maselor conform contactului şocului oscilaţiilor fluide când întâlnesc un obstacol temporal rigid de nivel superior, aceasta fiind o lege universală. Ce ȋnseamnă temporal rigid?  Cȃnd o particulă cu frecvență și viteză mare de deplasare ȋntȃlnește o altă particulă cu viteză de deplasare oscilatorie mai mică, acesta din urmă se comportă ca un corp rigid sau ca un obstacol rigid, chiar dacă temporal  se află ȋn mișcare de pendulare.  Pentru a ȋnțelge mai bine efectul de materialitate trebuie să apelăm la infinitatea nivelurilor de organizare care emit o infinitate de frecvențe  ȋntr-o infinitate de direcții la o infinitate de niveluri  de timp, spațiu și viteze de propagare. Infinitatea nivelurilor formate din particule  limitate dimensional va determina ȋn conseciță limitele diferențelor enorme de viteze specifice fiecărui nivel de organizare. Legea matematică a limitelor dimensionale ale lui Di Stefano se extinde și la nivelurile vitezelor și puterilor frecvențelor fiecărui nivel de organizare. Puterea unei bombe atomice nu stă ȋn dimensiunea bombei, ci ȋn numărul imens de stele atomice limitate dimensional. Limitele dimensional și temporale vor elimina interferențele dintre niveluri realizȃnd separarea nivelurilor de organizare ale universului.  Astfel frecvențele fotonilor accesează numai particulele mici ale atomilor numite termotroni. Acest fapt va determina particulele  nivelurilor inferioare să se integreze ȋn structura maselor nivelurilor de organizare superioare. Efectul compresiv al oscilațiilor de nivel inferior față de o particulă a cărei oscilații sunt temporal foarte rare,  constituie un obstacol temporal rigid  pentru nivelul inferior de organizare.  Limitele diferențelor temporale de deplasare a nivelurilor frecvențelor particulelor sunt determinate de limitele particulelor fiecărui nivel de organizare. De aici pornim ȋn explicaţia complexă și completă a hologramelor ce va fi definitivată de mecanismul concret al baleajelor multidirecționale capabile să  producă starea de rigiditate temporală  aparent materială. Dacă universul nu ar fi alcătuit dintr-o infinitate de niveluri ȋn circuite logice, atunci materialitetea holografică produsă de particule infinit de mici ce oscilează staționar nu ar fi posibilă. Totuși o mică demonstrație nu strică. Vitezele de propagare a oscilațiilor care vin dintr-o infinitate de direcții, de la o infinitate de lentile sferice ȋn contact cu o particulă, ce va fi baleată pe o infinitate de direcții, cu forța compresivă a acestor oscilații. Particula oscilată de compresiile multidirecționale ale frecvențelor nivelurilor inferioare se comportă ca un obstacol material. O particulă balaeată de emisiile multipolare a frecvențelor ce vin din infinitul mic cu viteze infinit de mari, (exemplu viteza de propagare și de contact a fotonior  de 300000 km/s), provacă acesteia  rigiditatea temporal și multidirecțional materială a particulelor care au frecvențe mult mai mici. Și noi auzim un sunet care are o viteză de 320 m/s dacă ne deplasăm cu viteză mai mică. Dar dacă ne-am deplasa cu o viteză mai mare decȃt viteza sunetului sau luminii atunci nu vom mai auzi, sau nu vom mai vedea sursa luminii. Proprietatea de rigiditate materială ar fi imposibilă dacă universul nu ar avea o infinitate de niveluri care să asigure frecvențele necesare creării rigidității temporale ale particulelor holografic materiale de nivel superior. De aceea complexitatea explicativă a fenomenelor universale, impune cu necesitate conexiuni simultatane a unor multiple fenomene și legi concret demonstrabile. Particulele de nivel inferior cu frecvențe foarte  mari se lovesc de oscilațiile temporal mult mai lente ale particulelor nivelurilor superioare, creȃnd aparența de materialitate. Aparența de materialitate este creată de diferențele vitezelor oscilatorii temporale ale frecvențelor compresiv multipolare asupra particulelor de nivel superior. Particulele de nivel superior create prin integrarea compresivă a particulelelor asimetrice ale nivelelor imferioare, sunt la rȃndul lor comprimate de tornadele tuturor nivelurilor de organizare. Astfel iese in evidență complexitatea inimaginabilă a unui univers structurat prin tehnologii, concret explicabile, concret demonstrabile.  Diferențele temporal energetice față de nivelurile oscilațiilor de nivel superior infinit mai lente crează starea de duritate temporală a particulelor, stabilind temporalitatea existențială, ȋn urma dezintegrărilor determinate de limitele dimensionale ale  stelelor, atomilor și al particulelor de nivel inferior. Acest fapt creează posibilitatea calculării matematice cu precizie a timpului fiecărui nivel de organizare prin mecanismul timpului de dezintegrare a hologramelor materiale. Ȋn consecință timpul de viaţă al tuturor hologramelor materiale este limitat de dezintegrarea cauzată de legea limitelor dimensionale și nu numai. Omul se dezintegrează, construcțiile realizate de societatea umană se dezintegrează, munții se dezitegrează, totul are un ȋnceput și un sfȃrșit ȋn circuitele universale care au două laturi. Latura creației construcției și latura metabolică a dezintegrării ca fundament funcțional al tuturor circuitelor universale. Plantele fotosintetizează creȃnd diferențe matriciale, animalele metabolic dezintegrează.

                          TEHNOLOGIA CONCRETĂ A CREĂRII HOLOGRAMELOR. 

  Ȋn legea presiunilor universale am demonstrat ȋn mică măsură că masele sunt holograme temporale produse de infnitatea oscilațiilor existente la o infinitate de niveluri de organizare universală. Acum vom demonstra cu exemple concrete tehnologia creării maselor din fecvențele oscilațiilor creatoare de holograme materiale. Dovada nr.1. sau dovada matematică. Conform ecuaţiei universale perfect demonstrabilă m=e*s/t, masa = energie+ spaţiu + timp. Conform acestei formule matematice masele sunt alcătuite ȋn mod inseparabil din oscilaţii  spaţial temporal energetice.  Formula matematică de mai sus este universală, perfect și multiplu demonstrabilă. Ȋn univers totul este precis, totul este matematic demonstrabil, și nicidecum relativ, haotic sau incert. Natura holografic energetică a maselor este susţinută şi de inginerii, care au creat holograme de mare complexitate. Teoria conexiunior universale se bazează numai  prin tehnologii concret demonstrabile, accesibile tuturor oamenilor. Universalitatea  oscilaţiilor, care susţin efectul holografic al maselor sunt demonstraate prin următoarele dovezi tehnologicve. Dovada nr. 2. Masele, energiile, spaţiile şi timpul sunt măsurate cu frecvenţele oscilaţiilor. De exemplu timpul are ca unităţi de măsură frecvenţele secundarului unui ceas respectiv, frecvenţele rotaţiilor planetei în jurul axei şi a soarelui. Spaţiul se măsoară în lungimi de undă, adică amplitudini ale oscilaţiilor. Energia se manifestă sub forma oscilaţiilor luminoase, termice, electrice, atomice. Dovada nr. 3. Proprietăţile maselor sunt frecvenţe ale unor oscilaţii sub formă de culoare, gust, miros, sunete, temperaturi, imagini. Dovada nr 4. Contracţiile şi dilatările maselor sunt determinate de creşterea sau micşorarea amplitudinilor oscilaţiilor termice. Dovada nr 5. Hologramele realizate de ingineri sunt baleaje ale unor oscilaţii staţionare, rezonant întreţinute de mai multe lasere fixe. Dovada nr 6. Tehnologia baleajul holografic. Tehnologiile sunt singurele miracole realizate prin cunoaștere și demonstrații practice accesibile tuturor oamenilor.  Să analizăm mecanismul baleajului bidimensional în cazul imaginilor televizate. Faţă de filmele, care rulează 25 de fotografii pe secundă pe un ecran, la televizor nu se transmit fotografii ci oscilaţii, care au o anumită frecvenţă. Este greu de înţeles cum nişte oscilaţii care se transmit la distanţe imense pot deveni sunete, imagini, proiecte și obiecte. Avem dovezi multiple prin care frecvențele pot fi transformate ȋn imagini, sunete, mirosuri și obiecte materiale. Frecvenţele oscilaţiilor captate de antenă, sunt trimise mai multor circuite amplificatoare  de semnale audio-video.  Deci oscilaţiile produc sunete, imagini şi presiuni  dure pe timpan sau pe stânci plus pe planete și stele, fenomen numit gravitație. La televizorul alb-negru aveam un singur tub catodic, care emite un spot, (un punct luminos) plimbat pe un acran fosforescent, cu o viteză de 15 km/s, timp în care desenează (pictează) 25 de imagini pe secundă. Plimbarea spotului (creionului) luminos pe ecran cu 15 km/s se numeşte baleaj. Dacă un singur punct luminos, comparat cu vârful unui ac, poate desena (picta) 25 de imagini/s, ce ar putea realiza infinitatea laserelor lentilelor sferice, existente la o infinitate de niveluri? Un artist desenează cu vârful unui creion imagini complicate. Dovada nr. 7. Imprimantele bidimensioale desenează  cu jutorul unor oscilații imagini, iar imprimantele tridimensionale construiesc ( materializează) obiecte materiale cu ajutorul oscilaţiilor unor frecvenţe programate pe calculator. Mai mult noi oamenii transformăm informațiile primite sub formă de cuvinte și imagini,  sub formă de frecvențe, ȋn memorii cerebrale. Informațiile cerebrale care sunt emise sub formă de oscilații ale membrelor pot construi case, palate, mași, poduri, avioane, rachete etc. Adică noi transformăm frecvențele oscilațiilor informaționale cerebrale ȋn obiecte materiale, prin frecvențele acțiunilor noastre repetabile. Inginerii înaltelor tehnologii au trecut de la holograma bidimensională a ecranului televizoarelor, la holograma multidimensional spaţială, transferând imaginile tridimensionale ale unor obiecte şi oameni în diferite locaţii, cu ajutorul unor baleaje multidmenisioanle. Din păcate aceste miracole nu sunt explicate în mod coerent, oamenii rămânând prizonierii unor basme politico-religioase nedemonstrabile. Eu nu pot ȋnțelege cum oamenii, presupuși a fi inteligenți, cred ȋn tot felul de basme nedemonstrabile și nu cred ȋn miracolele pe care le folosesc ȋn fiecare moment.  Hologramele create de ingineri sunt realizate cu mai multe lasere fixe programate pe calculator, care emit multiple spoturi luminoase cu viteze foarte mari, creând imagina tridimensională a unor obiecte sau oameni. Să nu uităm filmele holografice care introduc spectatorii ȋn film. Aşa am evoluat de la nişte desene animate pe un caiet, la filmul lui Lumier, la televizorul cu un tub, la cel cu trei tuburi şi de la balaejul unui spot, la leduri, la plasmă, la holograme 4D, şi  hologramele tridimensinal materiale ale imprimantelor.  Imprimantele tridimensionale fac un baleaj tridimensional structural, pornind de la  frecvenţele oscilațiilor emise de un program, implementat într-un cip electronic, format tot prin baleajul unor oscilaţii. Mai mult calculatoarele care folosec frecvențele foarte mari ale unor oscilații, sunt de miliarde de ori mai inteligente decȃt pupătorii de desene pe pereți. Dovada nr 8. Și noi oamenii efectuăm activități repetabile adică oscilatorii cu anumite frecvențe, zilnic repetabile, care sunt materializate ȋntr-o multitudine de construcții și obiecte,  prin materializarea ideilor care sunt, la rȃndul lor, nişte frecvenţe oscilatorii emise de creier, Dovada nr 9.  Toate viețuitoare deci și noi oamenii sunt creați de oscilațiile produse de codurile genetice. Iar plantele sunt holograme create ȋn procesul de fotosinteză de  oscilațiile luminii solare ȋn conexiune cu oscilațiile imprimantelor tridimensinale ale codurilor genetice, pentru a atinge dimensiuni biosferice.  Dovada nr 10.  Să vedem ȋn mod concret cum reușesc laserele temporal fixe ale lentilelor sferice universale să  construiască hologramele materiale. Fiecare galaxie la orice nivel de organizare este o tornadă, care se roteşte în jurul unei axe, simultan cu lentilele stelare care o compun. În timp ce tornada galactică se roteşte, componentele interioare au o poziţie fixă ( adică au o structură material rigidă)  unele faţă de altele, chiar dacă cele de la margine au viteza tangenţială mai mare decât cele centrale. Stelele sunt pasageri rigizi ai tornadei galactice, așa cum protonii și neutronii sunt rigizi ȋn galaxiile atomilor și cum noi suntem pasageri statici într-un autobuz, care se învârte într-un sens giratoriu. Deci stelele (sferele lenticulare) sunt lasere sferice fixe ȋn ansamblul galactic, avȃnd emisii multipolar sferice, temporal fixe (faţă de celelalte componente) în tornada galactică, iar galaxiile sunt temporal fixe în universul apropiat nouă. Dacă extindem analiza de mai sus, atomii sunt temporal lasere fixe la nivelul lor de organizare, deoarece după cum vom demonstra timpul, spațiul, masele și energiile se dilată exponențial spre infinitul mic. Să observăm simultaneitatea temporal duală rigid fluidă a particulelor şi stelelor. Astfel o particulă extrem de mobilă la nivelul nostru de organizare este temporal rigidă la nivelul ei de organizare. Simultan tornada galactică este fixă faţă de tornadele nivelului superior. La rândul ei fiecare lentilă sferică (rigidă în ansamblul galactic) este o tornadă formată la nivel inferior, din alte lentile sferice tip lasere fixe, care se rotesc simultan cu nivelul în care sunt integrate. Laserele stelelor fixe (ȋn autobuzul galactic) emit, în mod constant multipolar sferic, (adică emit ȋn toate direcțiile spațiului) oscilaţii staţionar compresive, cu care îşi fixează ( ȋși materializează) în mod reciproc componentele galactice, (ca nişte magneţi  sferici unipolari repulsivi aflaţi în imponderabilitate),  la distanţe imense Acest fapt asigură rigiditatea material temporală a  neutronilor, protonilor, atomilor, stelelor, galaxiilor în interiorul nivelurilor în care sunt integrate. Dacă plasăm în imponderabilitate magneţi sferici  unipolari  care emit frecvenţe oscilatorii multipolar repulsive într-o incintă, aceştia se vor plasa la distanţe rigide  egale,  fenomen universal pe care îl găsim la toate lentilele sferice cu emisii multipolare.  Magneții sferici cu un pol la exterior și unul la interior se pot obține din tablă magnetizată matrițată pe o sferă de fier astfel ca polul interior  să fie atras de bila de fier. Astel putem obține magneți cu un singur pol la exterior.  La rândul ei incinta cu magneţi sferici unipolari cu emisii multipolar repulsive poate fi comprimată sau dilatată ( ca orice incintă cu gaz). Componentele tornadelor sunt stratificate, conform egalitarismului matematic al densităţii înmulţită cu viteza tangenţială. Masele lentilelor sferice de nivel inferior, stratificate funcţie de densitate, emit frecvenţe staţionare intratemporale  identice ca duritate. Astfel în tornadă se vor stratifica, prin distilare cinetică , toate particulele care au mase şi emisii oscilatorii identice, în conexiune cu matematica a legii lui Arhimede. Sitele matematic, selectiv limitative ale tornadelor, ale legii limitelor dimensionale şi ale frecvenţelor particulelor staţionare, acţionează atât în tornadele cosmice, cât şi în tornadele electronice, protonice şi neutronice ale atomilor.  Atomii la rândul lor sunt nişte galaxii cu toate variantele subatomice structural dimensionale. La nivel cosmic vom avea toate variantele structurale de galaxii, conform legii tuturor variantelor existente atȃt la nivel atomic cȃt şi la nivelul tuturor vieţuitoarelor. Ca să nu mai vobim de proverbul popular ̋cȃte bordee atȃtea obicee ̋.  Universul este guvernat de precizia matematică a oscilaţiilor staţionar intratemporal rezonant întreţinute, de absorbţiile şi emisiile tornadelor sferelor lenticulare, care la rândul lor sunt intratemporal rigide (materiale) în ansamblul în care sunt integrate. Rigiditatea temporal materială fiind dată numai de infinitatea emisiilor multipolar reciproce (temporal variabile) ale stelelor, atomilor, gazelor şi solidelor.Fiecare nivel ȋși crează sistemul propriu  de tornade creatoare de corpuri sferice la o infinitate de niveluri limitate dimensional fapt ce limitează dimensiunile  fiecărui nivel de organizare. Ȋn concluzie rigiditatea materială a stelelor ȋn interiorul galaxiilor, rigiditatea materială a protonilor și neutronilor ȋn interiorul elementelor chimice, este asigurată de emisiile multipolar holografice ale sferelor lenticulare la o infinitate de niveluri. Dovada nr 11.   Dacă lovim un sac de box cu o frecvenţă mică acesta se va balansa. Dacă lovim cu o frecvenţă mare, sacul va rămâne înclinat într-o poziţie fixă (rigidă), fără a se mai balansa, dovadă că frecvenţa mare, respectiv baleajul pumnilor, produce o presiune continuă care rigidizează poziţia înclinată a sacului aparent nefirească.  Acest lucru se produce din cauza faptului că frecvențele pendulării sacului de box sunt mult mai rare decȃt frecvențele pumnilor care lovesc sacul. Fenomenul rigidizării poziției sacului de box este universal. Funcţie de frecvenţa oscilaţiilor compresive noi percepem senzaţii continui sau discontinui. Esenţa hologramelor constă în baleajul infinit de mare al şocurilor reciproc multipolar compresive, produse de numărul infinit al oscilaţiilor, existente la o infinitate de niveluri,  ce vin holografic dintr-o infinitate de direcţii, percepute de contactul senzorial direct cu holograma materială temporal rigidă. Ȋn consecință avem și niveluri de organizare temporală. Forţa şocului compresiv determinat de   viteza și numărul infinit de mare al oscilațiilor care comprimă holografic o particulă din toate direcțiile spațiului, crează  forma sferică duritatea şi rigiditatea staționar temporală a materiei. Spunem staționar temporală deoarece după o perioadă de timp holograma materială care nu este perfect statică se va dezintegra (va muri). Experiment sac 2. Sacul de box bombardat, de mai mulţi boxeri invizibili, din toate direcţiile, va fi staţionar rigidizat pe toate direcţiile fapt ce va determina efectul de masă şi de greutate. Dacă vrem să mişcăm sacul, pe o anumită direcţie, trebuie să învingem în permanenţă presiunea exercitată din sensul opus deplasării. În acest context, pentru a deplasa pe o anumită direcţie o masă bombardată de presiuni oscilatorii venite din toate direcţiile, avem nevoie de o forţă, care să învingă în mod continuu diferenţa dintre presiunea mai mare din spatele sacului, faţă de presiunea exercitată în faţa sacului, în timpul deplasării, fenomen numit  impropriu frecare. Fecarea are loc ȋn cȃmp gravitațional ȋn timp ce rididizarea holografică are loc ȋn imponderabilitate.  În acest context, pentru o viteză constantă de deplasare, pe o anumită direcţie, trebuie să exercităm în permanenţă o forţă constantă de împingere. Dat fiind neinterferenţa forţelor, energiilor, frecvenţelor, între nivelurile de organizare, atunci când accesăm un corp cu o forţă de un anumit nivel, accesăm numai diferenţele forţelor compresive ale frecvenţelor de acelaşi nivel, existente pe direcţia de deplasare. Tocmai neinterferența nivelurilor oscilatorii determinată de legea limitelor dimensionale  elimină haosul și asigură precizia și ordinea funcționării universului.  Accesarea fiecărui nivel se face numai cu particulele şi energiile proprii nivelului accesat, energii  care se deplasează oscilatoriu din toate direcţiile.  Pentru accesarea nivelurilor infinitului mic, avem nevoie de tehnologia accesării oscilaţiilor staţionar holografice ale particulelor acelui nivel. Exemplul calculatoarelor care accesează oscilații care au miliarde de frecvențe pe secundă. Atmosfera gazoasă a tornadelor planetare, este la rândul ei formată din tornade atomice sau moleculare, ce au nuclee sferice, fenomen repetabil la o infinitate de niveluri.Trebuie să facem diferența ȋntre oscilații și frecvențe. Oscilațiile sunt fenomene universale de pendulare. Proprietatea principală a unei oscilații este frecvența, adică legătura dintre numărul de pendulări pe unitatea de timp, proprietate numită frecvență și care este variabilă funcție de timp, spațiu și mărimea maselor. Deci oscilația este o noțiune generală ia frecvența este o proprietate variabilă a oscilațiilor funcție de spațiu masă și timp și nivel de organizare. Dovada nr. 12. Să luăm doi magneţi care au minimum 25 kg forţă să încercăm să îi apropiem cu polii care se resping, precum presiunile exercitate de pumnii daţi simultan unul altuia de doi boxeri. Apropierea magneţilor foarte puternici este aproape imposibilă, dându-ne senzaţia de materialitate (duritate) a presiunilor frecvenţelor foarte mari, cu care se resping polii de acelaşi fel al magneţilor. În schimb polii opuşi prin absorbţia reciprocă a frecvenţelor proprii, se atrag atât de puternic, atât de dur, încât nu pot fi dezlipiţi, fenomen existent şi în combinaţiile chimice, unde atracțiile sunt de fapt duble absorbții ale frecvențelor reciproce. De exemplu combinația oxigenului gazos, sau a hidrogenului cu unele metale (hidruri).  Aici trebuie luat ȋn considerare diferențele de putere ale magneților care pot ajunge la tone forță, exact ca diferențele de duritate (atracție ȋntre atomi) ale nemetalelor și metalelor. Noi suntem holograme structurate pe o infinitate de niveluri de organizare, holograme care temporal se dezintegrează, producȃnd efectul de ȋmbătrȃnire și deces.

                 LEGEA TUTUROR VARIANTELOR,  SAU TUTUROR POSIBILITAŢILOR. 

  Ch. Darwin a fost primul om de ştiinţǎ care a descoperit  mecanismul adevărat și concret al Creaţiei numit evoluţionism. Creaţia, indiferent în ce domeniu se realizeazǎ, are trei componente universale. Variabilitatea, selecţia şi autoreproducerea.  Ce înseamnă variabilitate aşa cum a descris-o Darwin la o conferinţǎ. Un ziarist i-a pus următoarea ȋntrebare : 

-Cine a fost mai întâi oul sau gǎina? La care Darwin a rǎspuns. 

-Întrebarea  conţine trei greşeli, douǎ simple pe care le cunoaşte orice gospodinǎ şi una mai greu de observat. Prima greşeală constă în faptul că din ou nu va  ieşi nimic, deorece lipseşte cocoşul, care să fecundeze oul. A doua greşelă constă în faptul că din ou poate ieşi un cocoş şi filozofia ȋntrebării devine nulă. A treia greşeală constă în faptul că natura nu joacă niciodată o singură variantă, un singur cocoş, o singură găină, un singur ou, un singur bărbat şi o singură femeie (vezi Adam şi Eva), ci o infinitate de variante. Ce s-ar fi întȃmplat dacă Eva năştea numai băieţi precum Cain şi Abel? Astfel din toate variantele posibile va exista cu certitudine (nu relativ sau incert) și varianta câştigătoare. Dacă vrem să avem certitudinea că vom câştiga la loto lozul cel mare, trebuie să jucăm toate variantele posibile. În consecinţă noi trebuie să ne bazăm pe certitudinea oferită de toate variantele posibile. Cu un singur loz, cȃștigul va fi probabil, relativ și incert precum teoriile fizicii actuale. A avea la dispoziție toate posibilitățile ȋnseamnă că vom cȃștiga ȋntotdeauna lozul cel mare și că ne vom ȋndeplini toate dorințele. Ȋn mod paradoxal haosul aparent al tuturor variantelor posibile elimină haosul, probabilitatea, relativitatea, incertitudinea şi  necesitatea ajutorului  divin. Infinitatea nivelurilor de organizare, infinitatea tuturor variantelor, structural matricial  oscilatorii proprii fiecărui nivel,  reprezintă fundamentul Creaţiei universale. Legea tuturor variantelor reprezintă fundamentul tehnologic al teoriei evoluţioniste, pe baza căreia s-au realizat (miraculos) milioane de rase de animale şi soiuri de plante, extrem extrem de productive, într-un timp extrem de scurt. Evoluționismul a creat superbundența produselor alimentare contrar, predicțiilor (foametei universale) făcute de teologul englez Malthus. Tehnologia teoriei evoluţioniste respectă 3 legi: legea variabilităţii (adică legea tuturor variantelor. Avȃnd toate variantele avem toate certitudinile. Legea selecţiei variantelor performante (prin legea universală a dreptului celui mai puternic) şi legea reproducerii matriciale a indivizilor performanţi care vor fi (aleși) selectaţi, conform dreptului celui mai puternic, mai adaptat, mai performant, mai productiv, mai inteligent, mai înarmat. Legea matricelor asigură îmbinările constructive ale tuturor fenomenelor, lege care derivă din legea certitudinilor, determinată de legea  tuturor variantelor posibile. Legea matematică a infinităţii tuturor variantelor, asigură ordinea şi precizia tuturor legilor universale.  Spre deosebire de limitele sărăciei materiale şi spirituale, care nu ne permite să jucăm toate varianatele la lotoul existențial, universul fiind infinit de bogat, poate crea orice. Este adevărat că mulţimea variantelor naturale a unor infinite fenomene, crează aparenţa haosului, probabilităţii, incertitudinii şi relativităţii. Ȋn timp ce teoriile aberante ale fizicii și ale filozofilor ocupă volume informaționale colosale, teoria conexiunilor universale ocupă maximum 200 de pagini. Ca să spui o minciună trebuie să  vii cu o mulțime de informații care se bat cap în cap. Ca să spui un adevăr este nevoie de o singură informație și dovezile ei. Falsurile științifice, filozofice și religioase ocupă milioane de volume ȋn bibliotecile lumii. Ȋn acest timp teoria conexiunilor legilor universale ocupă un singur volum. Astfel  un copil trebuie să ȋnvețe după 4 clase primare ȋn doi ani tot ceea ce nu ȋnvață acum ȋn 12.  Dar una este să vezi soarele că se învârte în jurul pământului şi alta este să înţelegi care este adevărul.  Să aducem numai câteva dovezi care susţin legea certitudinilor derivată din legea tuturor variantelor sau a tuturor diferenţelor. Dovada nr 1. Elementele chimice începând cu atomul de hidrogen până la elementele supergrele, înstabile, prezintă toate variantele izotopice posibile, variante ce nu pot depăși anumite limite dimensionale. Dovada nr 2. În domeniul tehnologiilor industriale, inventatorii au făcut o infinitate de încercări nereuşite, creând o infinitate de variante permanent perfectibile. Pentru a produce primul aparat de zbor, au fost încercate timp de 30 de ani, mii de variante. Din miile de variante experimentate una s-a dovedit a fi câştigătoare. A urmat selecţia variantei câştigătoare, care a fost reprodusă în multiple variante, din care varianta câştigătoare a fost avionul cu reacţie. Următoarea variantă câştigătoare a fost racheta cosmică. Dovada nr 3. Apariţia omului este varianta câştigătoare din miile de variante ale maimuţelor arboricole, care au fost obligate, de mediu, să coboare din copaci. În infinitatea tuturor variantelor, vor exista cu certitudine şi cu precizie matematică, toate structurile matriciale posibile, care prin multiple conexiuni pot crea toate variantele posibile de nivel superior, şamd. Dovada nr 4. Dealungul istoriei omenirea a elaborat un număr imens de teorii nedemonstrabile care contrazic realitatea. Din  masa imensă de teorii lipsea teoria conexiunilor legilor universale care este capabilă să demonstreze cu o infinitate de dovezi multiple adevăruri incontestabile, la care omenirea nu a găsit răspunsurile corecte. Legea concret demonstrabilă a certitudinilor (tuturor variantelor) intră în contradicţie radicală cu teoria relativităţii, cu ecuaţia de incertitudine a lui Schrodinger și cu teoria haosului Brownian, în calitate de  teorii neinteligibile și nedemonstrabile. Ȋn schimb teoria conexiunilor legilor universale este inteligibilă, multiplu demonstrabilă, fiind logică și uşor asimilabilă. Dovada nr 5. O altă lege universală, constă în proprietatea autoreproductivă a matriţelor, prin care orice matrice pozitivă îşi reproduce  prin copiere, în mod automat, matricea negativă şi viceversa. Infinitate matricelor asigură autoreproducerea infinită a tuturor fenomenelor universale fără intervenții divine nedemonstrabile și incognoscibile.  Universul este structurat pe baza matricelor plus-minus, pozitiv-negativ, nord-sud, mascul-femelă, nut-feder, acid-bază. Combinatorica matricelor asimetrice ale tuturor variantelor existente la o infinitate de niveluri, concentrate pe bază de densitate, de automatul tornadelor în nucleele lentilelor sferice, asigură toate conexiunile circuitelor maselor şi energiilor. Astfel vom putea face un scurt inventar al tuturor conexiunilor universale, într-o logică matricială absolut perfectă, spre deosebire de ştiinţele aşa zis exacte. Conexiunile sunt multiplu autodemonstrabile spre deosebire de teoriile filozofico, științifico??, religioase total lipsite  de orice demonstrabile. Să continuăm analiza tuturor variantelor inventariind mecanismul construcţiei nivelurilor de organizare. Dovada nr. 6. Vom începe cu subparticulele din care sunt alcătuiţi atomii, subparticule depistate cu ajutorul camerei Wilson. Numărul mare al subparticulelor descoperite se încadrează în legea tuturor variantelor matricial, complementar, integratoare. Tornadele nivelului subatomic, concentrează particulele subatomice asimetrice în nuclee sferice protonice şi neutronice de nivel superior, ale căror dimensiuni sunt limitate de legea limitelor dimensionale, fapt ce limitează şi nivelul frecvenţelor emise de particulele acestui nivel. Particulele subatomice electroni, protoni, neutroni, sunt concentrate, de tornadele nivelurilor inferioare, în nucleele atomice de nivel superior, până ce ating dimensiuni limitate de legea limitelor dimensionale (Di Stefano), fapt demonstrat de izotopii radioactivi dezintegrabili ai tuturor elementele chimice. Mergând mai departe, atomii şi moleculele captate de tornadele cosmice vor fi integrate în sferele planetare şi stelare, supuse legii limitelor dimensionale. Infinitatea tuturor variantelor substanţelor organice au creat organismele vii. Stelele şi planetele sunt integrate în tornadele de nivel superior al galaxiilor, care conform observaţiilor astronomice nu depăşesc anumite dimensiuni, ceea ce înseamnă că se supun şi ele legilor dimensional limitative. Totodată din observaţiile astronomice există o infinitate de variante galactice conform legii tuturor variantelor. După cum am demonstrat, în interiorul tornadelor corpurile cosmice sau atomice  sferice au poziţii intratemporale de lasere fixe, care emit frecvenţe staţionare multidirecţionale (multipolare) generatoare de holograme staţionar materiale. Staţionaritatea determinată de structura şi proprietăţile tornadelor determină precizia structurală a stabilităţilor temporal rigide.  Simultan emisiile multipolar staţionare ale lentilelor sferice, create de tornade şi gravitaţie, în calitate de lasere fixe stabile, existente la o infinitate de niveluri, se vor distanţa în poziţii rigide (materiale) la distanţe imense. În rezumat efectul de rigiditate materială este produs de egalitatea matematic energetică dintre densitate ori viteză al tornadei, de emisiile lentilelor sferice,  rigidizate prin emisiile multipolare compresiv reciproce şi de legea limitativ dimensională a tornadelor şi a componentelor de nivel inferior împusă de legea limitelor. Fără infinitatea nivelurilor de organizare creaţia hologramelor materiale devine imposibilă, deoarece un ultim nivel limită nu ar avea cine să îl creeeze ca element al ultimei holograme materiale. Deci pe quarc nu ar avea cine să îi creeze materialitatea holografică. În acest context, limita numită  quarc este imposibilă. Distanţele imense dintre nivelurile de organizare, limitate de legea limitativ dimensională, elimină matematic orice tip de interferenţă haotică între nivelurile de organizare. Separarea nivelurilor asigură ordinea universală, stabilitatea şi precizia matematică a benzilor de frecvenţe, simultan cu eliminarea prin selectivitate a interferenţelor haotice. Comunicaţia dintre niveluri se face numai prin dilatări şi contracţii oscilatorii ale nivelurilor inferioare, care simultan vor dilata sau contracta cu  frecvenţe mai mici nivelurile superioare şi viceversa. Frecvențele mari ale infinitului mic față de frecvențele mici ale infinitului mare, demonstrează multiplicarea exponențială a energiilor spre infinitul mic. De exemplu spectrele de absorbţie şi emisie ale elementelor chimice, sunt contracţii şi dilatări oscilatorii, determinate de diferenţele temporale ale amplitudinilor emisiilor lentilelor sferice de nivel inferior. Diferenţele temporal energetice dintre niveluri, sunt demascate de vitezele cu care se deplasează frecvenţele oscilaţiile staţionare ale.diferitelor..niveluri. Deci nu particulele se deplasează, ci frecvenţele lor, aşa cum valurile oscilează staţionar creând numai iluzia că se deplasează. Oscilațiile staționare ale perticulelor situate la niveluri inferioare crează hologramele material temporal rigide. Trebuie să observăm paradoxul oscilaţiilor staţionare care se deplasează cu viteze remarcabile. Ȋn mod paradoxal particula oscilează staționar ȋn timp ce numai oscilațiile particulelor se deplasează prin transmisie compresiv rezonantă asupra particulelor ȋnvecinate. Vom numi acest fenomen paradoxul iluziei absurde. Astfel particulele la nivelul lor de organizare oscilează staţionar rezonant, în timp ce nivelul  în care sunt integrate oscilează la alt nivel de organizare cu frecvență mult mai mică creȃnd starea temporală de rigiditate materială. Frecvenţele oscilaţiilor se transmit rezonant din aproape în aproape printr-un mecanism alternativ autoexcitant. Astfel cȃnd un val crește ȋn sus, valul vecin coboară realizȃnduse un sistem de propagare sinusoidală.  După ce am prezentat o mulţime de dovezi privind mecanismul Creaţiei universale pe baza legii de mare precizie a tuturor posibilităţilor, este momentul să observăm că  toate  teoriile, filozofiile, și religiile, elaborate dealungul istoriei, sunt bazate pe începuturi (Creaţii) şi sfârşituri, adică pe limite temporal, material, existenţiale. Din ansamblul teoriilor elaborate de societate lipsea teoria bazată pe lipsa limitelor, necesară legii universale a tuturor variantelor  (demonstrată mai sus). Lipsea tocmai lozul câştigător. Aşa se face că acceptând varianta care elimină limitele, variantă susţinută de o infinitate de dovezi incontestabile, putem explica cu ușurință fenomene ce nu pot fi explicate cu ajutorul limitelor. Este momentul să analizăm  cȃteva cauze care produc teoriile eronate. O primă cauză este determinată de analize superficilale care nu cuprind toate datele necesare rezolvării unei probleme cum ar fi teoria oului cu găina care scoate din ecuație cocoșul, teoria spațiului curb care nu ia ȋn considerație devierea luminii de către prisme sau sfere (tip fata Moragana și steaua din  spatele soarelui), mișcarea Browniană haotică care nu ia ȋn considerație particulele asimetrice de praf, care produc la rȃndul lor mișcări asimetrice haotice) . Dar cele mai frecvente tehnici de producție a unor raționamente false, sunt realizate prin utilizarea unor cuvinte care nu se potrivesc cu situația analizată. Exemplul de erori nr 1.Teoria limitelor nu ia ȋn considerație că orice limită trebuie să reprezinte ceva. De exemplu teoria pămȃntului plat limitat de  o prăpastie nelimitată. Raționamentul se oprește la o limită oarecare, fără a se lua ȋn considerație faptul că acea limită poate fi la rȃndul limitată de altă limită șamd. Acest tip de raționament limitat este utilizat ȋn multe tipuri de raționamente așa zis științifice, filozofice, politice și religioase. Tipul de erori nr 2. Tipul de raționament gramatical incorect, care folosește verbe inadecvate situației analizate. Acest tip de raționamente false a fost adus la perfecțiune de filozoful grec Zenon, și folosit cu mult talent de politicieni, filozofi și preoți. Să analizăm două raținamente false la care filozofii  nu au găsit eroarea pȃnă ȋn prezent. 1. Zenon spune. O săgeată pleacă dintr-un arc. La un moment dat săgeata se află ȋntre punctele A și B. Deci săgeata nu se mișcă. Este clar că raționamentul nu corespunede realității. Dar unde este eroarea? Eroarea este produsă de verbul se află folosit ȋn locul verbului  a trece prin punctele A și B. Verbul  se află este un verb static localizator, verbul a trece este un verb dinamic care nu stă. Un tren dacă trece prin gară, nu stă ȋn gară. Zenon substituie verbul a sta cu verbul a se afla astfel „săgeata se află ȋntre punctele A și B deci nu se mișcă adică stă pe loc.” Exemplul de erori nr 3. Raționamentul static din punct de vedere temporal este folosit de Zenon și ȋn următorul raționament aparent corect. Ahile dă unei broaște țestoase un avans de 10 m ȋntr-un concurs de alergare, ȋn care Ahile nu va intrece brosaca niciodată.   Fiți atenți la tehnica utilizării timpului și spațiului, tehnică folosită și de teoriile actuale

ale fizicii. Ȋn timp ce Ahile face 10 m broasca care fuge de 10 ori mai ȋncet face 1m. Ȋn timp ce Ahile face 1m broasca face 10cm. Ȋn timp ce Ahile face 10 cm broasca face 1 cm. Ȋn timp ce Ahile face 1 cm broasca face 1mm și așa mai departe, Ahile nu va ajunge broasca din urmă niciodată. Unde este manipularea?     Ȋn acest așa zis raționament, aparent matematic, Zenon măsoară numai spațiu omițȃnd măsurarea timpului ȋnclăcȃnd formula e=m*s/t adică exact cum fac fizicienii actuali. De exemplu raționamntul corect trebuia făcut astfel. Cȃnd Ahile aleargă ȋntr-o secundă 10 m (timp și spațiu), broasca aleargă 1m. Ȋn următoarea secundă Ahile face 10 metri și brosca 1 metru. Zenon măsoară numeric numai spațiul cu 10 pași și evită să măsoare numeric timpul folosind noțiunea de timp omițȃnd măsura numerică a timpului. Adică exact cum fac fizicienii și filozofii actuali, care separă timpul de spațiu și energia de masă, elemente care sunt inseparabile. De aceea multe din teoriile fizicii actuale sunt aberții ridicole relative și incerte. Tehnologia omiterii numerice exacte a unui singur factor dintr-un raținament produce tot felul de trăsnăi ce sunt aparent perfect logice. Aceste tehnici sunt olosite cu multă abilitate de preoți și politicieni ȋn calitate de ași ai manipulărilor mincinoase. Exemplul de erori nr 4. Dacă trecem de la mediul filozofic la cel politic și religios găsim unul din cele mai perfide raționamente aparent logice prin fenomenul promisiunii  pielii ursului din pădure. Eu cȃnd mă duc la piață sau la un magazin ȋntȃi primesc marfa apoi o plătesc. Ȋn politică, filozofie, religie și ȋn unele teorii așa zis științifice ȋntȃi plătești și apoi primești marfa, adică la sfȃntul Așteaptă sau pielea ursului din rai. Lucrurile sunt  astfel inversate ȋncȃt noi prostimea credem ȋn promisiuni care nu vor fi ȋndeplinite niciodată de hoții și mincinoștii care ȋnversează cu bună știință modalitatea morală a schimbului de valori. Astfel toate tipurile de promisiuni sunt hoții ordinare, prin care prostimea clonată de un sistem de ȋnvățămȃnt absurd și inutil este manipulată spre beneficiul unor jigodii ordinare.

                                       LEGEA DIVIZIBILITĂŢII  INFINITE  

  ͚ Exemplul de erori nr 5. Acum vom analiza un raționament fals realizat de filozoful grec Democrit. Democrit spune că dacă tăiem o bucată de materie ȋn porțiuni din ce ȋn ce mai mici ajungem la o dimensiune ce nu mai poate fi tăiată. Ȋn limba greacă atome  se traduce fără tăiere. Eroarea lui Democrit constă ȋn folosirea unui obiect de tăiere de un nivel superior pentru a tăia o particulă mai mică decȃt grosimea lamei tăietoare. Bineȋnțeles că și fizicienii așa zis moderni au făcut aceiași eroare de tăiere cu briciul, creȃnd noțiunea de quarc. Totuși Democrit a fost primul și singurul filozof care a suținut infinitatea universului, adică lipsa limiteor dimensionale. Aici apare o contradicție de logică matematică. Infinitul nu are limite, deci dacă universul care este infinit nu poate fi simultan finit prin atome sau quarc. Acum vom face un raționament mai simplu ce poate fi ȋnțeles și de superfizicienii multilaureați. Să luăm un volum spaţial oarecare şi să îl divizăm. Trebuie să observăm că nu divizăm o masă, care după cu am demonstrat este o hologramă formată din spațiu, timp și energie. Se poate afirma că va exista o diviziune spaţială imposibil a mai fi divizată? Cum este şi normal diviziunea spaţială infinit de mică, poate fi ocupată de o particulă materială infinit de mică, fapt ce elimină teoria quarcului nedivizibil. Deoarece masele sunt holograme create de frecvenţele oscilaţiilor energetice, şi deoarece frecvenţele energetice sunt  infinit divizibile înseamnă că şi masele create de frecvenţe, sunt  infinit divizibile. Cȃt timp matematica demonstrează existenţa infinitului prin formula matematică  e înseamnă că toate componentele universului sunt infinit divizibile. Cei care susţin existenţa limitelor ar trebui să demonstreze că infinitul nu există. O dată ce acceptăm existența spațiului sau universului infinit nu putem susține existența limitelor. Astfel pățim ca regele care dădea dreptate și pagubașului și hoțului și judecătorului.  Infinita divizibilitate în  conexiune cu legea limitelor dimensiunale demonstrează infinitatea nivelurilor de organizare a universului. Deci ȋntr-un univers nelimitat există niveluri de organizare cu particule limitate dimensional. Astfel universul prin structura sa matricială conține atȃt infinitul cȃt și limitele conform respectȃnd atȃt legea matricelor ot  și legea tuturor variantelor.     Conform  regulii de 3 simple, dacă într-o ecuaţie compusă din 4 parametri, 3 sunt infinit divizibili, atunci şi masa (formată din energie, spaţiu şi timp) este infinit divizibilă. Să recapitulăm.  Dacă spaţiul este infinit divizibil, timpul este infinit divizibil, energia este infinit divizibilă atunci, şi masa  (care este o hologramă spaţial temporal energetică) este infinit divizibilă deoarece m=e*s/t.  Totodată infinita divizibilitate justifică materialitatea holografică a universului. Fără această diviziblitate va exista o limită  care nu va avea un Creator matematic demonstrabil.  Adică cine și cum a fost creat quarcul?  Deoarece masele sunt holograme create de oscilaţile unor particule emise pe o infinitate de direcţii, oscilaţii care la rândul lor sunt infinit divizibile, atunci şi masele care primesc şi emit aceste oscilaţii sunt infinit divizibile. Ȋn cazul quarcului ca limită nedivizibilă a materiei neavȃnd o creație din ceva perfect demonstrabil, limitează atȃt cunoașterea adevărului demonstrabil, cȃt și capacitatea de gȃndire și analiză a ființelor umane. Aceste limite imaginare au puterea de a crea și a menține limitele cunoașterii, limitele  inteligenței  și a gȃndirii, și-n consecință o limită existențială atȃt individuală cȃt și socială. Deci domnilor „savanţi”, existenţa noastră va fi limitată  de o gȃndire limitată cu teorii limitate. Arhimede spune dați-mi un punct de sprijin și răstorn pămȃntul. Acum Arhimede ar spune „Conexiunile legilor universale nu este o teorie, ci este un punct de sprijin cu care vom răsturna ignoranța perpetuată de teoriile nedemonstrabile.”

                                   LEGEA   REPETABILITĂŢII   PROPRIETĂŢILOR 

  Noţiunea de proprietate este identică cu noţiunea de memorie. Dat fiind structura fundamentală a universului formată din masă, energie, spaţiu şi timp, sub forma tornadelor holografice creatoare a lentilelor sferice, care concentrează şi reciclează energiile şi masele, toate proprietăţiile (memoriile) şi legile se repetă în mod firesc la toate nivelurile de organizare. Matricial singurele proprietăţi nerepeabile sunt  dimensiunile particulelor maselor, spaţiilor și energiilor diferitelor niveluri de organizare ale universului. Aici avem o problemă de percepţie mentală. Cȃt de mic poate fi un spaţiu infinit de mic, cȃt de mică poate fi o particulă înfinit de mică, cȃt de mic poate fi un nivel de organizare infinit de mic??? Ȋn esenţă infinitul nu are limite, nu are margini, nu are început, nu are sfȃrşit. Deoarece noi trăim în medii material limitate avem percepţii senzoriale limitate, care produc niveluri limitate de înţelegere. Percepţiile noastre existenţiale limitate nu au capacitatea de a percepe senzorial infinitul, aşa cum senzorial nu am perceput că pămȃntul se învȃrte în jurul soarelui. Percepţiile limitate  produc convingeri limitate ne fiind capabile să perceapă și să ȋnțeleagă infinitul. Infinitul nu poate fi perceput de ființe umane care au cunoștințe științifice limitate și mai ales eronate. O gȃndire limitată nu poate percepe fenomene nelimitate. Dar demonstrațiile infinitelor niveluri nu s-au terminat.

           LEGEA  DILATĂRILOR INFINITELOR NIVELURILOR  DE ORGANIZARE 

   Una din cele mai spectaculoase legi ale conexiunilor universale este legea paradoxală a dilatării maselor, energiilor, spațiului și timpului spre infinitul mic. Și această lege are un caracter matricial deoarece ȋn timp ce universul se  dilată spre infinitul mic, numărul corpurilor se contractă numeric spre infinitul mare fără ca infinitul să devină limitat. Şi aici percepţiile noastre senzoriale ne joacă feste dramatice. Cum este posibil ca un lucru infinit de mic (să fie matricial)  mai mare decȃt infinitul mare, și infinitul mare să fie mai mic decȃt infinitul mic? Sau cum este posibil ca pămȃntul să se învȃrtă în jurul soarelui cȃnd eu văd invers? Această lege pare o absurditate, numai că dovezile ce vor urma vor demonstra contrariul. În infinitele niveluri de organizare ale universului, determinate de infinitelor diviziuni spaţial, temporal, energetice ale maselor, apar câteva paradoxuri greu de perceput şi greu de înţeles. Un prim paradox constă în faptul că, acelaşi spaţiu este folosit simultan de o infinitate de niveluri, care funcţionează simultan şi inseparabil, fără să interfereze, deoarece componentele fiecărui nivel sunt limitate dimensional de legile matematice, extrem de exacte, demonstrate mai sus. Universul are o structură infinit piramidală, în care fiecare particulă, a fiecărui nivel, conţine în interiorul ei o infinitate de niveluri, care formează universul ei privat. Fiecare nivel îşi vede de treaba lui fără a avea interferenţe cu nivelurile superioare, lucru extrem de necesar, având câteva tehnici de comunicare cu celalalte niveluri. Nivelurile comunică între ele prin contracţii şi dilatări (cu anumite frecvențe) oscilatorii temporale şi intratemporale, demonstrate de experimentul cu cele două burdufuri (fig 5). Al doilea paradox constă în faptul că, în loc ca masa, spaţiul, timpul şi energiile să se dilate cantitativ spre infinitul mare, ele se dilată invers, spre infinitul mic. Să începem cu timpul. Timpul, în acelaşi univers, are alte unităţi de măsură,  alte dimensiuni, specifice fiecărui nivel de organizare. Percepţia timpului infinit de mare, al infinitului mic, este în conexiune cu percepţia spaţiului infinit de mare la nivelul infinitului mic. Conform formulei e=m*s/t, spaţiul  infinit în conexiune cu timpul infinit, înseamnă o viteză infinită, iar viteza infinită înseamnă o cantitate infinită de energie. Cum noi lucrăm numai cu dovezi trebuie să demonstrăm cele afirmate mai sus. Dovada nr. 1.Cu ajutorul miracolelor supertehnologice adevărate, am accesat o mică parte din timpul, spaţiul, viteza şi energiile infinitului mic. Acum cu ajutorul calculatorului, televiziunii, telefonului mobil, internetului, sateliţilor şi radarelor, putem vorbi, putem auzi, putem vedea şi putem afla, aproape instantaneu, orice se întâmplă în orice parte a lumii. Acum distanţele, spaţiile, obstacolele au dispărut, deoarece folosim timpul şi energiile infinite ale infinitului mic. Simultan şi în conexiune cu timpul, spaţiul şi energia, numai cunoaşterea și ȋnțelegerea concret intuitivă a mecanismelor infintului mic, ne va permite accesul la o existenţă infinită. Faptul că un cosmonaut, se află în spaţiul cosmic, nu înseamnă că se află în altă dimensiune temporală, deoarece el se află tot la nivelul său de organizare. De exemplu, bătăile inimii, respiraţia, digestia oscilaţiile encefalogramei, reflexele, combinaţiile chimice, moleculele, atomii, electronii, îşi vor desfăşura activităţile cu frecvenţa temporală proprie nivelului lor de organizare, indiferent unde ne vom afla şi cu ce viteză ne vom deplasa. Aceste date au fost demonstrate de cosmonauţii care locuiesc pe stațiile din cosmos. Einstein nu a observat că noi suntem cosmonauţi pe o navă planetară, integrată într-o galaxie, a cărei mişcare de rotaţie şi viteză de deplasare este de cȃteva mii de km/s. Şi în calitate de cosmonauţi planetari şi galactici, nu avem nicio anomalie temporală.  Așa că aberația Einsteiniană cu cosmonauții care rămȃn tineri este falsă.  Dovada nr. 2. Toate unităţile de măsură ale spaţiului, timpului, energiilor şi maselor se măsoară cu frecvenţele oscilaţiilor. Timpul nu se măsoară după un stas universal, ci după frecvenţele particulare fiecărui nivel de organizare, frecvenţe generate de contracţiile şi dilatările intratemporale ale nivelurilor inferioare. Ceasul foloseşte frecvenţa rotaţiei terestre, cu diviziuni oscilatorii repetitive. Fiecare sistem are propriul stas temporal. De exemplu, electronii calculatorului au o viteză de lucru de 3,8 GH. Ei execută în timpul unei secunde terestre, 3,8 miliarde (oscilaţii) secunde electronice şi într-un an terestru, 3,8 miliarde de ani electronici, deoarece avem alt nivel de organizare temporală, spaţial energetică. Senzorial noi accesăm timpul frecvenţelor nivelului nostru de organizare, iar cu tehnolologii speciale accesăm timpul şi energiile altor niveluri. Ăsta da miracol. Dovada nr. 3. După cum spuneam timpul nivelurilor inferioare există (în mod simultan) în interiorul timpului nivelurilor superioare. Timp în interiorul altui timp. Masă în interiorul altei mase. Spaţiu în interiorul altui spaţiu şi energie în interiorul altei energii.  La nivelurile subatomice timpul, spaţiul şi energiile se dilată enorm, având ca unitate de măsură, numărul acţiunilor oscilatorii efectuate la fiecare nivel. De exemplu un muncitor consumă pe zi 2 kg substanță organică sub formă de mȃncare. La locul de muncă el ridică și transportă manual cel puțin 2000 kg de marfă, adică de 1000 de ori mai multă energie decȃt a consumat. Acesata este dovada că energia din hrană, aflată la un nivel inferior de organizare, este mult mai mare decȃt energia cosumată la nivel superior. O macara consumă 100 kw ca să ridice 10 tone la o ȋnălțime de 20m. Greutatea celor 100 kw nu cȃntarește nici 2 grame, dovadă că puterea energiilor infinitului mic sunt mult, mult mai mari decȃt energiile infinitului mare. 1kg de uraniu poate distruge cu ușurință un oraș de cȃteva milioane de locitori, cu cȃteva milioane de locuințe care au miliarde de tone, dovadă că energiile infinitului mic sunt infinit mai mari decȃt energiile infinitului mare.  Dovada nr 4. Noi folosim dilatarea timpului la niveluri subatomice cu ajutorul calculatoarelor, unde o acţiune durează câteva nanosecunde, spre deosebire de nivelul cosmic, unde o acţiune oscilatorie durează ani sau milioane de ani. Cu ajutorul electronilor putem calcula şi gândi de milioane de ori mai repede şi mai mult. Executând o infinitate de acţiuni oscilatorii pe secundă la nivelul subatomic,  înseamnă că am dilatat timpul. Dilatarea timpului este în conexiune cu dilatarea spaţiului, energiilor şi maselor, deoarece frecvenţele infinit divizibile, generează energii, temperaturi, presiuni, viteze, mase, spaţii, amplificabile spre infinitul mic. Dovada nr. 5.  Totodată folosim spațiul infinit de mare al infinitului mic, pentru a depozita cantităţi imense de memorie sub formă de terabiţi, memorii care ar fi consumat păduri întregi, dacă aceleaşi informaţii ar fi scrise pe hârtie la un nivel superior de organizare, plus un timp enorm de scriere şi accesare a sute de kilometri de dosare şi tratate, practic inaccesibile în timpul existenţei noastre. Calculatoarele manipulează informaţiile, gândirea, inteligenţa, cunoaşterea, timpul, masele, energiile şi spaţiile imense ale infinitului mic. Dovada nr. 6. Accesând dilatarea temporalǎ  și spațială a nivelurilor infinitului mic înseamnǎ cǎ putem manipula timpul , energiile și spațiul pentru a deveni nemuritori. De fapt noi trăim temporal mult mai mult decȃt strămoșii noștri prin numărul imens de acțiuni pe care le facem față de trecut. Să demonstrăm.  Comunicarea prin mersul pe jos, apoi călare, apoi cu căruțe, apoi cu mașini, trenuri, avioane,  acum cu telefoanele auzim, vedem și vorbim  cu alți oameni aflați la distanțe imense. Mașinile superperformante automate, muncesc ȋn locul nostru, mașini teleghidate,  trenuri care merg mai rapid decȃt avioanele, am pătruns ȋn cosmos am coborȃt pe lună, medicamentele ne vindecă de majoritatea bolilor, care ȋn trecut ne ucideau ȋn masă. Acum, din inconștiență, ne ucidem singuri cu alcool, droguri, fumat, suralimentație, sedentarism, obezitate și ignoranță etc. Nemurirea se poate realiza numai prin cunoaşterea detaliatǎ a tehnologiei accesǎrii temporale la nivel molecular atomic şi subatomic. Din pǎcate cunoaşterea realitǎţii a rǎmas la nivelul limitat al ignoranţei absolute, generate de religiile antice sub dictonul “Crede şi nu cerceta”.Cu cât vom elabora programe din ce în ce mai inteligente, cu atât evoluţia temporală se va accelera, folosind dilatarea temporală a infinitului mic. 5G, 6G…etc. Faptul că timpul cosmic se măsoară în milioane de ani, faţă de nivelul nostru de organizare, în mod paradoxal nu înseamnă că se dilată, mai ales că în cele câteva secunde ale existenţei noastre, nu putem accesa miliardele de ani ale timpului cosmic. Accesarea timpului cosmic este imposibilă la nivelul scurtei noastre existenţe, pe când accesarea timpului şi energiilor infinitului mic, ne va permite o evoluţie fulgerătoare, folosind sistemul informațional integrat al conexiunilor legilor universale. În realitate o zi galactică este egală cu o rotaţie a galaxiei în jurul axei, deoarece timpul nivelului cosmic se măsoară cu unităţi de măsură cosmice, determinate de rotaţiile tornadelor cosmice care durează milioane de ani. Totuşi scurta noastră existenţă este egală cu miliarde de ani, dacă o comparăm cu nivelurile temporale ale infinitului mic, la nivel atomic, electronic, fotonic. Măsurȃnd diferenţele temporale dintre oscilaţiile cosmice şi cele ale nivelului atomic, putem stabili dimensiunile nivelurilor de organizare în conexiune cu masele, energiile timpul şi spaţiul. În acest context şi din punct de vedere temporal, fiecare nivel al universului îşi măsoară masa, timpul, spaţiu, energia, gradele termice, vitezele, având ca unităţi de măsură frecvenţele oscilaţiilor proprii. Timpul este o comparaţie între durata unei acţiuni, faţă de durata standardizată a altei acţiuni, constant repetabilă. Timpul şi spaţiul nu au materialitate, deoarece fără mase şi energii, timpul şi spaţiul nu pot exista,  decât în conexiuni inseparabile, conform formulei e=m*s/t. Deoarece fiecare nivel are mase, energii, spaţii şi timpi privaţi, care în mod paradoxal ocupă simultan acelaşi spaţiu şi timp cu infinitele niveluri ale universului, înseamnă că suma maselor şi energiilor infinitelor niveluri este infinită. Dovada nr.7. Dilatarea spaţial volumetrică spre infinitul așa zis mic. Conform simultaneităţii spaţial, energetic, intratemporal, material, vom avea o infinitate de spaţii în  interiorul aceluiaşi spaţiu fapt care demonstrează infinitatea nivelurilor de oraganizare universală. Timp în interiorul aceluişi timp, energie în interiorul aceleiaşi energii, masă în interiorul aceleiaşi mase. De exemplu. Volumul pulmonar este de aproximativ 3 dm3. Acest volum este divizat în suprafeţele milioanelor de alveole pulmonare, ce însumează 200 m2. Deci în acelaşi volum spaţial putem obţine, printr-o infinitate de diviziuni o suprafaţă infinită. Cu cât suprafaţa respiratorie este mai mare, cu atât performanţele respiratorii sunt mai mari. Acelaşi fenomen de multiplicare al suprafeţelor, se întâlneşte şi în cazul vilozităţilor intestinale, care într-un volum relativ mic, realizează o suprafaţă foarte mare de absorbţie. O bomboană sfărâmată are o suprafaţă de dizolvare imensă, fapt ce amplifică senzaţia de dulce. Comparativ cu spaţiul ocupat de galaxia noastră, galaxiile atomice dintr-un centimentru cub, ocupă un spaţiu infinit mai mare raportat la unităţile de măsură specifice nivelului galactic. Totodată numărul galaxiilor atomice pe cm3, este de câteva mii de ori mai mare la solid faţă de starea gazoasă. Cu toate că în aparenţă la nivelul nostru, spaţiul nivelului subatomic pare infim, în realitate el este imens pentru particulele infinit mai mici, pe care tehnologic  le accesăm şi le manipulăm. Dovada nr 8. Distanţele (spațiile) imense dintre particulele atomice, este demonstrată şi de faptul că frecvenţele telefoanelor mobile trec prin spaţiile infinit de mari dintre atomii zidurilor, pereţilor vagoanelor de tren, iar frecvenţele electronilor străbat cu viteze de 9000 km/s spaţiile imense dintre atomii conductorilor metalici, aparent compacţi, conductori lungi de sute de kilometri. Neutronii  străbat pereți metalici destul de groși. Acest fapt confirmă legea divizibilităţii infinite, deci existenţa particulelor infinit de mici cu fecvenţe infinit de mari, frecvenţe ce traversează chiar şi masele corpurilor cosmice. Acest lucru ne va ajuta la explicaţia și ȋnțelegerea gravitaţiei. Gândirea noastră răsturnată visează la călătorii intergalactice, imposibile pentru scurta noastră existenţă. Accesând antenele moleculare şi atomice ale celulelor organismlui nostru, ca pe nişte telefoane mobile, putem modifica, regla, repara, regenera, perpetua temporalitatea existenţei noastre. De fapt organismul nostru este un supercalculator genetic pe care am ȋnceput să ȋl cunoaștem, să  ȋl programăm, să ȋl reparăm, pȃnă cȃnd vom ȋnvăța să-i programăm o existență infinită. Vieţuitoarele exploatează mecanismul tranzitoriu intraniveluri, prin adaptabilitate la diferite niveluri de organizare. Astfel în condiţii favorabile viul expandează la nivelul biosferei, iar în condiţii nefavorabile secetă, iarnă, implodează la nivel molecular, în spori sau celule sexuale. Sporii au proprietatea de a rezista în spaţiul cosmic, la temperaturi scăzute, milioane de ani, până vor ateriza pe planete cu condiţii favorabile. Așa că dintr-o celuă ou fecundată invizibilă, se naște un elefant, sau un Sequoia gigantea. Dovada nr. 9. Cum spaţiul şi timpul se dilată spre infinitul mic, atunci şi cantitatea energiei frecvenţelor se vor dilata în tandem, lucru demonstrat de energiile termonuclere, când din ceva mic şi rece apar energii imense. Energiile vitale, energiile psihice, forţa creatoare evolutivă a gândirii, în conexiuni logic inteligente, vin din infinitul mic al conexiunilor neuronale ale scoarței cerebrale materializȃndu-se la niveluri superioare de organizare. Aici avem un paradox greu de imaginat. De exemplu noi gândim la nivelul infinitului mic al neuronilor, unde memorăm acţiunile şi obiectele infinitului mare. Același mecanism ȋl au și calculatoarele, care manevrează informații existente la nivelul infinitului mare cu particule existente la nivelul infinitului mic. Acest lucru este posibil datorită faptului că energiile infinitului mic sunt mai mult mari decȃt energiile infinitului mare. De aceea energiile noastre pot fi amplificate numai prin cunoașterea exactă a adevărurilor demonstrabile din conexiunile legilor universale. Toate vieţuitoarele se nasc din macromlolecule invizibile, pentru a atinge dimensiuni infinit mai mari. Cu cât masa este mai mică frecvenţa este mai mare şi cu cât frecvenţa este mai mare, cu atât (puterea) viteza de propagare creşte, funcţie de amplitudinea, respectiv puterea oscilaţiilor. Avem multiple dovezi ale energiilor imense ale infinitului mic conţinute de informaţiile genetice şi cerebrale. Altfel cum ar fi posibil ca presiunile amplitudinilor oscilatorii ale unor electroni infinit de mici,  din curentului electric, să poată deplasa mase infinit mai mari, ca să nu mai vorbim de atomii bombelor atomice. Tot aşa rădăcinile plantelor  sparg betoanle clădirilor şi stâncile munţilor. Relaţia dintre scala frecvenţelor şi viteza de propagare a acestora, este demonstrată de faptul că frecvenţele mici ale sunetelor se propagă cu 340 m/s, frecvenţele oscilaţiilor curentului electric în conductorii metalici aparent compacţi este de 9000km/s, pe când frecvenţele mult mai mari ale luminii se propagă cu 300000km/s comunicând cu subparticulele atomilor ce pot capta aceste frecvenţe. Ca să nu mai vorbim de 5G. Deci vitezele frecvenţelor infinite ale oscilaţiilor infinitului mic, se propagă cu viteze şi energii infinite, la distanţe infinite raportate la dimensiunile şi intensităţile lor. Astfel am reușit să manipulăm timpul, spațiile masele și energiile și lucrurile evoluează, pe zi ce trece, cu o rapiditate incredibilă. Iată unde sunt miracolele reale, radical diferite de basmele religioase ȋn care cred foarte mulți oameni negȃnd, din ignoranță, uluitoarele descoperiri științifice și tehnlogice perfect demonstrabile, pe care le folosec zi de zi. Simultan cu creşterea vitezelor de propagare, se dilată exponenţial şi în mod inseparabil, și cantităţile de energie. În acelaşi spaţiu există o cantitate infinită de energie şi masă,  deoarece în mod paradoxal suma maselor şi energiilor infinitelor niveluri ocupă acelaşi spaţiu, fără a interfera datorită legii limitelor dimensionale. Dilatarea infinită a energiilor frecvenţelor nu este posibilă fără divizibilitatea maselor holografice, energiilor, spaţiului şi timpului. În acest context, conexiunile inteligente existente la nivelul infinitului mic al neuronilor, pot manipula masele imense ale infinitului mare, fapt demonstrat de puterea infinită a inteligenţei, care poate bara fluvii şi muta munţii, de către o fiinţă minusculă. Integritatea funcţională a unei particule holografice, este asigurată de intrări şi ieşiri de mase şi energii, prin funcţiile publice, lucru tehnologic demonstrat de limbajele de programare orientate pe obiecte=POO. Programarea orientată pe obiecte, cu funcţii publice şi private, cu intrări şi ieşiri de frecvenţe material energetic informaţionale, respectă cu stricteţe o realitate imposibil a fi contrazisă. Proprietăţile şi funcţiile maselor sunt memorii stabile, formate din oscilaţiile holografic, temporal staţionare ale tornadelor universale. Memoria este un personaj extrem de important  în construcţia spiritual organică a existenţei noastre. Noi putem construi memorii, memoriile construiesc structuri care au memoria altor acţiuni existenţiale. Memoria concretă a unei mase este o acţiune executată ori de câte ori este acţionată de acţiunea altui automat care este o memorie. A memora înseamnă a ţine minte, a nu uita. Culoarea este o memorie, forma şi proprietăţile unui obiect sunt memoriile acestuia.

   LEGILE CIRCUITELOR CONCENTRATOARE ACUMULATOARE ALE ENERGIILOR ……………………………….DIFUZE  UNIVERSALE

  Orice sistem tehnologic biologic sau universal au nevoie pentru buna funcționare de surse de energie. Energia fiind creatoarea universului, care ȋi asigură funcționarea perpetuă. Fizicienii au observat că energia consumată se degradează ȋn energie termică drept pentru care au tras concluzia că universul ȋși va consuma toată energia, sfȃrșind prin moarte termică. Cum fenomenele universale nu funcționează precum informațiile eronate din creierele oamenilor, lucrurile sunt radical diferite. Astfel circuitele universale au proprietatea de regenera energiile difuze consumate prin concentrarea acestora prin mecanisme destul de ușor de ȋnțeles ȋn mod experimental. Universul folosește cel puțin 4 tehnologii de concentrare a energiilor difuze ȋn circuite de reciclare regenerare. Concentrarea energiilor difuze în vederea realizǎrii circuitelor de reciclare a maselor şi energiilor se realizeazǎ de către tornade în focarul infinității lentilelor sferice existente la o infinitate de niveluri. Astfel energiile emise de infinitatea lentilelor sferice este reciclată prin mecanismul lenticular al tururor sferelor lenticulare și aşa ziselor găuri negre (extrem de reci) care absorb energiile difuze degradate ale universului  închizȃnd circuitul universal al energilior de o infinitate de ori. Circuitele de reciclare a energiilor difuze, reziduale, reprezintă fundamentul existenţei infinite a universului. Ce este un circuit? În primul rând este un cerc. Cercul are o filizofie şi o matematică  paradoxală, definită de infinitatea lui π. Filozofia constă în faptul că mergând în aceiaşi direcţie pe un cerc, te întorci de unde ai plecat de o infinitate de ori. Cristofor Columb a aplicat această filozofie mergând pe sfera terestră, invers decât ceilalţi exploratori, pentru a ajunge (credea el) în India. În concluzie infinitatea circuitelor universale fac mereu acelaşi lucru, adică se întorc de unde au plecat, regenerând (perpetuȃnd) la infinit infinitatea temporal existenţială a tuturor fenomenlor universale. În concluzie, infinitatea existenţială a universului este asigurată de infinitatea regenerărilor realizate de infinitatea circuitelor care reprezintă mcanismul tehnologic ce fundamentează legea conservării infinite a maselor și energiilor. Energia, care  se află sub formă de mişcare oscilatorie, poate fi recilată numai prin concentrare sau acumulare prin mai multe tehnologii universale. Acumularea (respectiv concentrarea)  energiei oscilatorii (adică acumularea de mişcare) este o chestie aparent absurdă, dar perfect explicabilă, mai ales dacă ne amintim că masele sunt holograme energetic oscilatorii. 1.Lentilele sferice Primele și cele mai importante acumulatoare de energie sunt lentilele sferice ale infinitelor niveluri de organizare ale auniversului. 2.Amplitudinea. Pe lȃngă mecanismele de acumulare și concentrare a energiilor efectuate de sferele lenticulare și tornade avem o treia proprietate universală de concentrare a energiilor numită amplitudine. Amplitudinea este distanţa parcursă de o particulă în timpul unei pendulări şi reprezintă cantitatea de energie, sau puterea greutăţii compresive a unei singure oscilaţii, calculată pe baza formulei e=m*s/T, adică masa infinitelor particule, înmulţită cu distanţa parcursă în timpul unei pendulări. T fiind o perioadă constantă de timp, necesară unei singure oscilaţii. Cu cât amplitudinea, adică viteza, sau spaţiul parcurs de particulă în timpul unei oscilaţii, este mai mare, cu atât creşte cantitatea de energie a presiunii exercitate asupra unui obstacol. Amplitudinea fiind sinonimă cu viteza, sau cu tensiunea (presiunea), sau puterea termică, luminoasă,   electrică sau magnetică. Amplitudinea oricărei oscilaţii consumă o cantitate constantă de timp,  efectuând diferite distanţe, cu viteze diferite, respectiv cantităţi diferite de energie, sau greutăţi compresive diferite în contact  cu un obstacol. Ca să vedeţi cât de complicată  poate fi o simplă pendulare. Şi nu am spus tot. Deci o amplitudine mare înseamnă o distanţă mai mare parcursă de o particulă oscilată în acelaşi timp, fiind egală cu o viteză mai mare de propagare. Iar o viteză mai mare de propagare a oscilațiilor  înseamnă o cantitate de energie mai mare (presiune mai mare) cu (val, stâncă, timpan, microfon) presiune gravitaţională, şi lucru cel mai important, efectul de duritate temporal materială. Deci oscilațiile ȋn contact cu un corp temporal rigid produc presiuni termice, electrice, gravitaționale. Masa*spaţiu/timp =cantitate de energie exprimată prin greutate dinamică. Greutatea dinamică a oscilaţiilor unor mase devine vizibilă, numai atunci când întâlneşte un obstacol ( adică o masă holografică structurată din oscilații cu frecvențe mai mici, reprezintă un obstacol pentru frecvențele foarte mari ale nivelurilor inferioare  și asupra cărora vor exercita o presiune oscilatorie luminoasă, electrică, termică, chimică, auditivă, vizuală, gustativă, olfactivă, tactilă, mecanică, plus renumita presiune gravitațională (care nu este o atracție). Acelaşi lucru se produce şi în  cazul creşterii frecvenţelor la nivelurile inferioare care au puteri, respectiv energii imense. Ex. Creşterea amplitudinii puterii compresive din interiorul unei particule, produce distanţarea (dilatarea) particulelor ce o compun, până la fluidizare sau dezintegrare. Doi alergători cu acelaşi număr de paşi pe unitatea de timp, dar cu amplitudini diferite, au viteze diferite, cantităţi diferite de energie. Pendulul are frecvenţa constantă, dar amplitudinea variabilă, adică spaţii variabile, viteze variabile, cantităţi de greutate dinamică variabile, în aceiaşi unitate de timp. Ȋnseamnă că viteza oscilaţiilor este variabilă funcţie de amplitudinea oscilaţiilor. Ȋn consecinţă viteza luminii calculată de Fresnel nu este o constantă ci o variabilă funcţie de intensitatea (adică amplitudinea oscilaţiilor fotonilor) sursei de lumină.  De exemplu altă viteză şi altă forţă are amplitudinea unui val mare şi altă putere şi viteză are un val mic. Altă putere şi altă viteză are un sunet slab şi altă putere şi viteză are sunetul unei explozii. Dacă Fresnel folosea surse de lumină cu intensitate variabilă, constata viteze diferite. Astfel erorile se acumulează în raţionamente eronate, creatoare de teorii aşa zis ştiinţifice, care blochează cunoşterea corectă a realităţii.  Tot variaţiile amplitudinilor oscilaţiilor unor subparticule determină variaţiile volumetrice ale aceleiaşi mase solid, lichid, gazoase. Puterea şocurilor compresiv baleabile, se manifestă sub formă de viteză, presiune, greutate, gravitație, duritate la diferite niveluri. Puterea şocurilor oscilaţiilor este determinată atât de amplitudine (viteză) cât şi de frecvenţă. Un alt acumulator (concentrator) de energie este frecvenţa. 3. Frecvenţa oscilațiilor pe unitatea de timp sumate, sau acumulate ȋn aceeași amplitudine. Cu cȃt amplitudinea unei oscilații este mai mare cu atȃt crește puterea compresivă asupra unui obstacol rigid. Ȋnseamnă că o oscilație se caracterizează prin frecvență și amplitudine. Frecvența este repetarea unei oscilații ȋntr-o unitate de timp, iar amplitudinea este distanța parcursă de o oscilație, respectiv puterea presiunii asupra unui obstacol temporal rigid.   Particulele fluide, ce umplu spaţiile imense din interiorul maselor rigide, pot fi accesate,  pendulate, numai de frecvenţele particulelor aceluiaşi nivel. Pendulările oscilațiilor interne ale unui corp solid, lichid sau gazos, produc contracții sau dilatări ale acestora. Acest fapt este extrem de important pentru explicarea tuturor fenomenelor din Univers. O masă rigidă accesată cu frecvenţe şi amplitudini diferite, va avea greutăţi diferite. O masă de 1kg, acţionată cu o viteză de 1m/s are o greutate dinamică de1 Newton, iar la 10m/s are o greutate dinamică de10 N, sau 10 kg pentru inteligenţa mea intuitivǎ. Cum este posibil ca o masǎ de 1 kg sǎ aibǎ greutǎţi variabile? Acest fapt este identic cu greutatea variabilă a pendulului la amplitudini (viteze) diferite.  Deci greutatea unei mase depinde și de vitezǎ, iar viteza depinde amplitudinea oscilațiilor, iar amplitudinea oscilațiilor (după cum vom demonstra) depinde ȋn circuit de frecvență. Circuitele universale nu sunt ȋnchise, ele au funcții publice și funcții private. Particulele şi distanţele infinit de mici, pentru nivelul nostru, sunt infinit de mari, raportate la dimensiunile    nivelului lor de organizare. Cu cât amplitudinea, ( adică  viteza, presiunea, forța) adică greutatea şocurilor frecvenţelor este mai mare, din interiorul unui corp gazos sau solid, cu atât distanţa dintre particule se măreşte, fenomen numit dilatare, fapt ce asigură enormele  distanţe dintre particule, stele, galaxii. Temperatura de nivel superior a unei galaxii depinde de distanţele determinate de emisiile multipolar compresive ale stelelor. Pentru fiecare nivel, va exista un raport matematic cantitativ egal, între forţa compresivă a oscilaţiilor, raportate la mărimea distanţelor şi mărimea particulelor. O masă constantă tip antenă, adresă, are o structură internă, formată din denivelări (tip placa de patefon) pe care le vom numi frecvenţe rigide (memorii rigide)  sau hard. Fecvenţele rigide (hard) existente pe suprafeţele plăcilor de patefon, CD, sau diferite alte obiecte pe care se mulează matricele frecvenţelor fluide, soft negative, sunt emise (adică telefonate) sub formă de miros, gust, culoare, căldură, proprietăţi chimice, electrice sau mecanice. O floare ne telefonează culoarea și mirosul. Culoarea roşie este emisă de frecvenţele oscilaţiilor unui anumit tip de hard, structură, câmp atomic, molecular. Frecvenţele respectiv denivelările rigide de pe plăcile de patefon, CD, ADN, sunt transformabile prin anumite tehnici în frecvenţe fluide. Denivelările punctuale ale CD-iurilor, sunt transformate în frecvenţe fluide,  sub formă de sunete şi imagini. Puterea frecvenţelor soft, este amplificată prin rezonanţă în amplitudini diferite de circuitele electronice amplificatoare. Matricea frecvenţelor rigide ale maselor, care generează matricea frecvenţelor fluide, este o tehnologie folosită şi de cipurile calculatoarelor şi ADN. Culoarea unui obiect este determinată de structurile atomice emiţătoare ale obiectului. Pendulul este o antenă care, funcţie de masa şi lungimea braţului, are întotdeauna o frecvenţă constantă, în timp ce amplitudinea, viteza, forţa, puterea, greutatea, sau compresia pendulărilor, sunt variabile. Rezonanţa este un mecanism prin care o masă acumulează (concentreazǎ) energie, prin creşterea amplitudinii oscilaţiilor, adică prin acumularea puterii mai multor frecvenţe de acelaşi fel în amplitudinea unei mase. Asta e. Unii acumulează sume imense de bani, iar amplitudinile acumulează energia frecvenţelor. Creşterea amplitudinii duce la creşterea spaţiului parcurs de un pendul, adică a vitezei de propagare a unei frecvențe. Prin aceasta demostrăm matematic că viteza luminii nu este o constantă ci o variabilă. Creşterea vitezei duce la creşterea puterii, greutăţii, forţei, presiunii oscilaţiilor particulelor. Creşterea frecvenţelor şi amplitudinilor oscilaţiilor, este limitată de mărimea maselor (solid, lichid, gazos) inerţiale. Simultan mărimea maselor, limitează mărimea frecvenţelor, ca relaţie holografic inseparabilă între mase şi oscilaţii, în conexiune cu cele ale limitelor dimensionale ale nivelurilor neinterferente. Creșterea amplitudinilor frecvențelor duce implicit la dilatarea respectiv distanțarea atomilor și a pariculeleor cmponente transformȃnd solidul ȋn lichid și lichidul ȋn gaz. Anumite frecvențe emise de anumite aparate au rolul de a dezintegra solidele ȋn particule mai mici exemplul spargerii pietrelor de la rinichi sau spargerea stȃncilor și betoanelor. Frecvenţele şi amplitudinile limitativ selective, împreună cu legea limitelor dimensionale, determină dimensiunile maselor şi nivelurilor de organizare. Frecvenţele interferente se transformă în frecvenţe mai mici. Frecvenţa timpilor unui motor, sunt acumulate şi transformate de volant, în mişcări de rotaţie, care prin transmisia unor roţi dinţate sunt transformate în viteza liniară a maşinii.4. Volantul este un alt tip de acumulator universal  de energie cinetică reprezentat de tornade, stele, planete şi particulele sferice. Volanții sunt transformatori ai energiilor nivelurilor inferioare, ȋn energiile nivelurilor superioare, pe modelul alternatorul electric sau alternatorul terestru.  Anumite conexiuni structurale transformă oscilaţiile verticale ale atmosferei, în circuite orizontal-liniare ale atmosferei,  transformate ȋn mişcările de rotaţie ai volanţilor universali şi viceversa. Volanții fiind ȋncă unul din transformatoarele universale acumulatoare ale energiilor  de nivel inferior, ȋn energii de nivel superior.  Tehnologiile industriale nu pot exista fără aceste  tipuri de transformatoare ale formelor de mişcare. Să analizăm pasul de defilare al unei trupe de soldaţi pe un pod. Pasul de defilare reprezintă sursa de energie oscilatorie, care se produce cu o frecvenţă constantă. Această forţă sub formă de greutate compresiv repetabilă se numeşte cadenţă. Podul, de nivel superior, este proiectat să reziste la o greutate mult mai mare, decât greutatea trupei. Greutatea emisă de trupă la fiecare pas, sub formă de presiune alternativ repetabilă, se transmite podului, care se transformă într-un pendul, ce acumulează energia fiecărui pas în creşterea amplitudinii (greutăţii) oscilaţiilor proprii. Când rezistenţa proiectată este depăşită de greutatea acumulată în amplitudine, podul se dezintegrează. Astfel greutatea fiecărei oscilaţii efectuată de paşii mici ai trupei, (energii de nivel inferior) este acumulată în amplitudinea dilatatoare a oscilaţiilor transmise podului (de nivel superior), prin mecanismul rezonanţei. Acest fapt  duce la creşterea greutăţii dinamice a podului, faţă de greutatea statică gravitaţională, tip limită dimensională. Sǎ nu uitǎm complexitatea fenomenului numit greutate oscilatorie (sau greutate compresiv gravitaţională la nivel atomic şi subatomic), care genereazǎ fenomene aparent inexplicabile, precum gravitaţia sau materialitatea oscilaţiilor. Tot amplitudinea oscilaţiilor rezonante dezintegrează moleculele unor substanţe în electroliză sau la temperaturi ridicate. Aşa se explică modul cum greutatea dinamică a unor mase de nivel inferior, se poate cumula în forţe ce vor distanţa, dilata, dezintegra particulele rigide ale unor corpuri solide, situate la niveluri superioare. Sǎ inventariem  câteva tehnologii de reciclare a energiilor universale, care concentreazǎ, sau acumuleazǎ, sau concentrează energiile difuze. Acestea sunt : infinitatea lentilelor sferice, tornadele, volanții, amplitudinile frecvențelor prin rezonanță,  fotosinteza, celulele fotovoltaice, transformatoarele bobinajelor electrice. Dilatarea respectiv contracţia nivelurilor inferioare muşchilor, sau sârmei termostatului, duce implicit la dilatarea sau contracţia nivelurilor superioare, prin mecanismul comunicaţiilor tranzitorii ale amplitudinilor oscilatorii ale maselor nivelurilor inferioare. Cumularea energiei, greutăţii, puterii, prin fenomenul de rezonanţă, este frecvent utilizată în aparatura electronică, prin amplificarea amplitudinilor captate a unor oscilaţii foarte slabe (cu amplitudine foarte mică), emise de surse aflate la mari distanţe (telefonul mobil). Amplitudinea adică greutatea, forţa, puterea presiunii loviturilor oscilaţiilor rezonante dilată, depărtează particulele rigide la distanţe foarte mari, transformând solidul în lichid, apoi în gaz, până la dezintegrare în plasmă.  Teoria conexiunilor expusă în această lucrare va fi dilatată explicativ, de la nivelul zero, cu desenul animat al fenomenelor, pentru ca explicaţiile să devină accesibile tuturor oamenilor, adică democratice. Numai accesibilitatea explicativ demonstrativă a informațiilor ( adevărului) de mare complexitate va realiza democratizarea morală a societății. Fără adevărul demonstabil și accesibil tuturor omenilor moralitatea nu va fi instaurată niciodată.

                                            PRESIUNEA UNIVERSALĂ

  Presiunea universală este produsă de infinitatea frecvențelor oscilaţiilor, emise de infinitatea lentilelor sferice existente la fiecare nivel de organizare. Fiecare nivel de organizare avȃnd o presiune universală proprie. Energiile emise de infinitatea sferelor infinitelor niveluri de organizare, sunt captate şi concentrate de lentilele sferice de nivel superior  în focare, care devin presiuni ale universurilor interioare. Frecvenţele emise, de o stea, cu puteri  compresiv repulsiv multipolare (multidirecţionale), determină fixarea ei rigidă (materială) ȋn interiorul galaxiei. La fel are loc și fixarea particulelor sferice din galaxiile atomilor care asigură materialitatea nivelurilor inferioare. Ȋn consecință starea holografică de rigiditate materială este determinată de infinitatea emisiilor multipolare ale sferelor lenticulare.  Simultan emisiile multipolare determină distanțele imense între particulele atomice și subatomice, dintre stele şi galaxii. Acest fenomen multipolar repulsiv determină starea gazosă a universului la toate nivelurile sale de organizare. Dacă emisiile multipolar repulsive al sferelor tuturor nivelurilor de orgnizare nu ar exista, universul  ar colapsa și ar dispare.  În consecinţă cineva trebuie să determine distanţele imense între componentele temporal rigide ale universului. Fiecare particulă are o presiune oscilatorie interioară, generată de particulele sferice  ale universului interior, şi o presiune universal exterioară, formată din suma frecvenţelor emise de particulele sferice ale aceluiaşi nivel. Presiunile holografic oscilatorii ce vin de la o infinitate de sfere şi direcţii ale universului exterior, cresc pe măsură ce ne apropiem de o particulă sau un corp sferic şi scad, conform legilor lui Newton, pe măsură ce ne depărtăm (respectiv cu pătratul distanţei). Presiunea executată de pistoanele oscilatorii ale particulelor universului exterior, asupra nucleului particulei, plus efectul de tornadă, produc presiunea gravitaţională, condensarea, şi combinaţiile chimice. Datorită nivelurilor de organizare, presiunea universului interior al unui atom,  reprezintă presiunea universului exterior al protonilor şi neutronilor. Comprimarea oscilaţiilor holografic staţionare pe unitatea de volum se face prin 4 meode demonstrate tehnologic. Dovada nr.1. Micşorarea volumului unui gaz, prin compresie mecanică într-o incintă,  are loc schimbarea frecvenţelor mici cu amplitudini mari, în frecvenţe mari cu amplitudini mici, datorită micşorării distanţelor dintre particulele comprimate. Ex. transformatoarele de înaltă tensiune între conductorii groşi (spaţioşi) ai bobinei primar şi conductorii mulţi şi subţiri (comprimaţi) ai bobinajului secundarului. Numai o masă energetic holografică, poate ocupa volume diferite, funcţie de raportul dintre energiile presiunilor oscilaţiilor ale universului interior  şi energiile presiunilor universului exterior. Dovada nr.2. Comprimarea prin condensare a gazelor de acelaşi fel şi a maselor matriciale. În momentul când se întâlnesc două mase gazoase formate din particule de acelaşi fel şi nivel, cu amplitudini oscilatorii compresive diferite, sau complementare, presiunea oscilaţiilor cu amplitudine compresivă mai mare (pozitivă), se scurge cu vitezele de deplasare al acestor oscilaţii, în volumul masei ce are presiunea oscilatorie a amplitudinilor mai mică,  adică mai reci (negative) prin care se egalizează presiunile, fenomen identic cu o cădere în gol. Concreteţea universală a noţiunilor de pozitiv negativ, este reprezentată de diferenţele presiunilor amplitudinilor frecvenţelor identice sau complementare. Este suficient ca o masă să aibă oscilaţii compresive cu amplitudini mai mari şi o masă învecinată să aibă presiuni mai mici ale amplitudinilor, ca ele să se atragă (să se apropie). Iată una din cauzele concrete ale atracţiilor şi ale noţiunilor de pozitiv şi negativ, noțiuni pe care cei mai mari fizicieni nu au reușit să le explice ȋn mod concret. Comprimarea sau condensarea masei cu presiune oscilatorie pozitivă, pe masa care are presiune oscilatorie mai mică adică negativă, va emite energia presiunii oscilaţiilor pozitive ale nivelurilor inferioare, sub forma unor frecvenţe sonore, termice, luminoase şi electrice. Dacă spaţiile şi masele sunt infinit divizibile atunci şi oscilaţiile emise de acestea sunt infinit divizible. Dovada nr.3.Comprimarea sau condensarea elementelor chimice matricial, energetic, nut, feder, produce   frecvenţe moleculare, atomice,  electronice, fotonice,  sonore, termice, electrice, luminoase. Absorbţia unilaterală sau reciprocă a frecvenţelor complementare, emise de matricele complementar asimetrice, anulează o parte din presiunea repulsiv oscilatorie emisă de universurile interioare, în timp ce presiunea oscilaţiilor universului exterior, constantă, va forţa prin diferenţele compresive noi apărute,  (apropierea) îmbinarea chimică cu viteze şi emisii intratemporale tip gaz detonant O2+H2. Comprimarea atomilor prin aşa zisa fuziune nucleară, este de fapt o fuziune chimică între subparticulele asimetrice subatomice, dezintegrate şi distilate în stele la temperaturi înalte (aşa numita antimaterie, care nu există). Plasma stelară este alcătuită din dezintegrarea particulelor asimetrice, la temperaturi înalte, deoarece tornada concentrează în sfera centrală numai particule asimetrice. Fuziunea compresivǎ a subparticulelor asimetrice,  după explozia sau dezintegrarea stelară se face cu emisia energiilor consumate la                        

    dezintegrare, sau prin dilatarea atomilor în sferele stelare, conform circuitelor de reciclare şi a legii conservării. Emisia unei cantităţi colosale de energie termonucleară din infinitul mic, demonstrează că în spaţiile imense dintre particulele holografice sunt cantităţi imense de energii oscilatorii, la o infinitate de niveluri. Oscilaţia poate fi simplă, sau compus-multidimensională, pe când frecvenţa este repetarea unui tip de oscilaţie simplă sau complexă pe unitatea de timp. Fotonii sunt particule staționar baleate multidirecţional asimetric levo sau dextro. Atât bombardamentele presiunii universului exterior cât şi emisia presiunii universului interior sunt multipolar sferice. Emisia temporală extrem de rapidă a oscilaţiilor nivelurilor inferioare, faţă de vitezele mici ale emisiilor oscilaţiilor nivelurilor superioare, va elimina rapid surplusul energiilor presiunilor universurilor inferioare (prin mecanismul compresiv inerţial al vitezelor infinit de mari). Oscilaţiile pozitive emise de nivelurile inferioare ale compresiilor, sunt absorbite rapid de aceleaşi niveluri ale incintelor exterioare condensării, aflate la presiuni oscilatorii negative. În acest context orice tip de analiză biochimică şi biofizică trebuie să ia în considerare în mod simultan mulţimea nivelurilor incintelor în care au loc fuziuni chimice compresive sau dezintegrări decompresive. Aşa că sarcinile pozitive sau negative, sunt în realitate diferenţe de presiuni determinate de amplitudinile compresive ale oscilaţiilor particulelor sferice, din incintele maselor existente la multiple niveluri de organizare, fapt ce produce una din cauzele „atracţiilor” sub forma unor apropieri, numite combinaţii chimice, sau fuziuni termonucleare. În acest context aşa zisele sarcini electrice pot avea valori variabile infinite, cât timp diferenţele dintre presiunile mai mari şi cele  mai mici sunt variabile. De exemplu. Numai diferenţele amplitudinilor oscilaţiilor maselor cu frecvenţe identice sau complementare, se absorb uniformizându-se energetic compresiv în mod reciproc în condensare, situaţie cu multiple conexiuni şi efecte perfect explicabile şi demonstrabile. Pe aceste baze putem crea o chimie fizică ușor programabilă a amplitudinilor frecvențelor telefonate pentru reacții chimice controlate și computerizat programate, ȋn vederea vindecării unor boli sau combaterea unor viruși. Odată cu absorbţia energiei oscilaţiilor, sunt absorbite (comprimate, integrate) şi masele oscilatorii aflate la presiuni mari în interiorul particulelor de acelaşi fel şi nivel, care prin condensare produc contracţia nivelului respectiv. Contracţiile nivelurilor inferioare va micşora distanţele şi amplitudinile oscilatorii ale particulelor, respectiv schimbarea frecvenţelor oscilaţiilor, emise cu viteze mari. Deci emisiile unui nivel comunică pe orizontală, numai cu componentele aceluiaşi nivel al altor entităţi şi pe verticală vor comunica prin contracţii şi dilatări oscilatorii ale nivelurilor inferioare fapt ce produce frecvențele mult mai mici (mai rare) ale nivelurilor superioare. Astfel contracţiile sau dilatările nivelurilor inferioare unui atom, reprezintă frecvenţele de absorbţie şi emisie intratemporale ale atomului. Noţiunea de intratemporal se referă la timpul  din interiorul nivelurilor de organizare. Timpul nivelului nostru se află în interiorul timpului galactic. Timpul de lucru al calculatorului se află în interiorul timpului nostru de viaţă. Timp în interiorul altui timp. Masă în interiorul altor mase.  Energie în interiorul altei energii şi spaţiu în interiorul altor spaţii.  Dilatările şi contracţiile oscilatorii intratemporale cu viteze imense de propagare, ale nivelurilor inferioare vor dilata, sau contracta, cu anumite frecvenţe nivelurile superioare. În acest context contracţiile şi dilatările intratemporale foarte rapide, ale nivelurilor inferioare, va dilata, sau se vor contracta cu frecvenţele mai mici ale nivelurile superioare. Ȋn concluzie frecvențele și presiunile nivelurilor superioare sunt create de dilatările și contracțiile nivelurilor inferioare determinate de frecvențele nivelurilor inferioare acestora. Cam complicat nu??? Să demonstrăm. Dovada nr 1. Experiment prin care oscilaţiile termice ale unui nivel inferior determină oscilaţiile mecanice ale unui nivel superior.

     Se iau  două burdufuri manometrate, volumetric egale, legate printr-un conduct  cu robinet. Incintele burdufurilor sunt pline cu aer la aceeaşi presiune şi temperatură. Burduful nr. 1 îl încălzim (cu frecvențe termice de nivel subatomic) şi burduful nr. 2 pe care îl răcim într-un congelator. În incinta încălzită amplitudinile oscilaţiilor termice devin foarte mari dilatând burduful. Deci frecvențele subatomice termice au produs o dilatare cu o amplitudine oscilatorie a burdufului de nivel superior. În incinta răcită presiunea exercitată de amplitudinea oscilaţiilor termice, scade scăzȃnd presiunea și micşorând volumul burdufului. Se realizează o puternică diferenţă de presiune oscilatorie pozitiv-negativă, între cele două incinte ale celor două burdufuri.   

                                                     Fig.15

                                                                                                                                                                                                                                    21              

                        Burduf 1.                                     Burduf 2.                                                            Burduf 1  se ȋncălzește, presiunea crește                 Burduf 2.

               robinet

 

                                                          Faza 3                                                                                                                              Faza 4

             B 1                                                B2                                                                            B1                                                      B2

 

 

Cuplăm cele două incinte cu un tub prevăzut cu un robinet. Deschidem robinetul şi gazul din incinta caldă (aflat la o presiune a amplitudinilor oscilaţiilor termice foarte mare) este împins, respectiv absorbit, de incinta răcită și decomprimată. Deoarece cantităţile maselor energetice de gaz, iniţial egale, s-au modificat, presiunea din incinta fost rece va deveni mai mare dilatând burduful răcit care va avea o cantitate de gaz mai mare, respectiv o presiune  şi un volum mai mare, fapt ce va determina inversarea circulaţiei aerului spre burduful iniţial încălzit. Oscilaţiile compresiv-decompresive ale celor două burdufuri, de nivel superior dilatărilor moleculelor gazoase, vor deveni din ce în ce mai mici până la egalizarea termică a gazului din cele două burdufuri. Vom observa  că oscilaţiile celor două burdufuri au o anumită frecvenţă, (pe modelul circuitelor electronice capacitiv inductive), până la egalizarea maselor,  a temperaturilor şi a presiunilor indicate de acele oscilatorii ale celor două manometre. Am generat amplitudini diferite ale oscilaţiilor termice moleculare (cu frecvenţe foarte mari) ale unui gaz, care au determinat oscilaţiile  cu frecvenţă foarte mică, ale unor structuri de nivel superior (oscilaţiile burdufurilor şi ale acelor manometrelor). 2. În cazul în care gazele din cele două incinte sunt vapori de apă, vaporii fierbinţi vor codensa cu violenţă pe cei reci, astfel că în cele două incinte se produce un spaţiu vidat, moment în care volumul celor două burdufuri se va comprima la maximum. Dovada nr.2. Dacă extindem experimentul în cazul          condensării norilor calzi în incinta ocupată de norii reci, se va produce un spaţiu vidat imens care devine foarte rece, vid umplut extrem de rapid de presiunea atmosferică înconjurătoare, având ca efect tunetul format din frecvenţe sonore.  

                                                                                                  Fig 16

 

  De aceea numai vara, când în norii reci de la altitudine, pătrund mase ascendente de aer cald încărcaţi cu vapori de apă, se produc tunetele şi fulgerele. Fenomenul curenţilor calzi ascendenţi (dilatați termic cu volum mare și mai ușori) este folosit atât de păsări cât şi planoare. Dovada nr 3. Zgomotul produs de rapida condensare şi formare a spaţiului vidat, se mai produce la gazul detonant (oxigen+hidrogen) şi la scurtcircuitele electrice. Dovada nr. 4. Pocnetele scurtcicuitelor electrice, demonstrează existenţa unor gaze formate din subparticulele nivelurilor inferioare, aflate la diferenţe compresiv oscilatorii energetice diferite. Gazul electronic, cu amplitudini compresiv pozitive, din incinta unui conductor, în contact cu gazul aflat la amplitudini compresive negative (reci) din alt conductor, în urma unor rapide condensări,  produc puternice emisii termice, luminoase şi sonore (avȃnd drept purtători particule de nivel inferior). Contracţia intratemporală a norilor prin schimbarea stării de agregare (de la starea volumului gazos la cel lichid), este atât de rapidă şi de masivă, încât se produce un puternic zgomot imploziv similar zgomotului exploziv. Cu toate că aceste subparticule la nivelul lor au temperaturi foarte mari, pentru simţurile noastre sunt reci, deoarece frecvenţele stelelor subatomice intră în rezonanţă cu frecvenţele subatomice ale organismului, numai la amplitudini forţate foarte mari. Dovada nr.5. Amplitudinea oscilaţiilor unor subparticule gazoase, din incintele conductorilor, metalici produc evaporarea particulelor de la suprafaţa atomilor, moleculelor, protonilor, conform legilor divizibilităţii şi repetabilităţii structurilor şi proprietăţilor la toate nivelurile. Exemplu electrocutarea la distanţă cu oscilaţiile, extrem de puternice, ale înaltei tensiuni, este dovada  unor amplitudini foarte mari şi foarte fierbinţi, ale unor subparticule. Dovada nr.6. Atomii metalelor având o formă puternic asimetrică, au absorbţii şi emisii oscilatorii asimetric polarizate, fenomen care produce conductibilitatea termică şi electrică. În combinaţiile chimice presiunea negativă a metalelor reci, va absorbi cu putere presiunea pozitiv caldă din incinta nemetalelor sferice mai calde. Faptul că metalele sunt reci, ni-l arată temperaturile lor de topire faţă de zero grade convenţional. Aşa cum apa are temperatura de solidificare lichefiere de 0°C, fiecare element chimic şi fiecare substanţă au temperaturi personalizate  de solidificare, lichefiere  la un 0˚C propriu, raportate la noţiunile de rece şi cald. Astfel fierul lichefiază la +1500°C şi are -1500˚C faţă de 0˚C al apei. Deci pentru fier +1500°C

reprezintă 0°C.  Faptul că apa a fost luată drept etalon termic de solidificare şi lichefiere pentru toate substanţele, ne poate induce în eroare. Nemetalele mai simetrice au presiunea amplitudinilor oscilatorii interioare mai mare, fapt care le dilată, având densitatea mai mică față de metale. Fiind calde se topesc la temperaturi mult mai mici, deoarece forma mai sferică acumulează mai multă energie lenticulară, având presiunea oscilatorie interioară pozitivă, cu emisie multipolară neconductibilă diferită de conductibilitatea metalică bidirecţională. Emisia multipolară a sferelor nemetalelor opune rezistenţă conductibilităţii termice, sau electrice. De observat cȃt de simplu și cȃt de logic pot fi explicate toate proprietățile elementelor chimice pe baza legilor conexiunilor universale.  Fenomenul absorbţiei pe o direcţie şi emisiei pe direcţie opusă a frecvenţelor siliciului, este folosit în circuitele electronice la diode şi tranzistoare. Forma şi structura atomilor, care determină stările de agregare, se află în conexiuni matematic calculabile cu punctele de topire ale substanţelor. Conexiunile explicite existente între structură şi manifestările energetice sunt extrem de importante în aplicaţiile biologice. Dovada nr.7. Contactul matricial nut feder, dintre incintele reci, cu presiune negativă ale metalelor cu incintele calde cu presiune pozitivă ale nemetalelor, este similar conductului de legătură între o incintă caldă şi una rece. De aceea combinațiile chimice au loc majoritar ȋntre matricele metalice reci și matricele nemetalice calde. Ȋn acest context combinațiile chimice ȋntre metale nu sunt posibile. De exemplu cuprat de fier,  nu poate fi decȃt un aliaj.  Ansamblul nou format poate fi asimetric şi rece sau simetric şi cald. Forma asimetrică cu absorbţii şi emisii matricial asimetrice cu dublă greutate, este puternic comprimată, sedimentată de presiunea universului exterior.  Emisiile asimetrice ale universului interior al particulelor asimetrice, nu permit distanţarea echidistantă a atomilor solidelor. În acest context densitatea şi  rigiditatea materiei holografice este determinată de presiunea universului exterior. Dovada nr.8. Alt mecanism care produce diferenţe de presiuni, constă în schimbarea frecvenţei absorbite din presiunile oscilaţiilor universului exterior, în oscilaţii cu frecvenţe proprii universului interior, tehnologie folosită de lentilele sferice, prisme, antene, magnetism, circuitele electronice ale televizorelor, telefoanelor şi radiourilor. Convertirea frecvenţelor sonore, luminoase, în frecvenţe electronice, electromagnetice şi cerebrale, în memorii hard soft, pentru ca apoi să fie reconvertite în frecvenţe sonore, luminoase, este un mecanism folosit în aparatura electronică şi biologică când informaţiile cerebrale redevin sunete vorbite şi acţiuni. Schimbarea frecvenţelor oscilaţiilor absorbite între două mase şi emisia altor frecvenţe, are ca efect anularea presiunilor repulsiv reciproce emise de universurile interioare, ale celor două mase, în timp ce presiunea univesului exterior rămâne constantă. Dilatarea, distanţarea particulelor unui gaz prin creşterea presiunilor universurilor interioare, se face cu absorbţie endotermică de energie, conform legilor gazelor. Atomii cu asimetrii complementar matriciale, îşi absorb reciproc emisiile matricial complementare, transformând frecvenţelele absorbite în frecvenţe proprii, ştiut fiind că fiecare element chimic,(conform spectroscopiei atomice şi moleculare), are multiple linii spectrale de absorbţie şi emisie (Eliașevici). Absorbţia reciprocă a emisiilor produce un vid între atomi fapt ce produce integrarea lor în molecule sau macromolecule organice. Dovada nr.9. Tehnologia schimbării frecvenţelor captate de un sistem electronic în frecvenţe proprii este frecvent utilizată în tehnologia comunicaţiilor, dar şi fluxurile informaţionale cerebrale şi organice. De exemplu ochii, urechile, simţurile, captează anumite frecvenţe care sunt schimbate în frecvenţe proprii, ceea ce înseamnă că în creierul nostru nu circulă culori, zgomote, mirosuri şi gusturi.  Emisia unor multiple linii spectrale ale elementelor chimice, funcţie de temperatură, scoate în evidenţă multipla matricialitate, demonstrată de multiplele combinaţii chimice ale aceluiaşi element chimic. Cunoscând acest mecanism putem telefona frecvenţele necesare fiecărui tip de combinaţie chimică sau biochimică din organism (6G) utilizând cantităţi mici de energie.  Frecvenţele luminii, sunt realizate de stelele fotonice infinit de mici, baleate staţionar cu uşurinţă în toate direcţiile, cu viteze 300000km/s, fapt ce asigură materialitatea balejului holografic multidimensional. Câtă forţă de impact există la nivelul fotonic al amplitudinilor acestor oscilaţii, care au puterea de a rigidiza prin compresii gravitaționale  particulele asimetrice ale nivelurillor inferioare? Astfel masele fotonice foarte mici, pot amplifica oscilaţiile compresive ale electronilor celulelor fotovoltaice, şi ale electronilor magneziului clorofilei în fotosinteză. Gazele perfecte (puternic încălzite) nu pot fi comprimate, fuzionate, datorită dilatării presiunilor  energiilor spre infinitul mic, care se opun compresiei mult mai slabe ale nivelului superior. Aşa că fizicienii nu au reuşit comprimarea, adică fuziunea hidrogenului cu presiunile unor temperaturi de milioane de grade. Culmea este că  milioanele de grade ȋn loc să comprime și să fuzioneze, au avut efectul contrar, amplificȃnd dilatarea. Aceste genii ale fizicii ȋn loc să comprime tritiu și deuteriu, ei dilatau termic gazele ce le doreau fuzionate, efectul fiind radical invers. Și ne mirăm de ce elvii inteligenți  urăsc fizica și matematica. Acelaşi fenomen se produce şi în stele unde temperaturile imense dilată gazele la nivelurile infinitului mic, făcând imposibilă fuziunea termonuclear-stelară. Conform dilatărilor energetice spre infinitul mic, presiunile nivelurilor superioare sunt prea slabe pentru a putea realiza fuziuni termonucleare, deoarece gazele devin perfecte la nivelul lor de organizare. Uraniul 235, reprezintă o concentrare distilată de stele atomice pulsar gata de explozie. Este cunoscut faptul că uraniul 235 folosit la bombele atomice necesită o aparatură sofisticată de distilare, a atomilor dezintegrabili, printr-o centrifugare extrem de costisitoare. Starea de pulsar care determină emisiile radioactive sunt semnalate de contorul Geiger. Dovada nr.10. Energia consumată la dezintegrarea prin dilatare a componentelor apei şi sinteza substanţelor organice în fotosinteză, se degajă în timpul arderilor prin fuziune atomică şi subatomică, cu emisie de sunete, căldura şi lumină, adică cu energiile absorbite în fotosinteză. Emisia termică şi luminoasă a bombelor nucleare şi a fisiunii din centralelor atomoelectrice, provine din explozia limitativ dimensională a izotopilor dezintegrabili ai atomilor de uraniu sau plutoniu, proces simultan cu fuziunile particulelor asimetric matriciale de nivel inferior, rezultate din fisiune. Fisiunea produce prin dilatare o răcire enormă care absoarbe intratemporal cu viteze infinite energiile mediului exterior la nivelurile inferioare.  Urmează fuziunile stelare subatomice, cu emisii puternice din energiile absorbite din exterior al găurilor negre rezultate în urma dezintegrărilor particulelor limitate dimensional, cu o rapiditate intratemporală proprie nivelurilor subatomice.  Atomii elementelor radioactive conţin particule sferice tip stele pulsar de nivel atomic, care în urma exploziilor, eliberează energiile acumulate în lentilele sferelor subatomice. Bomba cu hidrogen conţine drept material fisionabil uraniu 235, plus atomii asimetrici de deuteriu şi tritiu lichefiaţi, ce vor fuziona cu particulele rezultate din dezintegrarea explozivă a atomilor de U235. Explozia galaxiilor atomice este urmată de radiaţii puternice, timp îndelungat, fenomen care explică fuziunile meteorice ale unor subparticule cu particulele tip  găuri negre subatomice dezintegrate. Energia obţinută în centralele cu fisiune nucleară, provine din două procese simultane şi inseparabile. Fisiunea exploziv controlată a U235, urmată de fuziunea nucleelor dezintegrate cu neutronii produşi de apa grea, care conține deuteriu și tritiu. Atomii de uraniu observaţi la microscopul electronic au comportament de stele pulsar cu dilatări şi contracţii alternative. Atunci când un corp emite energie şi celălalt o absoarbe cu putere,   

între incintele celor două corpuri se produce un vid oscilatoriu decompresiv, adică o presiune negativă faţă de presiunea universului exterior, presiune care împinge energic cele două corpuri unul spre celălalt, pe modelul celor două incinte cu burduf manometrate. Deci presiunile sunt produse de amplitudinile oscilaţiilor staţionare ale particulelor fluide ce lovesc pereţii incintei, precum valurile lovesc stâncile şi oscilaţiile sonore timpanul. Deoarece forţa cu care valurile lovesc un obstacol depinde de amplitudine şi frecvenţă, cu cât amplitudinea şi frecvenţa oscilaţiilor este mai mare, cu atât creşte puterea compresivă. Ciclic avem şi efectul invers, produs de presiunea emisiei multipolare a particulelor sferice, care se resping reciproc, depărtându-se exploziv. Dilatarea explozivă produce o compresie violentă exterioară, ce aprinde instantaneu diferiţi combustibili, fapt ce demonstrează dualitatea simultan matricială a fenomenelor. Dovada nr. 11.  Există o teorie care susține că atunci cȃnd apa ȋngheață se dilată. Fals. Apa nu se dilată ci aerul dizolvat ȋn apă care nu se solidifică odată cu apa. Aerul  iese din soluția lichidă dilatȃndu-se cȃnd apa se solidifică, deoarece aerul se lichefiază la -180 grade celsius. O altă teoria falsă susține că gazele ȋncălzite se dilată deorece moleculele gazului lovesc pereții incintei cu viteze foarte mari.  Dacă încălzim un cub de constantan, care are coeficient mare de dilatare, cub acoperit cu un strat de ceramică, acesta se dilată spărgând învelişul ceramic. Se mai poate afirma că presiunea a fost generată de vitezele kilometrice ale atomilor rigizi ai cubului de constantan? În cazul apei se poate afirma că, vitezele moleculelor rigide ale gheţii prin dilatare la rece, au spart pereţii incintelor ţevilor metalice? Acelaşi fenomen îl întâlnim şi la presiunile osmotice ale rădăcinilor ce sparg stâncile. Un corp lichid sau solid ȋncălzit se dilată datorită emisiilor unor oscilații termice cu amplitudini mari, fapt ce mărește volumul atomic sau molecular.  Dovada nr. 12 Să reluăm explicația numai pentru cretinii cu titluri academice. Să vedem de ce apa se dilată când se solidifică. Apa este un solvent universal, deoarece ea dizolvă substanţe solide, sau lichefiază gazul atmosferic. Prin îngheţare apa elimină, prin distilare la rece, atât sărurile cât şi gazele dizolvate care au  temperaturi diferite de solubilizare, lichefiere sau solidificare. Mai mult cu cât scade temperatura apei cu atât creşte cantitatea de aer dizolvată şi cu cât temperatura apei creşte cu atât scade cantitatea de aer dizolvată. În conseciţă cea mai mare cantitate de aer solubilizat în apă este apropiat de 0º C. Aerul ieşit din forma lichidă, la temperatura de solidificare a apei, se comportă ca un gaz perfect, care conform legilor gazelor perfecte nu poate fi comprimat, deoarece temperatura reală a aerului la 0˚C este de +180˚C. Ieşind din starea lichidă, aerul se dilată exploziv, spărgând ţevile metalice, dovedind că gazele perfecte nu pot fi comprimate. Asta este pentru idioții care cred ȋn fuziunea termonucleară la temperaturi ȋnalte sfidȃnd legile gazelor perfecte. Mai mult moleculele aerului revenind la forma sferică, absorb rapid energiile mediului apos, fapt ce produce dilatarea exploziv rapidă a gazului, scăzând brusc temperatura apei, care se contractă, în timp ce aerul se dilată provocând sunete sub formă de pocnete prin dilatarea gheţii. Moleculele aerului se comprimă exotermic când se dizolvă pe moleculele asimetrice ale apei lichide, spre deosebire de dizolvarea dilatatoare endotermică a sărurilor solide, care produc răcirea soluţiei. Cu cât apa este mai caldă aerul se dizolvă mai puţin şi sărurile se dizolvă mai mult.  Experiment fierbem apa pentru a elimina aerul dizolvat, apă pe care o introducem într-o sticlă de plastic (introdusă intr-un vas cu apă rece) și o etanşăm apoi o îngheţăm. Fiind lipsită de aer gheața nu va mai avea bule de aer și nu se va mai dilata și scufundată ȋntr-un vas cu apă nu se va mai ridica la suprafață.  Oare savanții vor ȋnțelege aceste fenomene??  Mă ȋndoiesc. Veți spune că folosec un limbaj violent. Dar dacă profesorii de fizică cu care am discutat de foarte multe ori, m-au considerat nebun ce limbaj au folosit?

                                                                                     Fig.17                  

 

 

Dovada nr. 13 Dilatarea termic compresivă, a solidelor este produsă de amplitudinile oscilaţiilor termice ale subparticulelor gazoase existente în spaţiile imense dintre atomii solidului. În cazul contracţiilor violente, precum condensarea norilor, scurtcircuitele electrice, fuziunea nucleară şi anumite combinaţii chimice, au loc emisiile mai multor niveluri de organizare, percepute senzorial prin sunete, lumină, căldură şi electricitate. Aceste fenomene se produc deoarece fiecare formă de energie are purtători specifici. Înseamnă că în cazul comprimărilor violente sunt accesate mai multe niveluri de organizare, respectiv molecule, atomi, electroni, fotoni, etc. Comprimarea gazului la nivel molecular produce zgomote, comprimarea nivelului atomic produce emisie de căldură, comprimarea nivelului electronic emite energie electrică, comprimarea nivelului fotonic emite o lumină intensă tip fulger. Fiecare nivel emite oscilaţii cu viteze, respectiv cantităţi diferite de energie. De exemplu când norii condensează, primele oscilaţii emise sunt cele de nivel fotonic (fulger) cu 300000km/s, urmează oscilaţiile de nivel electronic, sub forma trăsnetului şi la urmă oscilaţiile sonore (tunet), de nivel molecular, cu viteza de 340m/s. Ȋn nori se produce o reacţie în lanţ prin eliminarea radiaţiilor termice rezultate în urma condesărilor brutale ale norilor calzi pe suportul norilor reci. Aceasta este o dovadă evidentă a divizibilităţii infinite a frecvenţelor şi evident a purtătorilor materiali, conform selectivităţii maselor de către frecvenţe şi viceversa. Masa selecţionează prin rezonanţă oscilatorie frecvenţa şi frecvenţa matricială selecţionează şi distilează masele tip antenă hard, fenomen foarte prezent în aparatura electronică (şi-n cazanele de ţuică). Comprimarea concentrează energiile, producând diferenţe de potenţial oscilatoriu compresiv pozitiv, negative, între incinta volumului comprimat şi incinta masei în care se desfăşoară compresia. Asimetria sau diferenţa termică între incinta unor nori foarte reci negativi, în contact cu incinta unor nori calzi pozitivi, produce condensare, comprimare volumetrică extrem de rapidă a atmosferei moleculelor cu efecte inverse exploziilor, adică o încălzire compresivă interioară la nivelurile inferioare şi răcire bruscă exterioară produsă prin decompresie tip frigider (fenomen care produce grindina). Cu cât diferenţa presiunilor este mai mare, cu atât violenţa fuziunii, prin condensare la mai multe niveluri este mai mare. Ȋn manualele de fizică apare un desen ( o aiureală științifică!!??) cu nori pozitivi (buni la suflet) și nori negativi  (răi), ȋntre care se dă o luptă, din care binele ȋnvinge ȋntodeauna!!! Condensarea violentă va emite energia masei calde, cu  viteze diferite de propagare şi evacuare al energiilor mai multor  nivelurilor inferioare de organizare, faţă de oscilaţiile inerţiale mai lente ale nivelurilor superioare. Acelaşi comportament tranzitoriu îl regăsim şi la explozii.

                                                       GRAVITAŢIA 

Despre toate formele de atracție ( care nu sunt atracții, ci diferențe de presiuni oscilatorii) am discutat (cu foarte multe dovezi) atȃt ȋn cazul combinațiilor chimice cȃt și ȋn cazul fuziunii norilor.  Ca să produci o atracție  avem două variante 1. Să fim ȋmpinși presați de cineva spre pămȃnt și 2. Să fim supți printr-o decompresie, ceea ce ar ȋnsemna că pămȃntul nu ne atrage, ci ne absoarbe prin decompresie.  Mergȃnd pe varianta a doua trebuie să explicăm concret cum se produce această decompresie care ne absoarbe. Cum singura dovadă pe care am găsit-o este presiunea exercitată de frecvențele oscilațiilor emise de toate sferele din univers ȋnseamnă că gravitația nu este o atracție ci o presiune. Presiunea fiind produsă de oscilațiile  ce vin din toate direcțiile universului , oscilații care ȋn contact cu un corp rigid produc o presiune numită gravitație.  Ce vom face ȋn acest capitol? Vom căuta cȃt mai multe dovezi ȋn sensul producerii presiunilor uniforme  asupra corpurilor sferice. Corpuri sferice ce vor căpăta mișcări ordonate, radical diferite de corpurile asimetrice care vor căpăta mișcări aleatorii browniene. Gravitaţia sau greutatea, apare numai în apropierea corpurilor sferice existente la toate nivelurile de organizare ale universului. Gravitaţia sau greutatea (care pare o atracţie) se manifestă sub două forme. Greutatea Arhimedică (care este o repulsie) sau greutatea  volumului dezlocuit, şi greutatea Newtoniană care la suprafaţa pământului are o constantă în vid de 9,81m/s. Această viteză reprezintă diferenţa presiunilor universale uniforme,  ecranate pe părţile opuse ale  corpurilor sferice stele, planete, atomi, protoni, etc. Un corp aflat pe suprafaţa unei planete are o greutate statică măsurabilă cu ajutorul unui cântar. Greutăţile sunt produse de conexiunile a cel puţin două fenomene simultan inseparabile şi anume: fenomenul tornadă şi greutatea determinată de ecranarea  sferic unifomă a oscilaţiilor  care vin din toate direcţiile şi de la toate nivelurile de organizare. Oscilațiile care vin din toate direcțiile sunt ecranate de către masa perfect sferică a stelei, planetei, atomilor, etc. Ȋn  consecință greutatea este un produs al ecranărilor oscilațiilor din jurul  unui corp sferic. Există și o gravitație asimetrică ȋn jurul corpurilor asimetrice. Gravitația asimetrică a atomilor elementelor chimice poate fi complementară fapt ce asigură combinațiile chimice ȋntre atomii cu asimetrii complementare. Să revenim la gravitația uniform simetrică din jurul corpurilor și particulelor  sferice ale universului.  Să vedem cum este produsă o greutatea sau gravitația.  Să ne reamintim de presiunile exercitate de valuri asupra stâncilor, de presiunea sunetelor asupra timpanului şi microfonului, pentru a le extrapola la presiunile exercitate de frecvenţele emise de lentilele sferice care lovesc corpurile sferice în mod constant din toate direcţiile. Orice corp  sferic (stea, planetă, atom, electron) este imponderabil, numai dacă este bombardat concentric de oscilaţiile ( holografice) venite în mod egal din toate direcţiile spaţiului, de la o infinitate de surse stelare. Bombardamentul multidirecțional pe suprafața unei sfere produce efectul de anulare reciprocă a forțelor venite din toate direcțiile. Această anulare este  identică cu anularea greutăților opozant-echilibrate ale coloanelor comunicante ale lui Toricelli. Se creează o situație paradoxală prin care forțele ce vin din toate direcțiile se anulează prin ȋmpingere reciprocă din direcții radial contrare. Anularea reciprocă a presiunilor multi radial egale anulează greutatea sferei, aflată ȋn echilibru ponderal, sau imponderabilitate, deoarece coloanele comunicante ale corpului sferic comprimate ȋn mod egal antagonic ȋși anulează în mod reciproc greutăţile (și  pesiunile universale venite din toate direcțiile) devenind imponderale. Numai că sursele de energie, care produc presiunea gravitaţională, aproximativ constantă, în jurul unui corp ceresc sau atomic, nu sunt perfect simetrice. Pentru a înţelege în mod concret intuitiv egalitarismul presiunii gravitaţionale ne vom întoarce la emisiile multiplolare ale sferelor tuturor nivelurilor de organizare. Astfel particulele de nivel inferior, care umplu spaţiile imense dintre sferele fiecărui nivel de organizare, sunt accesate (baleate, holografiate) din toate direcţiile de frecvenţele emise de o infinitate de surse de energie, aflate la o infinitate de niveluri. În consecinţă, particula sferic gazoasă va fi simultan oscilată, baleată, (holografiată) pe o infinitate de direcţii indiferent de simetria sau asimetria surselor de energie multipolară. În acest context oscilaţia fiecărei particule sferice va fi determinată de un baleaj holografic multipolar, fiind temporal rigidizată (la nivelul ei de organizare) indiferent unde se va afla. Oscilaţiile multidirecțiomale vor determina o egalitate perfectă a presiunii universale care acţionează din toate direcţiile asupra corpurilor sferice, numită presiune gravitaţională, indiferent unde se vor afla. Numai că nucleul sferic este simultan şi un ecran pentru corpurile sau particulele din vecinătatea sferei. Astfel forţa presiunilor oscilaţiilor, ce acţionează asupra particulelor situate în apropierea ecranului unui corp sferic de nivel superior, devin inegale. Dovada nr 1. Un corp sferic X, de mari dimensiuni, eclipsează o parte din oscilaţiile concentrice ce ar trebui să bombardeze o particulă sferică sau asimetrică y,  de dimensiuni mici, aflată în apropierea sa. Gravitaţia fiind rezultatul compunerii forţelor directe (mai puternice) cu forţele ecranate de planetă (mai slabe), asupra particulelor din jurul planetei, fapt care produce efectul de greutate statică (adică gravitaţie), care integrează atât masele asimetrice ce compun nucleul planetar, cât şi masele sferice ce compun atmosfera acesteia. Astfel diferenţele forţelor care produc gravitaţia vor fi egale în orice punct al sferei. Vom numi această rezultantă, determinată de ecranare, „greutate Newtoniană”, greutate statică, presiune statică, sau gravitaţie. Aceşti termeni îi găsim în fizică precum, presiune atmosferică, hidrostatică, a coloanei de mercur. Cu cât ne depărtăm de ecranul sferic, forţa gravitaţională scade cu pătratul distanţei (Newton). Oriunde se deplasează planeta, o face şi cu ecranarea particulelor sferice (atmosfera) care o îmbracă. Hidrogenul pare a nu fi ecranat de planetă drept pentru care, fizicienii au emis ideia că atomul de hidrogen are o viteză de evadare de 11 km/s (adică hidrogenul este un fel de rachetă cosmică, dotată cu energia  necesară evadării???). De fapt hidrogenul este împins spre exteriorul atmosferei de volumul dezlocuit Arhimedic, determinat de oscilaţiile selectiv repulsive ale atomilor gazelor mai dense, plus efectul egalizării energiilor maselor din tornada planeatră. După cum putem observa, o particulă sferică poate avea greutate, numai dacă, o parte din forţele  concentrice, care acţionează asupra sa, sunt anulate de un  ecran oarecare. Astfel forţele compresive ale oscilaţiilor care bombardează un corp, devin asimetrice (adică produc o forţă rezultantă numită gravitaţie) în apropierea unui ecran oarecare. Un corp sferic aflat singur în spaţiu cosmic, are o greutate statică  uniformă la suprafaţa sa, fiind în imponderabilitate, fixat și de presiunea universală cȃt și de propria emisie multipolară perfect echilibrată. Planetele sunt ecranate de corpurile stelelor datorită maselor mult mai mari ale acestora, iar sateliţii planetelor au mase de ecranare mult mai mici. De fapt ecranările sunt reciproce, numai că forţa decizională aparţine matematic forţei de ecranare a masei mai mari şi mai dense din centrul tornadei. De ce nu cad planetele pe soare şi sateliţii pe planete? Două corpuri sferice prin ecranări reciproce, produc în mod automat asimetrii de forţe, a căror rezultante le pun în mişcare în interiorul tornadei de nivel superior pe anumite traiectorii circulare, prin  compunerea forţelor determinate de emisiile   reciproc multipolar repulsive  ale sferelor celor două corpuri. Conform legilor lui Newton cu cât două sfere cu emisii multipolar-reciproce se  apropie, creşte forţa reciproc  repulsivă a emisiilor celor două sfere, şi cu cât se depărtează, forţa dublu repulsivă se diluiază cu pătratul distanței. Ȋn acest caz intră în joc şi presiunea universală constantă, care împinge cele două corpuri unul spre celălalt.  Dacă emisiile echidistant multipolare ale sferelor tuturor nivelurilor de organizare nu ar exista, universul ar colapsa și ar dispare.                                                                        

                                                                                     Fig 18

                                                

                   Presiunea multipolară dublul repulsivă

         Presiunea universală  constantă                                                                                             presiunea universală constantă        

Astfel se stabileşte o distanţă de echilibru, în care forţele emisiilor reciproc repulsive ele sferelor,  echilibate (egale) de presiunile multipolare ale universului exterior, va împiedica fuziunea celor două sfere. Acest fenomen este universal la toate nivelurile de organizare, fapt ce transformă universul într-un gaz supus legilor gazelor. Dacă forțele reciproc repulsive al emisiilor sferic multipolare nu ar exista universul ar colapsa și ar dispare.  Deoarece suntem ecranaţi de planetă avem o anumită greutate. Dacă ne ducem în spaţiul cosmic dispare greutatea produsă de ecranare, numai că fiind asimetrici vom căpăta nişte mişcări browniene, dezordonate. Ȋn concluzie greutatea (gravitația) este produsă de ecranarea oscilațiilor presiunii universale  ȋn jurul corpurilor sferice. Există și o gravitație asimetrică la corpurile și particulele asimetrice produsă de o ecranare asimetrică care determină cuplajele matriciale ale elementelor chimice. Meteoriţii asimetrici au traiectorii dezordonate imposibil a fi calculate. În acest context tornadele cosmice, determină corpurile sferice să aibă traiectorii matematic calculabile la secundă, asigurând ordinea şi  precizia funcţionării universului la toate nivelurile. Ȋn același timp corpurile și particulele asimetrice neavȃnd forțe repulsiv multipolar echidistante sunt capturate (atrase) de  corpurile sferice.  Fenomenul de captură al particulelor asimetrice se produce la toate nivelurile de organizare, fapt care are următoarea consecință. Acumularea maselor peste o anumită limită, intră ȋn conflict cu legea limitativ dimensională, care dezintegrează exploziv corpurile și particulele sferice. Atomii care depășesc anumite limite se numesc izotopi dezintegrabili, caz identic cu stelele pulsatile. Elemetele chimice care compun organismele, prin capturi gravitaționale devin izotopi dezintegrabili care schimbă fiziologia organismului slăbindu-l, ȋmbătrȃninu-l și ucigȃndu-l. Corpurile și particulele asimetrice vor fi capturate de gravitațiile corpurilor sferice, aflate ȋn echilibru ponderal.  Conform legii repetabilitaţii proprietăţilor, la toate nivelurile de organizare există o coincidenţă matematică perfectă, între astronomia cosmică şi cea atomică. Pe Lună ecranarea este de 6 ori mai slabă, şi vom fi de 6 ori mai uşori ca pe pământ. La particulele asimetrice ecranate, pe lângă greutatea produsă de forţele concentrice pe pârghii inegale, apare şi greutatea statică ecranată de planetă. Dacă la greutatea produsă de ecranul planetar, se adaugă la alt nivel de organizare şi ecranul unor particule cu aceiaşi asimetrie, în conexiune cu frecvenţele termice ale distilării selective, se produce condensarea cristalin-selectivă (distilată) într-o ordine calculabilă, diferită de starea amorfă. Aici avem şi situaţia ecranelor asimetric complementar matriciale, care determină combinaţiile chimice şi biochimice sau fuziunile nucleare. Dovada nr 2. Electronul, (particulă aflată la un nivel de organizare inferior protonului) care trece printre polii unui magnet, este ecranat de frecvenţele absorbite de un pol şi comprimat de oscilaţiile rezonanate ale particulelor celuilalt pol. Electronul este împins de presiunea oscilaţiilor unor particule de nivel inferior, şi atras datorită absorţiei emisiilor electronului de  polul opus. Polul sud emite oscilaţii electronice şi polul nord emite oscilaţii de nivel protonic.  Ȋnseamnă că polul care emite frecvenţe electronice va respinge  emisiile electronilor şi va absorbi emisiile protonilor. Frecvenţele emise de celălalt pol,  respinge emisiile protonilor şi ecranează absorbind emisile electronice. La rândul lor cei doi poli ai magnetului îşi absorb reciproc emisiile, astfel că prin dubla absorbţie,  se atrag cu putere, fiind împinşi de oscilaţiile presiunilor universale. Fenomenul dublei atracţii interatomice cu dubla împingere exterioară  este extrapolabilă şi în cazul celor două sexe.  Magnetismul, combinaţiile chimice, fuziunile termonucleare şi sexuale sunt atracţii adevărate, prin dubla absorbţie reciprocă dublu matricială, determinată de diferenţele compresive ale unor structuri materiale şi  tipuri de oscilaţii complementare din spectrele de absorbţie şi emisie. Polii de acelaşi fel ai magnetului sunt puternic repulsivi, prin repulsia reciproc compresivă, datorită presiunilor oscilaţiilor unor particule cu frecvențe de același fel, emise în sens contrar. În cristalizare atomii asimetrici, se dispun ca nişte micromagneţi bipolari pe linii cu emisii şi absorbţii reciproce, dând forma specifică cristalului, lucru demonstrat de liniile spectrale matriciale de absorbţie şi emisie ale atomilor cu aceiaşi asimetrie. Mecanismul cristalizării pe direcţia unor linii de forţă polarizate de presiunile oscilaţiilor unor particule specifice, există şi ȋn organismele vii infinit mai complicate. Prin compunerea greutăţilor Newtoniene şi Arhimedice se obţin rezultante, care determină un corp să cadă sau să urce, funcţie de densitatea proprie şi de greutatea volumului dezlocuit. Dovada nr. 3. Dacă extrapolăm  mecanismul de sedimentare funcție de densitate a aurului și nisipului, a CO2 din peștera Cȃinelui, atunci și elementele chimice din magma terestră este structurată din sfere concentrice funcţie de densitate respectiv funcție de puterea de ecranare a presiunilor universale. Astfel elementele chimice cu

 densitatea mai mare vor fii ȋmpinse cu putere mai mare spre centru iar cele mai puțin dense vor fi ȋmpinse ȋn sus avȃnd densități mai mici conform fig 6.

Fig 6 bis cu dispunerea  selectiv distilat Arhimedică a elementelor chimice funcţie de desnsitate în magma sferei planetare

 Din centru spre exterior avem osmiu, platină, uraniu, aur, wolfram, etc. Dovada nr. 4. Experiment. Să pornim un cerc de ventilatoare echidistante faţă de un centru unde flutură un steag în sus. Dacă ecranăm un ventilator, steagul va fi împins de celelalte ventilatoare spre ventilatorul ecranat. Înseamnă oare că ecranul atrage steagul, sau steagul este împins spre ventilatorul ecranat.  Dovezile nr. 5.  Atracţiile, prin ecranarea presiunii universale, sunt demonstrate practic şi foarte elegant, de combinaţiile chimice de substituţie a hidrogenului din apă, cu metalele din grupa I-a şi a II-a. Atomii de hidrogen sunt foarte bine integraţi în molecula de apă, hidrogenul şi oxigenul fiind cele mai reactive elemente chimice, deoarece atât violenţa combinaţiei, cât şi cantitatea de energie rezultată, este mult mai mare decât combinaţiile altor elemente chimice. Pe lângă echivalentul chimic al maselor, trebuie calculate şi echivalenţele energiilor absorbite sau emise, conform legii conservării. Echivalențele energiior depind și de masle gravitaționale de ecranare a presiunilor universale.  Aplicând modelul ecranării forţelor presiunii universale exercitate de infinitele oscilații emise de infinitatea lentilelor sferice, la reacţia de substituţie a H2 din molecula apei, vom observa că masa de ecranare (a oscilațiilor presiunii universale) a hidrogenului este de 40 de ori mai mică decât masa potasiului şi de 16 ori mai mică decât masa oxigenului. Cu toate că apa are o structură extrem de stabilă chimic, unul din cei doi atomi de hidrogen, care au ecrane de dimensiuni mici, prinşi între ecranele masive ale oxigenului şi potasiului, este eliminat cu violenţă exploziv sferică, de presiunea universului interior, nemaifiind comprimat de presiunea universului exterior, presiune ecranată de masale  mult mai mari a celor doi atomide oxigen și potasiu. ( Mereu trebuie să apelăm la fenomenul universal al ecranărilor (emisiilor oscilațiilor presiunilor universale) și consecințele material energetice ale acestora ȋn definirea sarcinilor de plus și minus al conexiunilor bazate pe atracții integratoare constructiv universale.) Deoarece litiul are un ecran mai mic decȃt potasiu, reacţia de eliminare compresivă de substituţie a hidrogenului, este mai slabă energetic. La sodiu violenţa substituţiei creşte, odată cu mărimea ecranului, adică masa volumului comprimat. Cantitatea de energie emisă creşte, conform legilor gazelor, direct proporţional cu creşterea volumului masei atomice comprimate (confom legilor gazelor), la care adăugăm greutatea inerţială a maselor, transformată în alte forme de energie. Magneziul bivalent (existent în molecula de clorofilă)  încălzit, dilatat, de o anumită frecvenţă luminoasă, va substitui (prin ecranare şi emisie de frecvenţe dilatatoare) din molecula de apă doi atomi de H2 cu o emisie foarte intensă de lumină. Din această analiză aflăm că, energia emisă de  o reacţie chimică rezultă dintr-un complex de factori, precum tipul de asimetrie nuclear complementar matricială, densitatea maselor care ecranează presiunea oscilațiilor universului exterior, comprimarea amplitudinilor, schimbarea frecvenţelor, respectiv schimbarea diferenţei presiunii interne faţă de presiunea mediul exterior. Cu cât masa şi densitatea sunt mai mari şi diferenţele energiilor  presiunilor ecranate vor fi mai mari. Compresia prin apropierea particulelor subatomice, se face la nivelul lor de organizare cu vitezele şi energiile rezultate din dezintegrarea acestora în sferele stelare, la temperaturi înalte termonucleare. Aici trebuie să ne reamintim că masele sunt    holograme formate din emisiile nivelurilor inferioare proprii fiecărei particule. Cum energiile nivelurilor inferioare sunt mult mai puternice decât energiile nivelurilor superioare, fuziunea atomilor gazelor, planetelor, stelelor, galaxiilor, este imposibilă, deoarece în timp ce presiunea universală care împinge paticulele unele spre altele este constantă, presiunea repulsivă a sferelor lenticulare de nivel inferior creşte  pe măsură ce se apropie unele de altele.  Ceea ce pare a fi fuziune termonucleară reprezintă condensări sau reacţii chimice la nivelurile inferioare ale maselor şi energiilor imense ale infinitului mic. Lege. În reacţiile chimice de substituţie, întotdeauna sunt înlocuiţi atomii care au masa cea mai mică, adică atomii cu potenţialul energetic al forţei de ecranare al presiunii universale cel mai mic. În cazul imploziilor chimice se face trecerea bruscă de la forma sferică la forma asimetrică a ansamblului nuclear, având ca primă consecinţă schimbarea rapidă a stării de agregare. Exemplul gazului detonat H2+O2 din care rezultă molecula asimatrică a apei lipsită de emisiile multipolare de distanțare  reciprocă.. În concordanţă cu efectul demonstrat de combinaţiile chimice de substituţie, cu cât o planetă, un corp ceresc, este mai dens şi mai mare, cu atât ecranarea şi deci gravitaţia este mai puternică, având ca prim efect comprimarea prin ecranare a unei atmosfere mai groase şi mai dense. Dacă un meteorit cade pe o planetă mică, degajă o cantitate mult mai mică de energie, decât atunci când cade pe o planetă cu densitate mare (cazul fiind similar dimensiunilor atomilor ȋn combinatiile chimice). Acesta fiind un fenomen universal demonstrat şi în cazul combinaţiilor chimice litiu, sodiu, potasiu, carbon. Creşterea volumului şi densităţii masei moleculare sau atomice, produce creşterea forţei de ecranare a presiunii universale la nivel atomic, respectiv degajarea unei cantităţi de energie mai mari în cazul fuziunii chimice. Una din cauzele fisiunilor nucleare este masa mare a metalelor radioactive, care atrag prin ecranare gravitaţională particulele asimetrice de nivel inferior, fapt ce duce la creşterea rapidă a masei, când îi sunt furnizate particulele meteorice de fuziune gravitaţională ce produc dezechilibrul (volum-suprafață) exploziv stelar,  fenomenul fiind identic cu exploziile stelare ce depăşesc dimensiunile limitative, conexiunile fiind indiscutabile. Emisia radiaţiilor este determinată de  fuziunile meteorice al găurilor negre, de nivel subatomic, care au loc după explozia atomică  sau stelară. Dovada nr 6. Substanţele explozibile solide, sau lichide, sunt formate din nuclee moleculare asimetrice. În urma exploziei se obţin nuclee atomice sferice gazoase, a căror volum creşte instantaneu de peste 2000 de ori, deoarece greutatea asimetrică a nivelului atomic a dispărut, fiind înlocuită cu echidistanţa imponderabil sferică a emisiilor repulsiv multipolare. Modificarea tranzitorie extrem de rapidă a formelor, razelor, forţelor şi distanţelor dintre nucleele moleculelor, schimbă dramatic densitatea nucleelor pe unitatea de volum, atât în cazul exploziilor cât şi în cazul imploziilor. Astfel atomii sau moleculele, care ȋn urma dezintegrării explozibilului,  devin sferice prin emisiile multipolar repulsive la viteze intratemporale, produc efectul extrem de rapid al exploziilor. Fenomenul este invers faţă de fuziunea norilor calzi cu cei reci, respectiv fuziunea implozivă a oxigenului şi hidrogenului.  Ecranarea presiunii universale, determinată de ecranul dens al fulminatului de mercur încălzit  (dilatat) asupra unei singure molecule de dinamită, produce înlănţuit frecvenţe de simpatie, ce alimentează cu amplitudini puternice presiunea universului interior al celorlalte molecule îmbinate. Reacţiile în lanţ au fost descoperite şi la elementele radioactive, în cazul fisiunilor nucleare. Ecranarea presiunii universului exterior de către ecranul masiv al mercurului supraîncălzit, declanşează forţa explozivă a presiunii universului interior al moleculelor dinamitei, numită rezonanţă repulsivă. Astfel se distruge echilibrul existent între presiunea universului exterior (constant) şi presiunea universului interior (variabilă). Dovada 7.Atomii asimetrici au o anumită dinamică structurală la temperaturi diferite. Astfel prin răcire atomii se contractă, deoarece scade presiunea oscilaţiilor universului interior. Prin contracţie se măresc asimetriile. Micşorarea distanţelor puternic contractate la rece, face imposibil cuplajul chimic între asimetriile matriciale oscilatorii complementare, tip nut feder, în vederea realizării octetului protonic din combinaţiile chimice. La încălzirea oscilatorie termic compresivă atomii de magneziu, carbon, sulf, etc se dilată puternic (devenind receptivi), schimbând atât forma matricei hard cât şi matricea frecvenţelor şi amplitudinilor emisiilor şi absorbţiilor, devenind receptivi în combinaţiile chimice şi biochimice. Numai că trebuie cunoscută cu precizie care este frecvența specifică fiecărui tip de combinație chimică sau biochimică și tehnologia obținerii frcvenței dilatatoare receptive dorite. Acest fenomen este extrem de important pentru explicaţia concretă a combinaţiilor biochimice ce pot fi calculate și proiectate cu precizie matematică. Prin cunoașterea exactă a frecvențelor dilatatoare a fiecărui element, ȋn anumite combinații chimice, putem telefona frecvența dilatatoare combinativă specifică fiecărei combinații chimice cu un randament foarte mare.  Spectroscopia atomică şi moleculară, demonstrată de diferitele frecvenţe numerice, numite şi linii spectrale, emise de atomi la diferite temperaturi, conform teoriilor actuale ar fi(!!!) cauzate de salturile electronilor pe diferite orbite, teorie elaborată pe baza modelului planetar,  unde planetele sar ca nebunele de pe o elipsă pe alta. Această teorie susţine că numărul electronilor este egal cu numărul protonilor atomului, electroni negativi care se atrag (??) în combinaţiile chimice, datorită spinului de rotaţie. Acest aşa zis spin de rotaţie nu există în modelele sateliţilor planetari şi stelari. Circuitele electronice ale enzimelor purtătoare de atomi metalici, au tocmai rolul de a capta şi a telefona oscilaţii cu anumite frecvenţe numerice cu amplitudini mari, pentru a apela telefonic  şi a dilata  atomii de carbon, azot, sulf, fier, cupru, etc. pentru ai face receptivi pentru anumite reacţii biochimice, folosind mecanismul ecranării presiunii universului exterior. Şi atracţiile sexuale sunt produse de hormoni, care produc creşterea temperaturii numită şi intrare în călduri ce dilată organele sexuale, care devin receptive. Dovada nr 8. Alte efecte ale ecranărilor presiunii universale le găsim la solubilizare, sau dizolvare, fenomene prin care se schimbă starea de agregare a unor substanţe solide sau gazoase, fără atingerea temperaturilor specifice acestor schimbări. (De fapt temperaturile se schimbă la nivelurile inferioare, temperaturi inaccesibile simţurilor, sau aparatelor noastre.) Din contra la dizolvare lichidul se răceşte (la nivelul nostru de organizare), deoarece amplitudinea oscilaţiilor termice se micşorează, pentru că  energiile amplitudinilor termice au fost folosite la dilatarea (endotermică) a volumului substanţelor solide dizolvate, prin ecranarea presiunii universale. Substanţele cu ansambluri nucleare asimetrice şi mase mari, sunt insolubile, deoarece moleculele apei nu au ecranele suficient de mari, pentru ecranarea presiunii universului exterior necesar disocierii acestora. Cu cât masele atomice ale sărurilor sunt mai mici şi temperatura solventului creşte, cu atât creşte gradul de solubilitate determinată de ecranarea presiunii universale, proces utilizat de biochimia celulară cu elementele cu masă mică. Dovada nr. 9.  Osmoza este un alt efect al ecranării, prin care moleculele mici ale apei, sunt împinse de presiunea universului exterior şi atrase de ecranul maselor mari ale sărurilor din soluţia salină, până când presiunea hidrostatică echilibrează presiunea universală. Orificiile membranelor osmotice  permit  numai trecerea moleculelor de apă care au dimensiuni mai mici decȃt cele ale sărurilor dizolvate. Dovada nr 10. Electroliza foloseşte  amplitudinea oscilaţiilor electronilor pentru distanțarea, respectiv disocierea atomilor moleculelor substanţelor dizolvate în soluţia acidă, respectiv distilarea (adică separarea electrotermică), stratificarea şi condensarea atomilor disociați pe electrozi. Dubla distilare electrolitică este o dublă substituţie, produsă de ampltudinile frecvenţelor oscilaţiilor curentului electric, oscilaţii specifice telefonate de ecranele masive ale  anodului şi catodului în calitate de schimbătoare de frecvenţe specifice circuitelor electronice. Atât anodul, cât şi catodul, sunt alcătuiţi din elementele chimice dizolvate, care emit frecvenţele cu adresă telefonică dilatatoare, specifice antenelor de recepţie ale fiecărui electrolit. Frecvenţele emise de electrozi, măresc rezonant amplitudinea oscilaţiilor proprii atomilor ce compun substanţa dizolvată, distanţâdu-i, distilându-i, stratificându-i prin acţiunea selectivă a frecvenţelor proprii, pentru ai condensa pe electrozi, când soluţia devine suprasaturată cu ioni de acelaşi fel. Acest tip de telefonie este universală în circuitele electronice şi în procesele biochimice celulare. Dacă atomii disociaţi sunt sferici, cazul electrolizei apei, vor gazeifica ieşind din soluţia apoasă, cazul fotosintezei. Întreruperea curentului electric duce la recombinarea componentelor disociate, cu emisia energiei consumate la dezintegare, conform legii conservării. Deoarece oscilaţiile nu pot fi emise în exterior, datorită  unei carcase izolatoare, se acumulează o dublă presiune interioară, sub forma a două tipuri de frecvenţe complementare cu amplitudini mari, energetic foarte fierbinţi. Dacă între cele două borne ale bateriei electrolitice se face un contact, printr-un conductor, amplitudinea compresivă (foarte fierbinte) adică tensiunea (presiunea, amplitudinea) oscilaţiilor rezonant amplificate ale electronilor vor dilata şi vor înroşi rezistenţa filamentului unui bec. Scurcircuitele sunt condensări ale unor particule fierbinţi pe alte particule reci fenomen identic ȋn cazul norilor cu emisii de sunete, lumină şi căldură,  adică frecvenţe sonore, termice şi luminoase. Dacă am încerca evaporarea substanţei şi distilarea componenţilor cu ajutorul energiei termice, cantitatea de energie consumată va fi mult mai mare, decât energia electrică folosită în electroliză, deoarece ecranele electrozilor anulează, fără consum mare de energie, presiunea universlă de rigidizare a atomilor. De aceea reacţiile biochimiei celulare bazate pe ecranări enzimatice şi frecvenţe telefonice, cu adrese punctuale, se face cu consum mic de energie, comparativ cu reacţiile chimiei industriale mare consumatoare de energie. Față de energia termică care se pierde prin emisie la condensare, în electroliză energia consumată se conservă în acumulator în componentele matricial asimetrice. Recombinarea ecranat compresivă a componentelor asimetrice, reproduce energia consumată în electroliză, la fel ca în recombinarea elementelor dezintegrate și distilate în fotosinteză şi în stele. Foto-termo-dezintegrarea stelară se află în contradicţie cu aşa zisa fuziunea termonucleară. Dovada nr 11. Ecranarea presiunii universului exterior produce şi fenomenul fluxului şi refluxului mareelor. Când Soarele sau Luna sunt deasupra mărilor şi oceanelor, se produce o dublă sau triplă ecranare, cu Luna şi Soarele în 4 situaţii poziţionale. Între două corpuri cosmice presiunea universală este dublu ecranată, devenind mai puternică pe partea opusă a planetelor.  Scăderea presiunii gravitaţionale, prin ecranare, determină creşterea nivelului mării între cele două ecrane, deoarece presiunea universului exterior este ecranată. Recordurile mondiale la săritura  în înălţime, sau ȋn lungime, se fac când gravitaţia scade prin ecranarea  dublă, lucru perfect calculabil.  La fel scade  consumul de combustibil la decolarea rachetelor şi avioanelor. Pe partea opusă a planetei presiunea universului exterior devine mai mare, crescând presiunea atmosferică şi hidrostatică prin cumularea densităţii ecranelor celor două sau trei corpuri cereşti şi nivelul mării scade (reflux). Cu cât ecranul este mai dens, cu atât diferenţa dintre presiunea ecranată şi presiunea universală este mai mare, situaţie produsă când soarele şi luna sunt aliniate pe aceaşi direcţie cu pământul, moment în care fluxul şi refluxul ating cele mai mari amplitudini. Aceasta este gravitaţia asimetrică pe care o găsim şi la particulele asimetrice unde avem simple sau multiple ecranări reciproce cu emisia unor câmpuri atmosferice asimetrice. Simultan se produce și o deformare a structurilor atomice și moleculare.

                                                                          fig. 19

                                        

             oscilațiile compresive solare cu roșu  și oscilațiile cu negru l presiunii universale

                                   maree

 

 

Dovada nr 12. Catalizatorii biologici şi industriali, folosesc ecranele unor metale semigrele, extrem de eficiente în toate reacţiile chimice de substituţie, fenomen asemănător electrolizei. Aşa cum ecranele electrozilor ecranează presiunea universului exterior, fapt ce permite disocierea electroliţilor cu o cantitate mică de energie, la fel procedează şi ecranele diferitelor metale enzimatice în reacţiile biochimice de substituţie. Metalele enzimelor sunt plasate la capătul unor circuite proteice care captează semnalul telefonic amplificat de enzimă pentru o anumită reacţie biochimică. În momentul când vom descifra limbajul frecvenţelor telefonice multiple ale unui metal enzimatic şi al circuitelor de amplificare şi schimbătoare de frecvenţe, vom putea schimba sistemele informaţionale genetice, conform idealurilor noastre.  Dovada nr. 13. Celulele fotovoltaice conţin particule ce intră în rezonanţă cu frecvenţele luminii solare determinând creşterea amplitudinii sau tensiunii (presiunii) oscilaţiilor proprii curentului electric, proces comun fotosintezei.  Putem observa că electronii nu pleacă din celulele fotovoltaice, ci transmit numai amplitudinea oscilatorie sub formă de presiune electronică din aproape în aproape cu viteza infinitului mic. Se poate lesne observa corectitudinea conexiunilor legilor universale prin aplicabilitate universală la toate fenenomenele.

                                                   UNIVERSUL CELULAR

   Când eram un student naiv, animat de dorinţa de cunoaştere, ce nu-mi era satisfăcută de materiile studiate, pline de tot felul de lucruri inutile, încercam să proiectez, cu ajutorul cunoştinţelor sumare pe care le aveam, un sistem teoretic multifuncţional  despre o celulă. Evident nu am reuşit mai nimic. După ce am studiat mai multe domenii şi am înţeles mecanismul atracţiilor, încetul cu încetul am reuşit să construiesc, teoretic, un sistem celular artificial, cât de cât funcţionabil, comparativ cu mecanismul funcţioanal al supertehnologiilor. În capitolele următoare voi prezinta un model teoretic al unui univers celular funcţionabil, bazat pe informaţiile furnizate de biochimie, electronică, informatică, automatică, robotică, embriologie, genetică şi tehnologii industriale.  Rolul acestui model este acela de a canaliza eforturile cercetătorilor pe o direcţie bazată pe logica evoluţiei înaltelor tehnologii, bazate pe logica legilor conexiunilor circuitelor matriciale universale. Biologia nu poate face faţă complexităţii viului, folosind concepte eronate din domeniul fizicii şi chimiei, cu biologi care nu au un concept ştiinţific multidisciplinar. Se produce acea bâjbâială eternă,

determinată de  necunoaştere,  construită  din presupuneri, ipoteze şi speculaţii. Informaţiile exacte elaborate de conexiunile înaltelor tehnologii, în diferite domenii ale ştiinţelor exacte, sunt suficiente pentru a descoperi şi controla toate misterele viului. Studiul separatist al ştiinţelor exacte face imposibilă pregătirea integrată, complexă, a unui biolog care nu cunoaşte fizică, electronică, informatică, automatică. Aşa ajungem la judecăţi simpliste, din care lipsesc cantităţi imense de informaţii, necesare abordării corecte a universului celular.  Electronica, informatica, robotica, automatica, cibernetica comparativă, sunt cele mai evoluate tehnologii, cu ajutorul cărora putem descifra, explica şi experimenta, complexitatea universului celular. Tehnologiile elaborate în domeniile industriei chimice, electronice, mecanicii, opticii, informaticii, ciberneticii, au stat la baza cunoaşterii structurii şi biochimiei universului celular din această lucrare. Fără aplicaţiile înaltelor tehnologii nu a fost şi nici nu va fi posibilă descifrarea mecanismelor, extrem de complicate, ale universului celular, care să ne asigure o existenţă nelimitată. Mecanismul universului celular informaţional automatizat are o structură obligatorie formată din senzori, adrese, circuite (electronice), memorii, magistrale de date, magistrale de comandă şi multipli efectori capabili să efectueze acţiunile programate cu maximă precizie. Pornind de la acest mecanism nu ne rămâne decât să identificăm, în universul celular, acele componente matricial informaţional înlănţuite, care dau viaţă oricărui univers viu, cosmic, celular, social.  Toate energiile şi toate neputinţele noastre vin din sistemul informaţional al infinitului mic din universului celular. Şi boala şi sănătatea şi fericirea şi depresia şi longevitatea şi moartea. Informaţia depozitată la nivelurile infinitului mic, se deplasează la nivelul infinitului mare cu viteza şi puterea energiilor infinite ale infinitului mic. Ca să beneficiem de puterile miraculoase ale universului celular, trebuie să-i cunoaştem mecanismele şi programele structural funcţionale. După ce mai sus am micşorat galaxia la nivelul unui proton, este momentul să mărim protonul la dimensiunile unei galaxii, situaţie în care celula ar atinge dimensiunile universului. În macromoleculele de ADN, din nucleul celular, se găsesc 3,5 miliarde nucleotide, care împreună cu dezoxiriboza şi acidul fosforic conţin un număr de 700 miliarde atomi, fără a mai socoti moleculele de apă şi nucleopoteinele. Cum nucleul ocupă maxim 5% din volumul celular, înseamnă că o celulă poate conţine pe puţin 14000 de miliarde de atomi cu o medie de 10 protoni + neutroni, înseamnă 140 000 de miliarde de galaxii la nivelul cărora este scris codul genetic respectiv memoriile informaţiilor din interiorul celulelor scoarţei cerebrale.  Universul celular este capabil să-şi producă şi să-şi reproducă, să genereze şi să-şi regenereze propriile componente, fiind un univers  automatizat. Dar ca orice automat depinde de alte automate exterioare care îi furnizează informaţiile, energia şi materiile prime. Conform  conexiunilor legilor universale, toate conexiunile sunt implicit aplicabile şi universului celular, care nu poate funcţiona, nici probabil, nici incert, nici relativ, nici haotic. Universul fiind sistemul care ȋși respectă cu strictețe toate legile. Indiferent ce tip de univers analizăm, trebuie să se supună legilor conservării, gazelor, stărilor de agregare,  circuitelor, oscilaţiilor,  matricelor asimetric complementare, polarizării, simultaneităţii intra tranzitorii, proprietăţilor informaţiilor, adreselor înlănţuite, blocuri comparator-decizionale, memorii, automate, autoreglări etc. Lege. Cu cât un sistem este controlat de mai multe conexiuni, cu atât este mai stabil și mai performant. Fără monitorizare, fără control şi determinare, nu poate funcţiona absolut niciun sistem din acest univers, deci nici societatea umană. Autocontrolul şi autodeterminarea  structural,  energetic,  informaţională, sunt cele mai mari puteri pe care le putem realiza. Conexiunile multiple reprezintă monitorizări şi autoreglaje  multiple. Universul celular, ca sistem informaţional, trebuie să conţină date ce se susţin, se aplică şi se explică numai prin  multiple  conexiuni. Componentele universului celular sunt organizate pe mai multe niveluri. Nivelul cel mai înalt este format din organitele celulare, care sunt precursorii universului celular. Acestea sunt, membranele lipo-proteice, cloroplaste, mitocondriile, reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi, nucleul, centrozomul, ribozomii, citoplasma. Când chimiştii au descoperit că pământul şi vieţuitoarele sunt alcătuite din aceleaşi substanţe chimice, au crezut că dacă aflăm elementele chimice, care alcătuiesc celula, prin simple amestecuri, în anumite proporţii, vor obţine vieţuitoare. După eşecul acestor încercări, s-a descoperit că elementele chimice din organismele vii se combină în substanţe mult mai complicate, numite substanţe organice. Din nou s-a crezut că dacă putem sintetiza aceste substanţe organice, putem crea vieţuitoare. Şi această încercare a eşuat. Apoi s-a descoperit codul genetic şi s-a crezut că dacă descifrăm codul genetic, vom putea sintetiza celule. Din păcate descifrarea, şi sinteza codului genetic nu au fost suficiente pentru a crea organisme vii. Sinteza codului genetic, fără sinteza infrastructurii celulare care materializează informaţia, este ca un creier fără mâini, fără efectori. În prezent se fac modificări genetice la plante şi animale, se cresc celule şi organe în vitro, se fac clonări, se fac transplanturi de celule stem, se lucrează în domeniul nanotehnologiilor, se cercetează construcţia calculatoarelor cu cod genetic, cipurile electronice au atins  dimensiuni atomice şi moleculare, programele, softurile, devin din ce în ce mai complexe şi mai inteligente, apropiindu-se vertiginos de complexitatea programelor genetice. Lumea a devenit un univers celular informaţional, legat prin internet şi telefonie mobilă, un om un telefon, un om un calculator, un om un televizor. Din punct de vedere tehnologic sunt create premizele efectuării saltului megaevolutiv, privind realizarea controlului codului genetic şi universului celular.  

                                CARBONUL, SUPORT STRUCTURAL AL VIULUI

   Biosfera este alcătuită din patru regnuri. Regnul mineral, regnul vegetal, regnul animal şi regnul reducătorilor. Regnul vegetal transformă regnul mineral în regn organic viu, iar regnul animal şi cel al reducătorilor, transformă substanţa organică în regn mineral, în circuitul regnurilor care reciclează aceiaşi cantitate de substanţă şi energie la infinit. Regnul mineral nu ar putea fi transformat în regn organic viu, dacă nu ar exista carbonul. Carbonul este elementul chimic capabil să formeze îmbinări (conexiuni) atomice multiple, foarte lungi, numite macromolecule organice, care permit realizarea unei infinităţi de structuri cu proprietăţi sau memorii diferite, pentru a respecta legea tuturor variantelor,  unde cu precizie vor exista şi variantele matriciale capabile să creeze vieţuitoare. Simultan carbonul face parte din grupa a 4-a a siliciului şi germaniului folosiţi în tranzistoarele circuitelor elctronice, care manipulează cantităţi colosale de informaţii. Carbonul dopat cu oxigen şi azot, tranzistorizează universul celular, realizând cipurile organice macromoleculare, adică proteinele şi acizii nucleici. Din cipurile electronice macromoleculare, sunt construite sistemele informaţionale automatizate ale celulei. Universul celular nu poate funcţiona decât pe baza unui sistem computerizat complet automatizat. Una din variantele posibile ale apariţiei vieţii pe pământ, ar fi posibilitatea ca sporii unor bacterii sau alge extraterestre  să fi aterizat pe Terra. Acest  fapt este infinit mai plauzibil decȃt vizitele imposibile a unor ființe extratereste superevoluate. Faptul că noi cunoaştem, înţelegem, gândim şi ne naştem din universul atomic şi molecular, pus în funcţiune de particulele subatomice, ar trebui să ne dea de gândit. Programul evoluţiei vieţii şi inteligenţei are un soft format din variabilitatea vieţuitoarelor, conform legii tuturor variantelor posibile, selecţia indivizilor mai performanţi, urmată de reproducerea acestora. Reproducerea este permisă de evoluţie numai pentru organismele performante, prin dreptul celui mai puternic. La fel procedează şi    economia societăţii umane, care din mulţimea variantelor realizate de diferiţi meseriaşi, ingineri, inventatori, sunt reproduse numai uneltele cele mai peformante. Din păcate societatea este virusată prin reproducerea unor obiecte inutile sau dăunătoare, din care cauză cei care le consumă, risipesc resurse imense, resurse care direcţionate în mod raţional ar rezolva problemele existenţiale ale civilizaţiei. Softul evoluţiei a fost descoperit de Darwin şi aplicat cu rezultate spactaculoase în evoluţia speciilor de plante şi animale domesticite, folosind selecţia artificială. Este adevărat că acest soft, aparent foarte simplu, a avut nevoie de sute de milioane de ani pentru a ajunge la raţiunea umană. Dar timpul nu contează în acest univers infinit. Pe baza inteligenţei teoriei evoluţioniste într-un secol au fost create milioane de rase de animale şi soiuri de plante extrem de productive, total diferite de cele „create de divinitate??”, dovadă că inteligenţa şi cunoaşterea au reuşit comprimarea timpului geologic anulȃnd necesitatea unui Creator vinovat de creaţia unei fiinţe umane ignorante şi imorale. Ȋn realitate Dumnezeu este  Universul infinit Creatorul cognoscibil al galaxiilor, stelelor, planetelor, atomilor. Universul este Creatorul paradisului terestru și al tuturor viețuitoarelor. Universul guvernat de legi cognoscibile a creat și omul care evolueză prin autocunoaștere, pentru a proteja și a perpetua paradisul terestru Creat de Univers. Ființa umană Creată de Univers va evolua spre moralitate și spre cooperare cu toate viețuitoarele paradisului terestru și prin cunoașterea tuturor fenomenelor universului va realiza și idealul nemuririi ȋn  raiul creat de Univers. Ȋn loc să ne ȋnchinăm la zei inexistenți, trebuie să ȋnvățam să cunoaștem conexiunile legilor universale, conexiuni care ne vor ajuta ȋn mod real să ne realizăm singuri toate idealurile.     

                                           UNIVERSUL CELULEI VEGETALE 

    Frunzele plantelor sunt panouri fotoelectrolitice dotate cu un sistem enzimatic de mare complexitate, ce transformă regnul mineral în regn viu. Dacă la panourile fotovoltaice ataşăm celule electrolitice, vom obţine elementele necesare sintezei substanţelor organice H2 şi O2. Fotosinteza a devenit în ultimii ani şi o fabrică de biocombustibil nepoluant. Să vedem ce face cloroplastul, care are forma unei lentile, cu rol de pilă fotovoltaică, ce transformă energia luminoasă în energie electronică, utilizată la electroliza apei în celula vegetală. Disocierea electrolitică a apei în celulele electrolitice, foloseşte curentul electric continuu, care are o anumită putere măsurată de fizicieni ȋn coulombi. De fapt clorofila preia oscilaţiile luminoase şi termice roşii şi infraroşii, folosind acumularea puterii  oscilaţiilor rezonante în amplitudini dilatatoare, până la disocierea moleculei de apă. În interiorul cloroplastului se găsesc coloane de lentile biconvexe numite tilacoizi, care au rolul de a concentra energia solară şi în zilele noroase. Capacitatea tilacoizilor lenticulari, de a concentra lumina slabă a stat la baza înţelegerii rolului lentilelor sferice stelare. Molecula de clorofilă are un nucleu porfirinic, ce are în centru sfera unui atom de magneziu. Magneziu se află în grupa a II-a alcalino-pământoasă, care substituie doi atomi de H din molecula de apă, dacă este încălzit, dilatat, cu oscilaţiile luminii solare de o anumită frecvenţă şi amplitudine rezonantă. Moleculele de clorofilă suprapuse formează o coloană de grosimea tilacoidului. Fiind aşezaţi în coloană, atomii de magneziu pot forma o antenă de recepţie cu lungimea de undă a frecvenţei în roşu. Această antenă este ancorată chimic de atomii de azot, ai nucleului porfirinic.  De ce azotul? Azotul este foarte stabil chimic la temperaturi ridicate, realizate prin concentrarea energiei atât prin fenomenul lenticular, cât şi prin cumularea rezonantă a intensităţii oscilaţiilor luminoase. (De aceea am analizat proprietăţile cumulatoare de energie ale rezonanţelor). Ca orice antenă, intră în rezonanţă fotoelectromagnetică, comportându-se ca un generator de curent continuu. Se ştie că magneziu, după ce este încălzit, se combină cu O2 din apă, emiţând o lumină intensă chiar sub apă, fiind folosit la aparatele foto cu blitz. Magneziul absoarbe rezonant oscilaţiile electromagnetice de o anumită frecvenţă şi emite oscilaţii electromagnetice acordate pe frecvenţele dilatatoare (de disociere) ale moleculelor de apă. Este ştiut că oscilaţiile electromagnetice produc în orice metal curenţi electrici. Înseamnă că enzimele, cuplate cu diferite metale, pot produce curenţi electrolitici cu anumite frecvenţe şi amplitudini (intensităţi, puteri) utilizaţi în disocieri sau sinteze electrolitice înlănţuite, specifice universului celular. La nivelul atomic şi subatomic acest curent electrolitic reprezintă o putere punctuală suficientă pentru disocierea  unei molecule de apă. Afinitatea Mg faţă de O2 din apă se bazează pe legea substituţiei prin ecranare şi legea disocierii termice alternativ-intratemporale. Principiile de funcţionare sunt proprii tuturor tipurilor de acumulatori electrochimici. Puntea cu patru diode a nucleului porfirinic transformă oscilaţiile electromagnetice alternative ale luminii  în curent continuu pe acelaşi model al punţii cu 4 diode din circuitele electronice. Aici avem o dovadă tehnologică de electronică celulară subatomică, prin aceea că magneziul  alternează cele două valenţe ale sale cu cele 4 valenţe dispuse în diagonală ale celor 4 atomi de azot ai punţii celor 4 pentoze, cu frecvenţa luminii roşii pe care o transformă în frecvenţa dilatatoare a moleculei de apă. Acest lucru este matematic demonstrabil de spectroscopia atomică şi moleculară. De observat necesitatea cunoaşterii electronicii pentru a înţelege electronica celulară. Un alt element extrem de important este volumul atomic şi molecular al nucleului porfirinic şi dispunerea sa trigonometric spaţială, plus variaţiile spaţial volumetric dilatatoare. Curentul continuu  obţinut de puntea cu 4 diode va fi folosit în disocierea apei  în mediul acid fosftatic al cloroplastului. Pe catodul metalic al unei enzime se va depune oxigenul, iar pe anodul format din nucleotidele monofostatice, se va depune hidrogenul, realizându-se nucleotidele trifosfatice din acumulatorul numit cloroplast. Ştim că în electroliza apei oxigenul  şi hidrogenul sunt eliberaţi în aer din  celula electrolitică.  Şi aici avem nevoie de suportul molecular al organitelor celulare. Nucleotidele trifosfatice formează un alt tip de acumulatori bioelectrochimici utilizaţi în sintezele electrochimice de pe benzile rulante ale ADN mesager, unde sunt îmbinate piesele ce vor construi structurile motoare ale  celulei. Fosforul  moleculei de adenozin monofosfat este anodul pe care se depune H₂. El  face parte din structura acizilor nucleici, folosind frecvenţele tip antenă. Fotosinteza foto-electrolitică disociază apa în prezenţa acidului fosforic, similar procesului electrolizei din celulele electrolitice cu acid. Oxigenul eliberat în atmosferă va forma unul din polii  acumulatorului biosferei, iar substanţa organică va forma celălalt pol al acumulatorului  biosferei de nivel planetar. Regnul animal în calitate de anod reprezintă unul din cei doi electrozi ai acestei imense baterii bioelectrolitice. Regnul animal obţine energia din fuziunea O2 cu substanţele organice, eliberând apa şi CO2. Aceste substanţe sunt necesare reluării circuitului foto-electrolitic, de reîncărcare a bateriei electrolitice a biosferei. Astfel sunt accesate următoarele  niveluri de organizare, subatomic, atomic, molecular, celular, organisme, biocenoze, biosferă, sistem solar. Aşa numitul efect de seră datorat creşterii cantităţilor de CO2 din atmosferă din cauza arderilor combustibilor fosili, nu este susţinut de măsurători, deoarece concentraţia de 3 %  CO2 atmosferic este neschimbată, din cauza autoreglării realizată de  creşterea intensităţii fotosinezei algelor marine şi a vegetaţiei terestre.  Ȋn realitate  cantitățile imense de petrol, gaze și cărbuni arse ȋn motorarele mașinilor, vapoarelor, avioanelor, termocentralelor și combustibilul nuclear din atomocentrale ȋncălzesc ȋm mod direct atmosfera și hidrosfera adăugȃndu-se ȋncălzirii solare. Ȋn acest context emisia CO2 este un efect colateral al sursei directe și reale al ȋncăzirii globale.      

                                      PROTEINELE  CIRCUITE  ELECTRONICE

   Electronica reprezintă sufletul automatizării globale al acțivităților societății umane, iar circuitele elctronice organice reprezintă sufletul tuturor viețuitoarelor.  Aminoacizii sunt piesele circuitelor electronice biologice, care îndeplinesc următoarele funcţii universale: 1. Conductibilitatea determintă de orientarea polarizată, generatoare de forme şi structuri. 2. Contractilitatea. 3. Sensibilitatea. 4. Excitabilitatea. 5. Etajele de amplificare senzorială. 6. Efectorii enzimatici, energetici, mecanici. 7. Memoriile  supercomputerului ADN. Lege.Toate sistemele capabile să îşi reproducă matricial, automat, componentele structural automate, sunt vii. Universul este un organism viu, deoarece îşi reproduce în mod matricial, automat, toate componentele.  Cȃnd roboții superinteligenți se  vor reproduce şi ȋși vor schimba piesele uzate, vor deveni organisme vii nemuritoare. Avem dovezi incontestabile ale energiilor inteligente ale sistemelor informaționale electronice computerizate care au proprietăți de analiză și gȃndire superioare rațiunii umane. Conductibilitatea. În orice mecanism ordonat, disciplinat, acţiunile sale trebuie să aibă și  au în mod obligatoriu un sens unic. Sensul unic al circuitelor şi al benzilor rulante ARN mesager, au rolul de a asigura ordinea, disciplina şi precizia, lucru necesar pentru  eliminarea probabilităţii, relativităţii şi haosului generat de lipsa conexiunilor. De aceea teoria conexiunilor elimină teoria relativității, haosului Brownian și incertitudinii ilogice lipsite de demonstrabilitate (imorale), ȋnlocuindu-le cu ordinea logică a conexiunilor de mare precizie perfect demonstrabile ( adevărate deci morale) .   Circuitele electronice ale proteinelor, au asigurat sensul unic prin structura CH-CO-NH-CH-CO-NH-CH -…etc În circuitele electronice, sensul unic este asigurat de diode şi tranzistoare. Aminoacizii sunt simultan şi acizi şi baze, conţinând cele două componente matricial biochimice, capabile să realizeze îmbinarea acestor memorii hard soft, în lanţuri foarte lungi, cu forme şi structuri efectoare, necesare realizării ansamblului celular. Aminoacizii respectă dualitatea matricial-universală, fiind simultan baze şi acizi asigurȃnd sensul unic al circulației informațiilor. Ei au structura unor diode sau micromagneţi bipolari, a căror poli au capacitatea de a se îmbina în structuri înlănţuite de mari dimensiuni, cu sens unic, numite proteine. Aminoacizii diacizi şi bibazici sunt tranzistori pnp, npn, amplificatori de semnal. Cumularea puterilor micromagneţilor aminoacizilor, produc și emit frecvențele câmpurilor polarizate necesare orientării trigonometrice necesare construcțiilor organelor și organismului. Cumularea câmpurilor celulare organice se face pe mai multe niveluri de organizare. Circulaţia informaţional electronică se face de la acid la bază, asigurând sensul unic al circuitelor informaţional energetice. Fiecare aminoacid este o antenă accesată de frecvenţe specifice, emise de programul calculatorului celular. Lanţurile proteice ale axonilor transmit frecvenţe intratemporale cu viteze foarte mari. De exemplu păsările colibri și insectele, au reacţii extrem de rapide. Aminoacizii cu mai mulţi radicali bazici sau acizi, vor realiza ramificaţiile, respectiv circuitele etajelor de amplificare ale semnalelor. Un electronist profesionist poate descifra cu uşurinţă funcţiile electronice ale circuitelor macromoleculelor proteice.  Compunerea forţelor polarizate ale micromagneţilor aminiocizilor înlănţuiţi în macromoleculele proteice, creează câmpuri polarizate tip poli magnetici, care direcţionează forţele energiile şi diviziunile celulare, embrionare de creştere a organismului pe anumite direcţii programate. Polarizarea proteinelor  construieşte sistemul nervos celular, format din proteine senzitive şi proteine motorii, care transmit comenzile, deciziile, la proteinele enzimatice efectoare. Arcul reflex cu nervi proteici polarizaţi, asigură sensul unic, respectiv precizia şi ordinea circuitelor. Proteinele senzori, tip antene, recepţionează, amplifică şi transmit semnalele recepţionate la catena senzorială al ADN din nucleul celular. Acelaşi mod structural înlănţuit, polarizat, format din proteine înlănţuite şi polarizate, îl avem şi în arcul reflex. Fără polarizarea sensului unic, adică fără determinarea orientărilor spaţial structurale, nu se poate construi nimic. Polarizarea reprezintă direcţia deciziei, adică scopul unei acţiuni, care determină construcţia dirijată, respectiv direcţia acţiunilor constructive. Sensul unic îl găsim în axonii neuronilor, în circulaţia sângelui şi în toate circuitele universale. Se creează astfel baza logică a producerii diferenţelor de presiune, de puteri înlănţuite, necesare direcţionării precise a forţelor, deplasărilor, mişcărilor componentelor celulare. Se asigură  precizia adresabilităţii, spre efectori, sau spre centrele de memorare şi comandă. Proteinele au funcţii  multiple, de la funcţia contractil-motorie a celulelor musculare, la funcţia de rezistenţă mecanică a fibrelor elastice, conjunctive, cartilagii şi oseină. Celulele, ţesuturile, fibrele conjunctive sau celulozice, sunt polarizate la plante şi la animale. Polarizarea structural funcţională asigură direcţionarea, poziţionarea, organelor şi organismelor faţă de anumite forţe decizionale, precum gravitaţia, lumina, sursa de hrană şi apă. Planta este polarizată gravitaţional, cu tulpinile şi frunzele spre lumină şi rădăcinile spre centrul pământului spre sursa de apă. Circuitele reflex automate sunt formate din senzori contactori, surse de energie, centre de comandă, efector. O proteină enzimatică este o substanţă care determină sintezele şi catalizele chimice. Toate enzimele conţin, în molecula lor, un atom de metal Cu, Zn, Fe, Mg cu rol de antene sau electrozi, în sistemele electrolitice de disociere, ecranare a unor presiuni, recombinări. Fiecare metal, dat fiind masa sa inerţială de ecranare şi substituţie, este o antenă specifică sau un electrod efector, dilatator specific al unei substanţe care trebuie să devină receptivă pentru o combinaţie chimică de sinteză sau disociere, în mod identic cu sintezele industriale, care folosesc catalizatori specifici pentru fiecare tip de reacţii. Atomul metalic, sau nemetalic ȋn calitate de antenă, va recepţiona frecvențele telefonate, pe care circuitul proteic le va amplifica. Apoi prin schimbătorul matricial de frecvenţe se va dilata devenind receptiv la reacţiile enzimatice specifice. Comparativ avem aparatura electronică, unde un electromagnet transformă oscilaţiile electrice din etajele de amplificare, în oscilaţiile membranei unui difuzor tansformator în sunete, sau tubul catodic care transformă oscilaţiile curentului electric de înaltă tensiune în imagini. Atomul de fier poate fi electromagnetul, care va transforma fluxul vibrator al biocurenţilor amplificaţi din circuitul electronic al proteinelor, într-o mişcare reactant inductivă, generatoare de biocurenţi sau deplasări sacadate, oscilante de tractare, împingere, contracţie, dilatare, adresate benzilor rulante sau efectorilor ataşati acestora. Proteinele motoare sunt generatoare de mişcări polarizate. Pentru aceasta, structura circuitului electronic proteic trebuie să producă puterea rezonantă, necesară  dilatării receptive, pentru combinaţiile biochimice  ale atomului metalic la temperaturi diferite. De-a lungul benzilor rulante, enzimele specifice fiecărei acţiuni, controlate electronic prin programul genetic, vor executa rapid asamblări sau dezasamblări. Câte microelemente avem în mediul celular, tot atâtea tipuri de enzime efectori vor fi ataşate benzilor rulante. Dacă vrem să divizăm, să reproducem, în altă locaţie, o uzină de automobile, mai întâi sunt construite, sintetizate, benzile rulante şi efectorii adică unelte, matriţe, aparate de sudură, vopsit şi muncitorii calificaţi sau roboţii. Înseamnă că universul celular conţine toate tehnologiile matriciale necesare reproducerii tuturor componentelor, necesare unei noi celule în procesul de diviziune regenerare. Atracţiile, prin integrare matricială, construiesc pas cu pas, atom cu atom, moleculă, macromoleculă, organit celular, accesul la mase, frecvenţe, presiuni, energii, la toate nivelurile de organizare. Numai astfel vom beneficia simultan de mase şi energii tranzitorii subatomice, atomice, moleculare, celulare, individuale, biocenotice, biosferice, cosmice, pentru a integra şi transforma toate formele de energie.  

                                                  NUCLEUL. ADN. ARN 

       Mecanismul memoriilor este universal, şi ADN nu poate să se abată de la legile universale. Repetabilitatea într-o anumită ordine a diviziunilor celulare, este memorată în structurile hard ale codului genetic în ordinea acumulărilor automatismelor în memoriile evoluţiei filogenetice. Acesta va urma lanţul logic al desfăşurării acţiunilor, în ordinea memorării temporal-structurale. Programele IT conţin blocuri comparatoare, condiţional-decizionale, care determină ordinea desfăşurării acţiunilor programate. Universul celular este un complex de automate matricial înlănţuite, desfăşurate în ordinea impusă de condiţiile comparate în blocurile decizionale. Inventariind condiţiile mediului extern şi intern, vom putea stabili conexiunile matricial structurale ale blocului condiţional decizional. Fiecare ovul fecundat, are memoria necesară întoarcerii în timpul erelor geologice, pentru a relua procesul de creaţie evolutivă a fiecărui organism. Memoriile în general şi memoria genetică în special, au puterea de a se întoarce în timp prin tehnologia circuitelor, pentru a repeta cu perseverenţă, de o infinitate de ori filogeneza în ontogeneză. Într-un univers infinit întoarcerea  în timp prin tehnologia circuitelor este un fenomen absolut firesc. Şi noi, când ne amintim lucruri din existenţa noastră, ne întoarcem cu ajutorul memoriei în timp. Şi atunci când ne facem sănătoşi după o boală grea ne întoarcem în timp. Deci memoriile informaţionale au proprietatea întoarcerii în timp, iar ontogeneza este unul din aceste fenomene. Circuitele au în plus proprietatea (memoria structurală) de întoarcere în timp şi-n spaţiu, de o infinitate de ori asigurȃnd infinitatea temporal-spațială a universului. Desfăşurarea acţiunilor se face în ordinea impusă de circuitele acumulatoare de noi automatisme ( proces numit evoluție), printr-o infinită repetabilitate reflex automată. Astfel prin infinita repetabilitate a circuitelor  se realizează infinitele variante (posibilități) care reprezintă fundamentul creației evoluționiste concret demonstrabile. Ordinea şi precizia universală este impusă de circuite, tornade, limitele dimensionale, mulţimea tuturor variantelor,  oscilaţii,  matrici,  lentilele sferice,  gravitaţie, legile gazelor, etc. Complexitatea descurajantă a universului celular, are nevoie de o precizie infinitezimală, de un control extrem de exact al miliardelor de memorii atomice, moleculare, macromoleculare, de zeci de mii de organite celulare matriciale care nu permit existenţa erorilor. Numai un sistem disciplinat, ordonat, exact, poate genera un univers celular, atât de complicat şi atât de precis, care conţine mecanisme complexe de autoreglare, pentru a contracara variaţiile (de multe ori dezordonate) ale mediului extern şi intern. Asigurarea ordinii, disciplinei, preciziei, a sute de mii de reacţii, de mişcări, de transferuri intratemporale pe secundă, nu sunt posibile fără un sistem informaţional automatizat, şi o infrastructură cu reflexe automate adecvate. Comparativ cu celelalte sisteme informaţionale automatizate, nucleul celular este un creier cu arii, sau gene senzoriale şi motorii, cu o memorie de lucru, având calitatea de programator al unei uzine cu roboţi efectori. Rolul catenei senzoriale a ADN este de a primi telefoanele de la senzori, și de a trimite semnale spre blocurile comparatoare, unde sunt selecţionate automatele decizionale, memorate filogenetic. În programele cerebrale şi pe calculatoare, deciziile sunt memorate în blocurile comparatoare condiţional decizionale. Deciziile nu sunt altceva decât proprietățile (memoriile) unor  molecule care excitate transmit o frecvenţă personalizată unui efector.  Geneticienii au descoperit un număr impresionat de gene repetitive, ce nu pot fi altceva decât blocuri condiţional decizionale (adică depozite de decizii ce pot fi accesate de anumite frecvențe telefonate de condițiile de mediu intern sau extern). Celula este un complex de   memorii care acţionează ca un motor electronic, cu blocuri decizionale activate de frecvenţele emise de o infinitate de condiţii (blocuri decizionale externe). Şi noi ca indivizi suntem acţionaţi de blocuri decizionale interne şi externe, fără a fi capabili să conştientizăm şi să determinăm în mod raţional acţiunile noastre. De la condiţia structurată ȋn memorie (acţiune) activată de o amplitudine cu frecvenţă matricială,  se emite o nouă acţiune, sub formă de frecvenţă, adică informaţie, spre o altă antenă condiţionat dilatabilă (acţionabilă) în înteriorul unor circuite cu memorii multiple. Orice informaţie  este o frecvenţă matricială  generată de acţiunea unei memorii structural matricială. Celula are ȋn mod obligatoriu blocuri de structuri, memorii condiţional decizional activabile. În programele calculatoarelor, un bloc comparator decizional tip „if”, poate conţine mii de comparaţii condiţionale. Fiecare comparaţie fiind înlănţuită cu frecvențele unei condiții care activează o memorie. Memoria activată emite o acțiune (o frecvență), tip decizie înlănţuită cu un circuit amplificator propriu, ce pune în funcţie un efector legat de o sursă de energie, Efectorul va pune în aplicaţie ordinul primit, adică  acţiunea, respectiv mecanismul de autoreglare a proceselor celulare, funcţie de variaţiile condiţionale ale mediului intern şi extern. După ce efectorul a produs o combinaţie chimică, adică un nou produs (cu altă memorie), acesta va fi accesat, sau va accesa alt lanţ de acţiuni matricial decizionale, ceea ce face complexul celular extrem de complicat, dar perfect descifrabil şi manipulabil. Adaptabilitatea autoreglabilă este acumulată în memoriile ADN sub forma structurii universale al circuitelor arcului reflex automat. Blocurile comparatoare decizionale sunt legate de blocurile circuitelor memoriilor reflexe efectoare. „Dacă=if” una din miile de comparaţii, este adevarată, „atunci” se activează gena „decizională” legată printr-o proteină motorie de unul din „efectorii” blocului de efectori, dispuşi în ordine pe benzile rulante ale uzinei celulare. În situaţia când, în infinitatea condiţiilor existenţiale apar condiţii noi, se apelează la efectorii existenţi la una din extremele plajei de adaptabilitate. Să dăm câteva exemple. Plaja de adaptabilitate termică este la ursul polar între -60°C şi +20°C, iar plaja de adaptabilitate termică a unui leu este de +50° la -10°C. Condiţia nouă va fi la una din extremităţile plajei de adaptabilitate,( în conexiune cu legea tuturor varintelor) pentru care există efectorii şi infrastructura organică necesară. Toate frecvenţele emise de condiţiile de mediu sunt captate şi memorate de diferite structuri, într-o plajă de  amplitudini ale oscilaţiilor mediului existenţial. Între condiţiile mediului extern, condiţiile mediului intern şi condiţiile memorate în blocurile comparator decizionale (legate de circuitele efectoare), există conexiuni obligatorii. Orice schimbare viabilă a condiţionărilor, are loc la una din extremităţi, pentru care există decizia programată şi efectorii necesari existenţi şi în primul spor extraterestru aterizat pe Terra. Acest program există şi în sporii lansaţi în spaţiul cosmic de nava galactică terestră. Dacă spermatozoizii congelaţi rezistă la temperaturi negative cosmice,  de ce nu ar rezista sporii unor alge, bacterii sau protozoare. Indivizii mai evoluaţi supuşi noilor condiţii, se vor depărta  conform senzaţiilor de plăcut- neplăcut al codului binar ”da nu, 1-0” vor  căuta şi vor descoperi soluţii inteligente de adaptabilitate la condiţii extreme, precum adăposturi, umbră, băi în ape, etc. Exemplul vieţuitoarelor care trăiesc pe fundul oceanelor la temperaturi și presiuni foarte ridicate ale unor izvoare termale. Să nu uităm selecţia prin   depărtarea de factorii nocivi.  Cei care, conform legii tuturor variantelor, au programul de depărtare de condiţia nocivă (alcool, tutun, droguri etc), vor supravieţui, se vor reproduce urmând mecanismul selecţiei sexuale, care va decide modificarea evolutiv polarizată spre o nouă plajă de adapatabilitate, cu noi reflexe construite prin exerciţii condiţionate de mediu. ADN conţine în mod obligatoriu blocuri comparatorii, și blocuri de decizii pentru plaje largi de adaptabilitate, decizii memorate în circuite reflexe automat repetitive tip „for”, acumulate în procesul evoluţiei. Adaptabilitatea se face în prima etapă prin zonele de tranziţie  a noilor medii, deoarece în natură  nu există numai zone de trecere bruscă, ci şi zone de tranziţie. Exemplu trecerea plantelor acvatice la mediul uscat s-a făcut prin intermediul malurilor umede, mâloase. ADN nu poate fi altceva decât un sistem structural, funcţional, informaţional, automat, format din mii de matriţe memorii reflexe şi blocuri de condiţionări, care răspund precis la o infinitate de frecvenţe,  respectiv condiţionări decizionale impuse de mediul intern sau extern. Un sistem informaţional eronat  conţine decizii sinucigaşe, precum fumatul, drogurile, alcoolul, prostituţia, furturile, crimele.  Puterea infinită  constă în integrare, colaborare, cunoaştere şi moralitate, deoarece avem modelul miliardelor de celule din organism care colaborează ȋn deplină moralitate dȃnd energii imense ȋntregului organism.  Descifrând şi listând automatismele matricelor necesare funcţionării unui organism, vom avea în mod înlănţuit şi matricea structurii programate a acestor memorii automate, ce pot fi acţionate în mod conştient. Orice sistem informaţional de mare complexitate este format dintr-un lanţ de automatisme specializate, care au aceiaşi structură universală  formată din senzori, conductori senzitivi, amplificatori rezonanţi de putere, bloc comparator decizional, conductor motor, sursă de energie, bloc de efectori. Pe acest model universal matricial, putem îmbina componentele ce pot fi descifrate de acest mecanism motor matricial înlănţuit. Informaticienii de înaltă clasă, specialişti în hard soft, cunosc cu precizie şi în detaliu, mecanismul prin care sunt programate memoriile, cum sunt extrase informaţiile, cum ajung la efectorii aflaţi la alt nivel de organizare. Construcţia imprimantei, monitorului, roboţilor, becului, uşii, robinetului, efectorilor, care transformă comenzi verbale în acţiuni mecanice sau de altă natură, sunt perfect identice cu cele celulare, organice, pornind de la universalitatea circuitului arcului reflex. Blocurile sau lanţurile automate de efectori, sunt memorii care acţionează la fel de fiecare dată când sunt excitaţi, de o sursă de energie de o anumită formă. Simultan orice structură este un hard de memorie a cărui acţiune  este softul  efector al altei acţiuni. Efectorii enzimatici nu sunt împrăştiaţi aleatoriu prin celulă, ci sunt ordonat înlănţuiţi pe benzile rulante ca în orice uzină performantă. Memoria acţiunii fiecărui efector activat de altă memorie, proprietate,  soft, va asambla câte o piesă specifică în lanţul macromolecular sintetizat, plimbat dealungul benzilor rulante. Toate datele prezentate în acest capitol, au la bază principiile anatomiei comparate şi legea organelor omoloage, memoria acţiunii şi condiţia care o activează. Memoriile acţiunilor la nivel celular sunt: sintezele aminoacizilor, mulţimilor de proteine, membrane, acizi nucleici, organite celulare, diviziuni celulare.  Memoriile acţiunilor la nivel de organism sunt deplasarea, apărarea, hrănirea, reproducerea.  De aceea am studiat memoriile ca fenomen universal, ȋntr-unul din capitolele anterioare. Legea organelor omoloage (elaborată de George Cuvier) demonstrează că acelaşi mediu, determină acelaşi  hard soft, memorii fluide, funcţii, acţiuni, determinȃnd aceleaşi organe hard, în circuitele matriciale hard soft, soft hard, universale.  De exemplu pentru deplasarea în orice mediu putem determina forma efectorului.  Ca element de logică matricial inversat înlănţuită, dacă avem efectorul putem stabili mediul la care este adaptat. Adaptarea la acelaşi mediu face ca speciile din clase diferite, să aibă aceleaşi organe locomotorii. Cine trăieşte în mediu acvatic va avea înotătoare, cine se deplasează printre crengile arborilor, are nevoie de degete lungi prehenzile, ca la picioarele pasărilor, la memebrele maimuţelor şi ale omului, iar cine zboară va avea aripi. Până şi avionul ca element tehnologic artificial, trebuie să respecte legile Realităţii, chiar dacă nu este pasăre, sau insectă. Altfel nu este acceptat de Realitate. Cine vrea să zboare nu are importanţă ce este, are nevoie de aripi. Cine vrea să gândească, are nevoie de memorie hard, RAM de lucru, de mecanisme  de extracţie şi prelucrare a datelor. Cine stă în zone cu temperaturi extreme frig are un mecanism special de termoreglare. Toţi gândim la fel ca un calculator, numai că nu aveam aceleaşi programe de gândire şi aceleaşi informaţii.  De aceea trebuie să avem un ȋnvățămȃnt care să furnizeze programe superinteligente de adaptare și supraviețuire morală ȋn mediul social și natural. Concepţiile care programează gândirea sunt aflate în unitatea centrală de comandă, ceea ce înseamnă că toate acţiunile noastre sunt comandate, guvernate, înlănţuite de informaţiile decizionale existente în convingerile conceptuale. Dacă programul conceptual este eronat şi acţiunile efectorului uman vor fi eronate. Informaţiile eronate sunt transmise efectorilor, care vor efectua acţiuni eronate cu consecinţe grave asupra existenţei. Prin acest mecanism are loc selecţia naturală, prin care cei care deţin concepte şi informaţii eronate, sunt exterminaţi de propriul comportament, iar cei care deţin informaţii corecte performante, vor supravieţui transmiţând mai departe informaţiile corecte. Dealungul istoriei au apărut şi au dispărut o mulţime de aberaţii conceptuale, duhuri, zeităţi, religii, teorii așa zis științifice care sunt pe cale de dispariţie. Mutaţiile condiţiilor de mediu, impun noi comportamente, noi exerciţii, care determină construcţia unor noi organe şi reflexe de către codul genetic. Codul genetic obligat să construiască aceste noi structuri, va memora în structurile sale noile automatisme reflexe numite mutaţii. Vezi culturiştii. Lista condiţionărilor impuse de un  mediu integrat în multiple conexiuni înlănţuit determinabile cu biosfera, ne ajută să descifrăm acţiunile reflexe şi lanţul conexiunilor existente în universul celular. Avem atâtea memorii informaţional genetice câte condiţii de mediu variabile şi repetabile există. Numărul condiţionărilor este egal cu numărul automatismelor reflexe. Numărul circuitelor reflexe indică numărul şi structura efectorilor proteici, enzimatici, energetici, benzi rulante, senzori etc. 

                         MEMBRANELE. APARATUL GOLGI  

  Imensitatea universului celular nu poate fi controlată, fără existenţa unor organite celulare statale, izolate cu ajutorul unor membrane lipoproteice, sintetizate de aparatul Gologi. Individualizarea este necesară, pentru ca funcţiile din interiorul unor membrane, să nu interfereze cu funcţiile altor structuri. Acest mecanism îl găsim în toate limbajele de programae, în care clasele au funcţii private şi funcţii publice. Izolarea o găsim şi în cazul entităţilor particulelor sferice, înconjurate de o atmosferă izolatoare comprimată de presiunea universală, prin ecranare gravitaţională. Izolarea organitelor celulare este impusă de necesitatea unei anumite funcţionalităţi, cuplată cu o interfaţă de comunicare cu exteriorul, prin intrări şi ieşiri obligatorii de substanţe, energie și informaţii. Aceste membrane se mai numesc şi lipo-proteice, deoarece sunt alcătuite din două straturi exterioare de lipide şi un strat mijlociu proteic. Lipidele exterioare au rolul de a izola electric proteina hidrofilă, de mediul apos celular, mediu în care informaţia şi energia s-ar scurge la masă şi ceea ce este mai grav, proteinele pot coagula datorită radicalilor acizi şi bazici liberi. Mecanismul izolării bioelectrice cu substanţe grase, adică lipide, este utilizat şi de axonii nervilor înconjuraţi de o teacă de mielină, o substanţă grasă. În domeniul electronicii izolarea este folosită la capacităţi şi bobinaje, care au foiţe izolatoare, identice cu membranele lipo-proteice conform legii organelor omoloage. Fără izolaţie se produc scurtcircuite, interferenţe, pierderi de energie, de informaţii, în mod identic cum sunt aşezaţi băieţii lângă fete la şcoală. Din cauza scurtcircuitării sexuale pozitiv-negative în contact direct, se produc pierderile informaţionale predate de profesor. Pe lângă funcţia izolatoare, membranele au şi funcţie structural spaţială, prin care în mod înlănţuit, se stabilesc formele unor organite celulare şi dimensiunile acestora. Trebuie să observați că numai multipla demonstrabilitate, prin multiple conexiuni a unui fenomen, certifică un adevăr inconstestabil, lucru   diferit de multiplele teorii  lipsite de orice demonstrabilitate. Proteinele sunt un fel de prefabricate, din care sunt asamblate structurile şi formele organitelor celulare. Forma structura şi dimensiunea organitelor celulare, se obţine pe structura scheletului proteic al membranelor externe şi interne. Izolarea cu lipide asigură rigiditatea scheletului celular şi imposibilitatea cuplării unor ramuri ce conţin radicali acizi şi bazici. Proteinele sunt substanţe extrem de complicate, care au în componenţă mii sau zeci de mii de aminoacizi. Aminoacizii pot fi dispuşi liniar sau ramificat, din care vor rezulta forme globulare, filiforme, arborescente cu diferite tipuri de ramificaţii în acelaşi plan sau în multiple planuri, fenomen ce permite obţinerea absolut oricărei forme, ştiut fiind că structura şi forma determină automatul funcţiei (proprietate= memorie= acţiune= automatism). Deoarece în fiecare celulă cantitatea de apă este de minimum 70% înseamnă că distanţele dintre ramificaţiile proteinelor sunt comparativ egale cu distanţele nivelului cosmic între galaxii, deoarece fiecare celulă este un univers aflat la alt nivel de organizare. Aceste tipuri de proteine sunt de fapt circuite electronice cu etaje de amplificare   a semnalelor, transport de energie pentru funcţii electrolitice de sinteză sau disociere prin substituţie, diferite tipuri de polarizări, orientări spațiale, acţiuni motorii, pulsaţii, tracţiuni etc. Fiecare tip de enzimă amplifică o informaţie sub formă de frecvenţă, specifică unei adrese memorii, specifice fiecărui tip de combinaţie, sinteză sau disociere, aşa cum fiecare tip de acţiune are nevoie de o anumită memorie structurală, conform legii proprietăţilor. Numai dacă ADN emite, respectiv telefonează frecvenţa specifică, enzima va funcţiona. Numai când creierul emite o anumită frecvenţă anumiţi muşchi se contractă. Pe formele proteinelor şi pe ramurile lipofile, se dispun lipidele care sunt nişte pigmei, cu maximum 200 de atomi (exemplu stearaţii şi oleicele). În jurul lipidelor este dispusă a treia foiţă, formată din moleculele de apă, care se comportă ca nişte diode, cu o polarizare dipolar magnetică faţă de ramurile hidrofile, polarizare care nu permite scurgerea biocurenţilor circuitelor electronice ale proteinelor.  

                          RETICULUL..ENDOPLASMATIC..APARAT  CIRCULATOR 

   Pentru ca ordinea şi precizia funcţionării universului celular să fie asigurate, sunt absolut necesare structuri specializate, numite sisteme circulatorii, tip benzi rulante. Mediul organic creează necesitatea de obţinere a hranei, apei, adăpostului, apărării, sexului. Necesitatea este o diferenţă de potenţial, adică o diferenţă de presiune pozitivă sau negativă, care determină acţiuni comportamentale exersat repetat-automatizate, ce vor construi noi automatisme memorii, noi forme şi structuri organice. Mutaţia este un sistem automatizat de autoreglare de nivel superior, de adaptabilitate reflexă la condiţii noi. Mecanismul evoluţionismului este acelaşi pentru orice formă şi structură biologică sau tehnologică, conform legii organelor omoloage. În calitate de universuri vii autoreglabile, celulele şi organismele sunt dotate cu toate structurile şi funcţiile necesare autoreglării şi autoreproducerii. Infrastructura circuitelor şi benzilor rulante, asigură transportul precis al materiilor prime, al substanţelor la locul de sinteză sau consum. Benzile rulante pe care sunt asamblate polizaharidele, acizii nucleici şi polipeptidele, sunt absolut obligatorii, altă soluţie tehnică fiind imposibilă. Toate industriile societăţii umane, începând cu prima bandă rulantă de asamblare a automobilelor a lui Ford, nu pot exista fără sisteme circulatorii, benzi rulante de asamblare şi transport, datorită multitudinii pieselor ce trebuiesc asamblate şi multitudinea acţiunilor reflexe, necesare asamblării. Banda rulantă este un sistem de matrici înlănţuite, care respectă legile conexiunilor universale, cu un program hard soft automat, adică fiecare zonă a benzii impune

cuplarea matricială a unei piese, după care acest lucru nu mai poate fi posibil. Aşa se asigură ordinea şi precizia asamblărilor eliminând erorile şi mai ales ororile. Orice bandă rulantă este un lanţ lung de conexiuni matriciale care asigură ordinea şi precizia universului celular. Fără algoritmul structural matricial înlănţuit al benzilor rulante cea mai mică eroare ar produce un rebut. Reticulul endoplasmatic, este un sistem de tuburi sau conducte cu vacuole pulsatile, care pompează substanţele spre locul de sinteză sau evacuare. La dimensiunile unei celule transportul se bazează şi pe diferenţele presiunilor osmotice a tuturor electroliţilor şi substanţelor organice cu moleculă mică, diferenţe existente între organitele celulare şi mediul entităţii celulare. Circuitele benzilor rulante  sunt obligatorii nu numai pentru celulă, ci şi pentru organism, societate, biosferă, univers, dovadă a universalităţii  benzilor circuitelor care asigură conexiunile circuitelor înlănţuite, ordinea şi precizia universală. De aici titlul “Conexiunile legilor circuitelor universale”. Benzile rulante ale circuitelor celulare și universale au proprietatea de a elimina forţat dezordinea,  erorile, relativitățile, incertitudinile, probabilitățile, haosul și multe alte trăsnăi așa zis științifice. Conform legii organelor omoloage (Cuvier), pentru aceleaşi necesităţi vom avea aceleaşi funcţii şi pentru aceleaşi funcţii aceleaşi structuri. Funcţia circulatorie este îndeplinită de circuitele universale, circulaţia sanguină, circulaţia rutieră, circulaţia informaţional nervoasă, circulaţia curentului electric, circuitele electronice, circulaţia telefonică, circulaţia televiziunii, internetului, circulaţia din interiorul uzinelor. Toate tipurile de circulaţii, circuite şi benzi transportoare, funcţionează pe baza diferenţelor de presiune, care au proprietatea de a conecta, înlănţui, îmbina, lega, unifica, integra şi perpetua la infinit, componentele circuitelor universului. Circuitele autoregeneratoare, autocreatoare, certifică și creează  infinitatea existenţială structurală a universului. Mecanismele structural funcţionale comune universului celular există şi în societatea umană, unde meşteri, constructori, maiştri, ingineri, tehnicieni, proiectanţi, informaticieni, electroniştii, automaticieni, etc. posedă tehnologii, structuri, forme şi funcţii universal aplicabile la orice nivel de organizare. Aceştia pot executa absolut orice piesă, de orice formă şi orice structură, proiectată de inventatori. Dacă o societate industrială, mult inferioară universului celular, este capabilă de orice sinteză, vă imaginaţi că pentru celulă totul este posibil. Sintezele proteinelor şi a altor componente celulare au loc în cazul diviziunilor celulare sau al regenerărilor. Fiecare tip de circuit electronic- proteic are propria sa industrie, uzină sau bandă rulantă, activată în mod reflex. De fapt orice circuit este o bandă rulantă circulară de mare precizie. Fiecare ribozom, fiecare mitocondrie, fiecare organit, este o uzină, o fabrică şi împreună formează o industrie ce poate reproduce orice altă celulă. Celula este o industrie de benzi rulante, o fabrică de fabrici. Infrastructura universului celular trebuie să conţină în mod obligatoriu toate tipurile de efectori, toate tipurile de reflexe automate înlănţuite, altfel nu se poate. Sistemele circulatorii şi benzile rulante asigură ordinea şi desfăşurarea automată, precisă şi ordonată a programelor genetice.

                             CENTROZOMUL REPRODUCEREA PRIN DIVIZARE

     Construcția unui organism are o puternică definire structural spaţială, ca formă, dimensiuni şi structuri extrem de variabile şi de complicate. Definirea spaţial structurală a celulelor, ţesuturilor şi organelor, face parte obilgatorie din cele 4 litere de cod universal inseparabile, spaţiu, timp, masă şi energie. De aceea codul genetic are cele 4 nucleotide care au rolul de a codifica spaţial, material, temporal şi energetic organismele vii. Fără definirea temporal-spaţial, structurală a maselor şi energiilor, nu vom avea puterea de a rezolva ecuaţia de mare complexitate a universului celular.  

De exemplu construcţia organismului pornind de la celula ou, prin diviziuni repetate, pentru producerea mulţimii de celule şi în final modul de asamblare a lor în formele şi dimensiunile corpului, nu se poate realiza, decât după algoritmi spaţiali trigonometrici, extrem de exacţi. Dacă genomul nu ar ţine seama de geometria organelor, vaselor de sânge, nervilor, oaselor, muşchilor de diferite forme şi dimensiuni, am arăta ca nişte monştri poliformi aleatorii. Spre deosebire de asamblarea unei maşini care se face cu piese rigide incapabile de modificări şi creşteri de noi forme şi dimensiuni, organismul se construieşte cu piese realizate în interiorul său, până la maturitate şi cât timp sunt exersate. Polarizarea nervilor, vaselor de sânge, tubului digestiv, urmează simultan polarizarea musculară şi osoasă. Mărimea şi forma rinichilor, stomacului, inimii, creierului, degetele mâinilor, nasului, ochilor, fiecărui fir de păr, este intermediată de centrozom prin comenzile reflexe memorate în codul genetic. Cum se realizează construcţia tridimensional spaţială cu ajutorul centrozomilor celulari? Cuplajul fibrelor proteice, polarizat magnetice, ale centrozomilor, construiesc în mod integrat liniile de forţă polarizate cumulate ale unui biocâmp, care va da forma şi dimensiunile organelor şi organismului în ansamblul său. Fiecare organ are un tip special de proteine a căror biocâmp îi dau forma specifică. De aceea fiecare organ are alt tip proteic, alt gust. Totul pleacă de la sinteza proteinelor fibrilare sau ramificat polarizate faţă de drecţia axial primordială „înainte înapoi”. Direcţia axială „înainte înapoi” are ca reper coloana vertebrală, tubul digestiv şi sistemul nervos. Trebuie să ţinem seama de coordonatele trigonometrice  xyz, sus jos, stânga dreapta, înainte înapoi. Polarizarea se referă şi la membranele lipoproteice ale fiecărui organit celular. Direcţia tridimensional spaţială a diviziunii celulare, este executată de centrozom pe baza unei comenzi trigonometrice, venită din centrul de comandă celular, similar tubului catodic tv, care poziţionează spotul electronic ce execută baleiajul ecranului pe cele  două direcţii, stânga dreapta, sus jos. Să nu uităm imprimantele tridimensionale care construiesc diferite obiecte trigonometric tridimensionale. Numai că în cazul organismului avem de-a face cu mai multe emiţătoare holografice care vor construi holograma organismului în complexitatea sa infinită. De aceea un biolog trebuie să cunoască  cel puțin mecanismele programării holgramelor trigonometrice.  Conexiunile universului celular pornesc de la cele 4 nucleotide A T G C care sunt 4 coduri numeric tetragonometrice de orientare, polarizare, dimensionare a proteinelor, celulelor și organelor, pe cele 4 direcţii sus sau jos, stânga sau dreapta, înainte sau înapoi, și 4 niveluri de organizare molecular, celular, organic și  ansamblul individual,  cu ajutorul celor 4 operaţii aritmetice ale codului genetic. Avem 4 niveluri spațiale trigonometrice, 4 operații matematice, 4 coduri genetice, 4 direcții geografice N-S-E-V, și 4 componente universale, energie, masă spațiu, timp. Ȋn acest context suntem obligați să ținem seama de cele 4 direcții și cele 4 niveluri spațiale universale. Este adevărat că trigonometria  calculează numai cu 3 direcții spațiale. Numai că atȃt universul cȃt și organismele au și a patra dimensiune a nivelelor de organizare. Astfel plecȃnd de la nivelul atomic și molecular se ajunge la nivelurile  superioare ale organismului și adaptările sale la mediul natural al biosferei aflat la alt nivel de organizare. Ȋn acest caz vom avea o spațializare pe 4 direcții tetragonometrice. Ȋn acest context sistemul matematic informațional genetic conține calcule spațiale pe mai multe niveluri de organizare ce trebuiesc programate la nivel de imprimantă tetradimensională mult mai complicată decȃt imprimanta tridimensională. Ȋnchidem paranteza. Conexiunile continuă cu asamblarea proteinelor şi lipidelor formând nivelul membranelor. Membranele sunt asamblate în organite, organitele asamblează nivelul celular. Celulele asamblează nivelul tisular, ţesuturile în organe, organele în sisteme de organe, sistemele de organe în organisme. La  nivelurile de organizare organică trebuie să  adăugăm integrarea socială, naturală şi universală. Dispunerea nucleotidelor în spirală formează banda rulantă a ADN, cu structură de bobină inductoare utilizată şi în cipurile electronice. O bobină inductoare cu mii de spire, la nivel macromolecular, induce un câmp reactant inductiv cititor, care păstrează excitaţia un timp îndelungat la nivelul timpului intra celular. Urmează să definim în mod concret celelalte două axe trigonometrice cu 4 direcţii, 1.sus 2.jos 3.stânga 4.dreapta. La nivel celular trigonometria se ocupă de geometria în spaţiu în cele 3 dimensiuni, drept pentru care ARN are la un capăt 3 nucleotide dispuse în 3 direcţii sau unghiuri, ceea ce sugerează aşezarea poziţional spaţială a fiecărui aminoacid în structura proteică. În mod înlănţuit formele şi structurile proteinelor vor da formele membranelor, organitelor, celulelor, organelor şi a organismului, printr-un mecanism de polarizare direcţionat decizională a forţelor care determină sintezele. Proprietăţile geometric-spațiale ale informaţiei sunt simultan proprietăţi energetice, materiale, şi temporale, deoarece informaţia mobilă (soft) este formată din oscilaţiile fluide generate de o structură hard rigidă cu proprietăţi (memorii) stabile. Codurile genetice ale fiecărui aminoacid, au fost stabilite cu precizie de biochimişti şi geneticieni. Celula spre deosebire de societatea umană, nu risipeşte niciodată resursele pe lucruri inutile, folosind 4 triplete diferite pentru codificarea unui singur aminoacid. Deci fiecare din cele 4 triplete pentru  acelaşi aminoacid, trebuie să aibă un scop precis. La o privire mai atentă se poate observa cum cele 4 triplete pentru acelaşi aminoacid, au două nucleotide identice şi numai o a treia diferită. Fiecare din cele 4 triplete conţine două nucleotide identice și 4 diferite, pentru cele patru poziţii spaţiale diferite stânga-dreapta, sus-jos. Dacă facem combinatorica celor patru nucleotide, luate două câte două, obţinem 16 dublete la care adăugăm cele 4 nucleotide singulare, vom avea exact numărul celor 20 de aminocizi de bază. Cele 4 nucleotide diferite din capătul celor 4 triplete pentru fiecare aminoacid, se potrivesc perfect cu cele 4 direcţii ale spaţiului enumerate mai sus. În acest context avem două coincidenţe numerice. 20 aminoacizi pentru 20 coduri binare şi 4 nucleotide poziționale diferite (pentru fiecare din cele 20 de coduri) pentru 4 direcţii spaţiale faţă-spate, stânga-dreapta, sus-jos, inainte-ȋnapoi, 4 direcţii obligatorii oricărei arhitecturi trigonometrice  asigurând obligativitatea spaţializării proceselor celular organice, obligativitate ce trebuie îndeplinită de cineva anume. Şi acel cineva trebuie identificat. Ȋn realitate complexitatea trigonometrică a poziționării construcției organismelor vii este mult, mult mai coplicată și studiul trigonometric trebuie ȋnceput de la protozoare, pas cu pas pȃnă la vertebrate și mamifere. Dar noi vom continua mai mult imaginar   cu erorile de rigoare determinate de ignoranța supercomplexităttii organismelor. Fără adresele spaţial trigonometrice, realizarea structurală a universului celular şi organic este imposibilă, deoarece atât celula cât şi organismul sunt structuri multidimensionale. Decodificarea multidimensional trigonometrică a tripletelor, înseamnă înţelegerea dispunerii spaţiale a aminoacizilor în circuitele electronice ale lanţurilor proteice. Deoarece se cunoaște structura codului genetic ȋnseamnă că avem codurile tuturor tripletelor. Avȃnd tripletele și codul poziționării aminoacizilor avem și structura proteinei structurale și enzimatice. De aici ȋncolo vine munca de inventariere clasificare, sinteză artificială și crearea primelor organisme programate, inițial primitive, ȋn laboratoare. Gurile rele spun că este posibil a fi realizați deja viruși ȋn laboratoarele ultraperformante, situație ȋn care zeii imaginari vor fi curȃnd detronați de la facerea lumii. Dispunerea în cele 3 planuri a aminoacizilor şi a proteinelor este obligatorie în realizarea unor structuri de mare complexitate, cu proprietăţi necesare universului celular, cu scopul creării formelor şi structurilor organitelor, organelor şi organismului. Această matematică trigonometrică impune calcule extrem de precise şi extrem de complicate care, pentru un organism, necesită un program informaţional cu un volum imens de date. În acest caz, codul genetic este de fapt un calculator tetragonometric dotat  cu o imprimantă macromoleculară tetradimensională. De aici necesitatea studiului trigonometriei și tehnica programării imprimantelor tridimensionale ȋn liceu. Ȋn ceea ce privește realizarea imprimantelor  trigonometric tridimensionale suntem la ȋnceput, și cum evoluția există, chiar dacă este negată de analfabeți, nu este departe ziua realizării imprimantelor tetragonometrice de organe sau organisme vii. Conexiunile legilor circuitelor universale ȋncepe a seamăna  cu un roman science ficțion. Cel mai important lucru este că aceste calcule sunt descifrabile şi inteligibile pentru orice informatician matematician. Omenirea a descifrat textele egiptenilor, aztecilor, incaşilor şi nu vom putea descifra calculele matematice ale  codului genetic? Noi am pornit de am pornit de la marii artiști ai renașterii care și-au riscat viața disecȃnd cadvre pentru a obsrva alcătuirea propriului organism, pentru a ajunge la crearea codului genetic și la realizarea ȋn laboratoare a primelor  viețuitoare, fapt ce va anula conceptele primitive despre facerea lumii și a omului.    Calculele calculatorului genetic, care determină formele şi dimensiunile structurilor organice, pornesc de la nivelul organitelor celulare la organism, prin integrarea mai multor niveluri de organizare. Dispunerea geometric spaţială a aminoacizilor, îmbinată cu cunoaşterea precisă a proprietăţilor acestora, este identică cu noţiunile circuitelor electronice automate, prin care putem descifra funcţiile concrete ale proteinelor. În momentul diviziunii celulare, după ce au fost dublate componentele celulare (și cromozomii), în urma sintezelor ordonate pe benzile rulante, se divide şi centrozomul în doi centrozomi. Cei doi centrozomi, se dispun la polii opuşi ai celulei, legaţi prin proteine fibrilare care indică direcţia de diviziune pe o axă trigonometrică. Proteinele fibrilare ale centrozomului au rol de benzi rulante dispuse ca nişte meridiane între cei doi poli celulari. Proteinele fibrilare sunt polarizate datorită sumării câmpurilor  aminoacizilor polarizaţi, pe o direcţie programată de mediu în codul genetic. Spre deosebire de limbajul convenţional uman, limbajul codului genetic este un limbaj natural universal, format din proprietăți și acţiuni. În acest context limbajul codului genetic nu este format din cuvinte, precum textele limbajelor umane, respectiv promisiuni electorale, religioase și comerciale.  Orice mesaj trebuie să fie o acţiune, adică o demonstraţie concretă, “facta non verba”. Să ne întoarcem la centrozom. Meridianele proteice sunt numeric egale cu numărul cromozomilor, fiecare cu o poziţionare precisă. Polarizarea celulei, cu ajutorul proteinelor fibrilare polarizate ale centrozomului, va indica direcţia spaţial trigonometrică a diviziunii celulare. Pe meridianul fusului la o  adresă numerică specifică se va poziționa fiecare  cromozom replicat. La rândul lor poziţia meridianelor şi-n consecinţă poziţia cromozomilor, se poate schimba de la o diviziune la alta, funcţie de programarea ADN a poziţionărilor aminoacizilor în lanţul proteic. Centrozomul construieşte forma diferitelor părţi ale organelor, pe direcţii trigonometrice diferite de diviziune. Construcţia formelor foarte complicate ale tubului digestiv, inimii, rinichilor,  necesită calcule tetragonometrice complicate de arhitectură tridimensională. Pentru  perfomanțele calculatoarele actuale aceste calcule sunt realizabile.  Mecanismul construcţiei tetradimensionale (multinivel), este realizat pe următoarele niveluri de organizare: aminocizi, proteine, membrane, organite, celule, ţesuturi, organe, sisteme de organe, organism. După producerea membranei ecuatoriale perpendiculare pe fusul de diviziune, se vor separa cele două noi celule.  Fibrele meridiane vor tracta cromozomii divizați, în interiorul unui nou nucleu, într-o ordine precisă.   

                                                     MITCONDRIILE

     Conform codului numeric 4 universal, masă, energie, spaţiu, timp (4 nucleotide, 4 direcţii spaţial trigonometrice, 4 elemente chimice de bază H,N,C,O), universul automatului celular nu poate funcţiona fără o sursă de energie şi fără un generator propriu de energie. Mitocondriile sunt generatoarele de energie ale universului celular, deoarece în interiorul lor, are loc combinaţia chimică dintre O2 şi glucide, generând energie, apă şi CO2. Fuziunea chimică a atomilor de O + H+ C, produce o diferenţă de presiune oscilatorie foarte puternică faţă de mediul celular. Energia sub forma amplitudinilor rezonante ale unor frecvenţe telefonice generate de structuri electroproteice specifice fiecărei acţiuni biochimice,  va curge de unde amplitudinea compresivă este mai mare spre mai mică. Intensitatea adică amplitudinea oscilaţiilor compresive sunt  controlate prin rezistenţe proteice specifice fiecărui circuit. Generatorul osmotic mitocondrial, la rândul său, este alimentat cu combustibil şi menţine o presiune energetic oscilatorie interioară constantă. Circuitele electrproteice alimentate cu energia produsă de mitocondrii, vor genera frecvenţe proprii specifice fiecărui metal  enzimatic, ce va efectua o reacţie chimică. Acum ajungem la mecanismul universal de reglare  automată a presiunilor, (fapt pentru care vom analiza, ȋntr-un capitol următor, structura şi funcţiile frigiderului ȋn conexiune cu legile gazelor). Senzorul contactor dilatat de frecvenţa unui component celular,  dilatat de frecvenţele specifice emise de coordonatorul unui circuit, va face contactul circuitului proteic cu generatorul mitocondrial printr-o rezistenţă proteică specifică. Cu energia primită, circuitul proteic va amplifica semnalul primit către un efector specific. Când senzorul contactor nu va mai primi frecvenţa dilatatoare (de la centrul condiționalităților de comandă) se contractă şi întrerupe alimentarea circuitului cu energie şi sinteza se opreşte. Rezistenţa (care poate fi un atom metalic dilatabil cu anumite frecvențe) la rândul ei va alimenta circuitul enzimatic cu presiunea oscilatorie necesară amplificării puterii semnalului destinat fiecărui tip de efector. Exact ca în orice circuit electronic. Aici avem nevoie de inventarierea tuturor tipurilor de substanţe şi sinteze celulare pentru  constructia logică, a tuturor  circuitelor cu alimentator (contractor dilatator) tip frigider. Enzima efector este ataşată într-o ordine precisă la o bandă rulantă. Mitocondriile sunt pile electrolitice de combustie, foarte asemănătoare cu pilele automobilelor ce folosesc drept combustibil H2. Mitocondria are o structură formată din membrane lipo-proteice cu suprafaţa interioară puternic cutată, foarte asemănătoare cu structura internă a unui acumulator cu acid. Acumulatorul de energie mitocondrială, permite supravieţuirea celulelor un timp oarecare fără oxigen. Cutele suprafeţelor membranale au rolul de mări suprafaţa pe care se desfăşoară mulţimea combinaţiilor biochimice  compresive a unor substanţe, mai ales în celulele musculare mari consumatoare de energie. Dacă o membrană lipo-proteică conţine în interiorul ei proteine ramificate de o anumită formă, atunci şi membrana lipoproteică a mitocondriilor va căpăta forma dată de scheletul proteic. O genă, o proteină, o structură, o formă, o memorie, o acţiune. Sistemul informaţional se desfăşoară în trepte. Semnalele comenzilor plecate de la ADN activează banda rulantă efectoare a ARNm, care sintetizează o proteină de o anumită formă şi structură, care la rândul ei determină forma, suprafaţa, dimensiunea unei membrane necesare unui organit celular. Simultan structura circuitelor electronic proteice, determină multitudinea funcţiilor ce trebuiesc îndeplinite de universul celular. Pentru fiecare tip de proteină avem o bandă rulantă proprie de sinteză.

                   MECANISMUL.RÃSTURNÃRILOR.MATRICIAL.ÎNCRUCIŞATE

   Răsturnările matricial încrucişate sunt componente ale limbajului matricial universal. Orice lentilă, orice oglindă și orice matriţă, produc prin copierea pozitivului, inversarea realității, fapt ce asigură automatul autoreproducerii (autocreației) tuturor variantelor structural funcţionale ale universului. Realitatea este ca o monedă cu două feţe inversate una faţă de cealaltă, din care noi vedem întotdeauna numai una din faţete, lucru insuficient înţelegerii mecanismelor efectoare. Atunci când cineva vede o faţetă şi altcineva vede faţeta inversată, se produce un conflict. Exemplul arderea pe rug a lui Giodano care  a descoperit faptul că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu invers, cum se vedea cu ochiul liber. Un alt  exemplu, noi percepem gravitaţia ca pe o atracţie, cȃnd de fapt este o presiune. Ȋn acest context eu voi fi ars pe rugul ignoranței.  Senzația că suntem atrași vine de la faptul că ȋn cădere suntem afectați de șocul contactului cu pămȃntul, deoarece noi nu percepem frecvențele teleofonate de presiunea universală care ne ȋmpinge.  De aceea, în mod corect, trebuiesc percepute ambele faţete ale matricelor, așa cum trebuie să analizăm și infinitatea demonstrabilă a universului, nu prin prisma limitelor senzoriale. Matriţele multidimensionale produc efecte greu de depistat şi de înţeles. Tehnologiile realizării matriţelor sunt absolut obligatorii în domeniile construcţiilor maşinilor şi uneltelor industriale, prin aceea că numai aşa se asigură precizia oricărei  construcţii. Răsturnarea matricial încrucişată poate fi bidimensională, tridimensională sau multidimensională. Acest tip de geometrie se practică în aproape toate tehnologiile. Răsturnarea încrucişată bidimensională se face din sus în jos, din stânga în dreapta sau viceversa. Răsturnarea inversată tridimensională, adaugă şi inversarea înainte înapoi. Dacă discutăm şi de cea de a patra dimensiune, atunci lucrurile se complică rău de tot. Gândirea noastră senzorială, tradiţional, liniar, unidimensional, simplistă, nu are capacitatea de a percepe acest tip de inversiuni matriciale. Să analizăm câteva demonstraţii practice. Dacă scriem un cuvânt cu cerneală pe o hârtie peste care punem o sugativă, obţinem matricea negativă inversată a cuvântului. Dacă privim cuvântul scris pe hârtie într-o oglindă, cuvântul este inversat. Dacă însă citim în oglindă cuvântul inversat de pe sugativă, atunci cuvântul este readus în poziţia iniţială. Înseamnă că atunci când realitatea ne prezintă un fenomen, pe care noi îl percepem invers decât este el, avem nevoie de un mecanism prin care imaginea trebuie inversată, pentru ca percepţia noastră să fie corectată, fenomen rezolvat de conexiunile legilor universale. Universul ȋnsuși funcționează prin inversarea matricială a laturilor tuturor circuitelor. Astfel pe o latură a circuitului fenomenele au un sens, iar pe latura opusă sensul este inversat ambele sensuri regenerȃndu-se automat ȋn mod reciproc. Primul tip de inversare se făcea cu peliculele fotografice negativ pozitive. Să vedem cum rezolvă acest defect structura anatomică a organismului nostru. Imaginea percepută de ochi prin lentila biconvexă a cristalinului este mai mică şi bidimensional inversată. În timp ce oglinda ca suprafaţă plană, bidimensională, produce inversarea stânga dreapta a imaginii, lentila biconvexă tridimensională face o inversare stânga dreapta şi o răsturnare sus jos. Pentru un singur ochi imaginea recepţionată prin lentila cristalinului este inversat răsturnată. La imaginea bidimensional inversată, organismul mai mai adaugă și vederea binoculară tridimensională înainte înapoi sau vederea în profunzime. Pentru ca lucrurile să fie readuse pe făgaşul normal, organismul nostru este dotat cu o structură ce are darul de a readuce lucrurile în poziţia iniţial naturală. Astfel noi posedăm un mecanism prin care răsturnăm matricial în sens invers percepţiile iniţiale. Pentru ca imaginea inversată stânga dreapta, să fie readusă în poziţia normală, o parte din ceea ce vede ochiul stâng ajunge în emisfera cerebrală dreaptă şi viceversa.(De observat structura simetric  matricială a corpului nostru, două sexe, două emisfere cerebrale , doi ochi, două mȃini, două picioare, 2 rinichi, 2 plămȃni, inima cu două jumătăți, două nări, două rȃnduri de dinți simetrice și nu ȋn ultimul rȃnd două sexe care posedă matrici ale  organelor sexuale.) Cele două imagini percepute de cei doi ochi, sunt comparate şi readuse în poziţia normală în fiecare emisferă. Apoi pentru ca imginea să fie readusă de la stânga la dreapta şi viceversa, are loc încrucişarea inversată a axonilor neuronilor, ce vin de la scoarţa cerebrală, la nivelul bulbului rahidian. Astfel mâna dreaptă va fi acţionată de emisfera cerebrală stângă, care a primit imaginea răsturnat inversată din partea dreaptă. La rândul ei mâna stângă va fi acţionată de emisfera cerebrală dreaptă, care a primit imaginea inversat răsturnată din partea stângă. În consecinţă lucrurile sunt readuse în poziţia normală printr-un mecanism destul de complicat şi greu de înţeles. Vinovatul care produce percepţiile inversat răsturnate ale realităţii este lentila biconvexă şi matricele tip oglindă, structuri ce produc percepţiile noastre senzorial conceptual eronate. Să nu uităm matricele lentilelor sferice universale care inversează matricial energiile difuze a oscilaţiilor unui univers spațial imens, concentrându-le într-un focar spațial minuscul. Fără existența lentilor sferice, care inversează ȋn circuitul matricial puterea energiilor difuze, universul nu ar putea exista. Ȋn consecință lentilele sferice existente la o infintate de niveluri sunt matrici  multipolare care au darul de a inversa puterea energiilor ce vin matricial din toate direcțiile universului, sfera fiind o matrice perfectă multidirecțională. Aceiași inversare matricială o fac toate circuitele universului, fapt care le asigură infinitatea existențială. Cum codul genetic este un cod matricial, în cazul când avem structura unei matriţe, putem depista forma matriţei cu care este îmbinată, putând astfel merge pe întreg lanţul îmbinărilor matriciale. Numai că spre deosebire de matriţele rigide, în acest joc vor intra şi matriţele fluide sub formă de frecvenţe. Cunoscând cu precizie mecanismele inversiunilor matriciale  avem la dispoziţie mecanismul perfect al descifrării  celor mai complicate fenomene ale viului cu un program specializat al traducerii limbajului  matricial universal perfect descifrabil. Codul genetic se manifestă în 4 dimensiuni matriciale încrucişat inversate, îmbinat, înlănţuite. Să le enumerăm. Codificarea aminoacizilor în cele 4 dimensiuni stânga dreapta, sus jos, înainte înapoi şi intermediare, le-am analizat, numai că această poziţionare se realizează prin mai multe răsturnări  matricial inversate pe mai multe niveluri de organizare. Al doilea mecanism matricial de invesare controlat de ADN, l-am analizat la circuitele automate de termostatare şi chimiostatare, pozitiv, negative, faţă de oscilaţiile inversat pozitiv negative ale condiţiilor de mediu. Când e cald ne răcoreşte, când e frig ne încălzeşte. Al treilea tip matricial inversat este dată de dublura codului genetic, ce provine de la mascul şi femelă, existentă în dimensiunea nivelului nostru de organizare. Dublura sexuală prin înlănţuirea cromozomilor, are rolul de a elimina erorile, care apar în mod inevitabil, în momentul copierii sau reproducerii miliardelor de nucleotide, ce alcătuiesc genele cromozomilor. Astfel dacă matriţa unuia din cromozomii primiţi ca zestre de la un părinte are un defect, nu va avea infrastructura necesară materializării, deci neputȃnd fi utilizată, atunci se apelează la acelaşi caracter aflat pe cromozomul primit de la celălat părinte. În cazul în care se căsătoresc rude apropiate, atunci se pot întâlni cromozomi cu aceleaşi defecte, ceea ce va duce la naşterea copiilor cu deficienţe congenitale grave. De aceea numai speciile care au avut două sexe matriciale, au eliminat erorile inevitabile, dând naştere unor indivizi viabili. Dacă la celelate vieţuitoare idivizii cu handicap congenital sunt eliminaţi rapid de lanţul trofic,  în societatea umană deficienţele sunt întreţiunute cu costuri infinit mai mari, decât copiii normali lipsiţi de resurse materiale, ceea ce duce implicit la pierderi umane imense. Dacă deficienţele congenitale se vor depista în primele săptămâni de la concepţie, multe suferinţe inutile ar putea fi eliminate. Deci matriţele genetic sexual înlănţuite au rolul imperativ de a elimina ororile informaţiilor genetice a căror consecinţe sunt produse de cele două catene ale unei macromolecule ADN. Cele patru nucleotide ATGC, care alcătuiesc macromolecula de ADN, sunt dispuse matricial faţă în faţă A-T şi G-C ca orice matriţe privite în oglindă. A este negativul (adică matricea) lui T şi G negativul lui C. Nucleotidele se comportă ca două plăcuţe asimetrice ale unei capacităţi.  Se poate constata cum Realitatea naturală şi tehnologică foloseşte în permanenţă mecanismul conexiunilor matriciale, pentru a elimina orice posibilitate de infestare cu erori. Încrucişarea speciilor diferite este imposibilă, dat fiind lipsa infrastructurilor necesare materializării codurilor încrucişate. Macromolecula spiralată a ADN (care este un cod matricial autoreproducător) este identică cu spirele bobinelor unui transformator de înaltă tensiune. În acest caz avem catena spiralată numită primar şi catena opusă secundar, având dispunerea capacitiv inductivă transformatoare de joasă sau înaltă  tensiune, în calitate de schimbător de frecvenţe. Deci toate tipurile de transformatore sunt matriciale, sfera fiind un sistem matricial multidimensional. Fenomenul universal al matricelor asigură reproducerea precisă și infinită a tuturor fenomenelor universale. Astfel toate circuitele universale au două laturi matriciale temporal  infinit autoreproducătoare, fapt care asigură infintatea exitențială a universului. Și la nivelul scoarţei cerebrale apar deseori fenomene matriciale de înaltă sau de joasă tensiune psihică. Să revenim la matrițele codului genetic. Oscilaţia informaţională primită de purina A este inversată de pirimidina T şi viceversa. Necesitatea dublei catene, este impusă de semnalul răsturnat primit de la senzor, pe care dublura matricială îl readuce în poziţia normală naturală, pentru ca efectorul să efectueze acţiunea corectă. Schimbarea matricială a frecvenţelor mai are rolul de a elimina interferenţele existente şi în combinaţiile chimice. Transformarea frecvenţelor primite de la senzori în frecvenţe proprii,  private, o regăsim în toate aparatele radio-video ca fenomen obligatoriu în circuitele aparatelor electronice. Modelul matricial rigid, fluid, este mecanismul universal al inversării frecvenţelor oscilatorii ale fluidelor în frecvenţe proprii, ( adică funcţii private). Matriţa hard pozitivă produce o matriţă fluid negativă, adică o imagine formată din frecvenţe negative, ce nu pot fi utilizate dacă nu sunt inversate de o matriţă rigid negativă. Astfel lumina, respectiv frecvenţele informaţionale, care trec prin negativul filmului produc frecvenţe pozitive ce vor crea informaţia reală. Aceste treceri matriciale  succesive de la pozitiv la negativ, de la rigid la fluid şi viceversa, sunt foarte complicate şi greu de înţeles. Mecanismele tehnologiilor umane conţin structuri identice cu cele naturale, chiar dacă obţinem produşi diferiţi. Să vedem cum se comportă o capacitate inductivă. O capacitate este alcătuită din două plăcuţe dispuse matricial faţă în faţă. Când o plăcuţă este încărcată cu gazul electronic comprimat,  presiunile oscilatorii emise de aceasta resping electronii de pe plăcuţa opusă, ceea ce produce efectul de plus-minus, pozitiv-negativ adică o inversare matricială  a frecvenţelor compresiv oscilatorii. Oscilaţiile compresive, care resping inerțial electronii de pe plăcuţa opusă, autoamplifică diferenţa de presiune oscilatorie. Cele două incinte, sub forma de plăcuţe, sunt izolate nefiind permisă trecerea electronilor comprimaţi pe plăcuţa opusă, decât prin conductorul circuitului, care conţine o bobină cu rol de robinet sau rezistenţă, ce are rolul de a întârzia (frâna) trecerea presiunii dintr-o incintă în alta. Simultan  fiecare circuit este matriţa rigidă a unei frecvenţe fluide specifice.  Aici avem un tip de matriță oscilatorie spațial temporală. Cum viteza (timpul) cu care trec oscilaţiile gazului electronic prin bobină este foarte mare, faţă de dimensiunile circuitului rezonant, se produce un efect inerţial oscilatoriu cu o frecvenţă specifică fiecărui circuit de pe o plăcuţă pe alta, ca o minge ce oscilează un timp între plăcile a doi pereţi orizontali. Fiecare circuit va avea un număr de oscilaţii pe secundă, fenomen numit frecvenţă proprie matematizabilă. Dacă în perioada unei oscilaţii, circuitul este alimentat cu un şoc compresiv rezonant, amplitudinea oscilatorie poate creşte sau poate rămâne constantă, mecanism numit refresch, rezonant, oscilatoriu. Mecanismul refresch înseamnă reîmprospătare sau reîncăcare cu energie oscilatoriu compresivă,  pentru a compensa pierderile de memorie matricial fluidă. Acesta este mecanismul oscilaţiilor întreţinute folosit în domeniul cipurilor electronice, formate din circuite rezonante şi evident în toate circuitele electronice proteice ADN, celule nervoase etc. Dacă celulele nervoase nu primesc oscilaţiile refresch, întreţinute, memoria se pierde, cazul hemoragiilor cerebrale. Hardul mineral al calculatoarelor este citit de un mecanism cititor, ca la placa de patefon sau banda de magnetofon. Bobina inductoare ADN produce un flux inductiv în catena indusă, cu o deplasare suficient de lentă pentru a fi citit de o nucleorpoteină electronică. Deplasarea intratemporal lentă citită a fluxului inductiv, este determinată de dimensiunile foarte mici ale spirelor şi numărul foarte mare al acestora. Fluxul oscilatoriu al catenei senzitive este matricial înversat în catena motorie (în calitate de schimbător de frecvenţe), flux citit de nucleorpoteină pentru a fi transmis blocului comparativ decizional, bloc înlănţuit cu blocul efectorilor aflaţi pe banda rulantă ARN mesager. O genă, un bloc comparator decizional, o bandă rulantă, o proteină plus circuitele alimentatoare cu energie de la mitocondrii. Codul genetic ca orice sistem informaţional nu poate funcţiona dacă nu primeşte informaţii de la senzori. Informaţiile, sub forma frecvenţelor fluid negative, sunt transformate matricial în informaţii pozitive, pentru a fi analizate comparate în blocul comparator decizional. Gena decizional motorie transmite semnalul telefonic prin proteina motoare la efectorul proteic enzimatic înlănţuită în arcul reflex. Acesta este  un mecanism universal utilizat de toate sistemele informaţionale din informatică, automatică, electronică, cibernetică sau în cazul memoriilor tip bandă rulantă, bandă de magnetofon, placă de patefon, CD. Toate tehnologiile informaţionale sunt memorate înlănţuit în benzi rulante multimatriciale, care necesită în mod obligatoriu un mecanism cititor transformator, conform legii organelor omoloage.

                                         AUTOMATE ŞI SEMIAUTOMATE

   Singurul automat existent este universul în infinitatea sa. Acest automat  este determinat de legea consevării de către circuitele matriciale  de autoreciclare (autoregenerare) infinită a maselor şi energiilor. Toate componentele universului sunt semiautomate deoarece ele funcţionează cu ajutorul energiilor primite din afara lor. Noi suntem semiautomate fiind alcătuiţi  dintr-o mulţime de alte semiautomate aflate la niveluri organice, tisulare, celulare, moleculare. Vom începe analiza structural funcţională a unor semiautommate tehnologice. Mecanismul automat de răcire al frigiderelor este un circuit universal format dintr-un electromotor care acţionează un compresor, ce plimbă un gaz refrigerator între două incinte. O incintă se află în interiorul frigiderului şi a doua incintă se află în afară. Compresorul, aflat între cele două incinte, pune gazul în circulaţie într-un singur sens, din incinta interioară printr-un tub larg spre cea exterioară şi din cea exterioară printr-un tub foarte îngust spre cea interioară. Compresorul absoarbe gazul din incinta interioară, pe care îl comprimă în incinta exterioară. Pe partea opusă ȋntre incinta exterioară şi cea interioară, în sensul circulaţiei gazului, se află un conduct foarte îngust care frânează trecerea gazului producând în mod automat o diferenţă matricială de presiune între cele două incinte. Astfel în incinta internă gazul este puternic decomprimat fapt ce îl răceşte, răcind puternic congelatorul. În incinta externă, gazul este puternic comprimat până când temperatura gazului devine mai mare decât temperatura aerului atmosferic exterior.  Cum temperatura din frigider trebuie să fie constantă,  intervine sârma termostatului care se dilată când temperatura din congelator creşte, făcând contactul electric ce închide circuitul punând în funcţie compresorul. Când temperatura scade prin eliminarea căldurii în afară, sârma se contractă (scurtează) şi întrerupe contactul electric, oprind automat funcţionarea compresorului. Ȋn consecință frigiderul funcționează singur. Tubul îngust are rolul de rezistenţă care împiedică gazul comprimat să fie rapid absorbit de incinta cu gaz decomprimat. Rezistenţele le vom găsi în toate circuitele deoarece ele controlează  în mod automat debitele de energie compresiv oscilatorii ale gazelor moleculare sau electronice. În circuitele electronice vom găsi o mulţime de rezistenţe, deoarece fiecare circuit electronic are nevoie de o presiune oscilatorie constant controlată  de cele două rezistențe de intrare și ieșire a gazului electronic din etajele de amplificare a puterilor decizionale.

       Fig. 20                                                    Fig. 22

            

Atȃt ȋn circuitele electronice cȃt și ȋn circuitele biologice vom avea  două rezistențe. O rezistență de intrare care controlează debitul de intrare și o rezistența la ieșire care menține presiunea constantă a amplitudinilor necesare funcționării componentelor circuitelor. În spaţiile dintre particulele rigide ale conductorilor metalici există un gaz electronic aflat la diferite presiuni (amplitudini) oscilatorii numite tensiuni. Astfel presiunea oscilaţiilor slabe determină o tensiune scăzută a curentului electric, tensiune care creşte direct proporţional cu amplitudinea oscilaţiilor electronice. Acelaşi fenomen electronic compresiv dilatator, îl vom găsi în circuitele electronice celulare. La clocitoare şi la fierul de călcat situaţia este inversă, deoarece atunci când temperatura scade sârma se contractă, tractând elementul ce face contactul electric, care încălzeşte rezistenţa, acţionând  ventilatorul ce va uniformiza temperatura. Cunoşterea exactă a mecanismelor electronicii universale, permite ineligenţei umane să decidă absolut orice rezultante sau direcţii ce par imposibile. Din spaţiul unde oscilaţiile compresive sunt foarte puternice, prin intermediul rezistenţelor, presiunea curge în cantitate controlată într-un spaţiu presostatic constant, controlat sau reglat prin intrări şi ieşiri automatizate controlate de rezistențe. Din analiza structural funcţională de mai sus, putem observa că mecanismul contactor, declanşator, stabilizator, este format dintr-un element care se dilată sau se contractă, o sursă de energie, două rezistenţe între două mase cu presiuni pozitiv-negative, în care atât pozitivul compresiv cât şi negativul, sunt determinate, controlate, reglate, cu ajutorul unor rezistențe. Mecanismul descris în termostatarea frigiderului şi clocitoarei sunt variante ale unei infinităţi de sisteme automat reglabile, care au structuri asemănătoare, structuri cunoscute şi folosite în multiple domenii. La organismele vii aceste mecanisme de autoreglare sunt extrem de frecvente. De exemplu termostatarea corpului se face atât la nivelul organitelor celulare, cât şi la nivelul organismului, prin termoreglarea explicită în tratatele de fiziologie, procese numite vasodilataţie, vasocontracţie, respiraţie, răcire cu aer, transpiraţie şi răcire cu apă. Termostatarea o găsim atȃt la stelele pulsar cȃt şi la motoarele cu ardere internă (termostatate cu aer, apă  şi ulei), tehnologiii explicite în tratatele de specialitate. Dilatarea gazelor este mult mai amplă decât dilatarea solidelor sau lichidelor. Toate dilatările se fac prin creşterea amplitudinii compresive ale oscilaţiilor unor particule de la suprafaţa nucleelor sferice sau asimetrice, ceea ce mărește  distanţele dintre particulele rigide. Mecanismul automat al autoreglajelor diferitelor componente ale sistemelor universale îl vom găsi sub multiple forme şi variante şi în organismul vieţuitoarelor.

                                 RIBOZOMII  ŞI MUTAŢIILE CODULUI  GENETIC

  Dacă aparatul Golgi sintetizează membrane lipo-proteice, ribozomii sintetizează circuitele integrate, adică electronica cipurilor proteice. Sinteza coloşilor proteici macromoleculari, necesită benzi rulante la fel de uriaşe şi sisteme circulatorii, care să transporte materiile prime, energia şi

comenzile informaţionale, necesare obţinerii unor obiecte de mare complexitate. Procesul este identic cu o uzină unde automobilele sunt produse de roboţi. Obiectul proteic sintetizat, va îndeplini la rândul lui acţiuni multiple, precum structuri spaţiale, membrane, organite, tuburi, circuite electronice, transformatoare energetice, fibre de rezistenţă, ancorare mecanică, puncte de sprijin etc. Bacteriile care se divid la fiecare jumătate de oră, sintetizează milioane de proteine, lipide, glucide, nucleotide, lucru posibil numai într-un  univers de mare complexitate. Bambusul în condiţii optime, are un ritm de diviziune celulară extrem de rapid. Prin transferul unor gene extrem de productive, de la alte organisme, s-au obţinut renumitele organisme modificate genetic, care au speriat ignoranţii cu facultăţi, pregătiţi de formidabila “cultură generală”. Aceştia au o frică teribilă de moarte, dar nu le este frică să fumeze, să bea, să se drogheze şi să mănânce toate eurile. Cum problema organismelor modificate genetic a produs teoria eronată, prin care ne-ar influenţa negativ existenţa, sunt necesare câteva informaţii, care lipsesc din cultura generală a “savanţilor” care au emis aceste tȃmpenii. Genele de rezistenţă la anumite boli, genele de productivitate, genele de rezistenţă la secetă, provin de la alte plante ce fac parte din alimentaţia oamenilor. De exemplu o genă de la urzică, care este consumată trufanda, este tranferată la bananier, pentru ai da rezistenţă la diferite boli. Asta nu înseamnă că dacă mâncăm carne şi lapte de vacă, vom deveni nişte boi, deoarece toate alimentele ce trec prin tubul digestiv sunt descompuse în fragmente moleculare foarte mici, din care organismul nostru îşi sintetizează substanţele proprii, conform legii frecvenţelor proprii. În al treilea rând, bolile şi genele plantelor nu au absolut nicio tangenţă cu genele regnului animal, din care cu dezonoare facem parte. Modificările genetice sunt fenomenul natural care a produs evoluţia tuturor  speciilor deci şi a omului. Omul este o maimuţă modificată genetic, care și-a păstrat toate maimuțărelile posibile. Împiedicând modificările genetice oprim evoluţia. Geneticienii au elaborat teoria că acidul ribonucleic=ARN solubil şi mesager, ar fi sintetizate pe genele cromozomilor nucleari. Din nucleu nu pot pleca macromolecule sintetizate, aşa cum din creierul nostru nu pleacă substanţe la muşchi. De la centrul de comandă pornesc ordine, decizii, aşa cum din memoria unui calculator pornesc informaţii, nu monitoare, imprimante sau alte obiecte. Robotul primeşte din creierul său comenzi (informații), nu şuruburi, cleşti şi ciocane. Din creierul nostru pleacă comenzi sub forma unor frecvenţe, nu substanţe. Ar fi şi imposibil. Conform acestor sisteme comparative, sinteza ARN se face pe genele citoplasmatice, la fel de stabile ca genele nucleare, gene descoperite şi studiate de citologie. ARNs are o catenă scurtă, ce nu poate fi sintetizat pe un ADN imens cu catenă dublă, care nu are aceleaşi nucleotide. Astfel în locul citozinei ARNs are uracil. Geneticienii consideră că modificările organismelor sunt determinate de mutaţii probabilistice ale codului genetic, ceea ce contravine mecanismelor universale. Orice program, orice proiect, orice ideie, nu poate fi realizată practic, atâta timp cât nu există efectori şi infrastructuri. Astfel fiecare genă are o infrastructură celulară, formată din efectorii care îndeplinesc deciziile acesteia, aşa cum un general are nevoie de o armată, care să îi îndeplinească ordinele, fără ca el să producă armata şi armamentele ei. Comandantul trebuie să posede toate informaţiile corect înlănţuite pentru a putea lua decizii multiple, lucru imposibil de realizat de executantul unei singure decizii. O armată de executanţi (roboţi) poate executa o mulţime de comenzi diferite, dar nu poate executa comenzi mutante imposibile. O comunicare defectuoasă are efecte dezastruoase. Comenzile emise de mutaţia unei gene, pot fi executabile sau nu. Prin comparaţie cele 10 porunci sunt nişte mutaţii informaţionale imposibil a fi executate de efectori lipsiţi de automatisme realizabile printr-o anumită educaţie. De aceea o genă recesivă, care nu are infrastructura pusă la punct, este mascată de gena

dominantă care posedă infrastructura şi mediul în care se poate realiza. Pentru o mai bună înţelegere a mecanismului mutaţionist realist, vom face următoarea comparaţie. Să presupunem că un cataclism distruge toate industriile şi toate tehnologiile deţinute de societatea umană. Supravieţuitorii deţin, în memoria tratatelor, calculatoarelor, toate informaţiile necesare materializării industriilor distruse. Deci codul genetic informaţional este intact, numai că infrastructura se află la nivelul epocii de piatră. Totodată nu mai există nici efectorii, tehnicienii, maiştrii specializaţi, nu mai există nici mediul natural în care să poată fi aplicată tehnologia informaţională existentă. De câţi ani va avea nevoie societatea umană să revină la stadiul tehnologic existent în momentul cataclismului, chiar dacă deţine informaţiile actuale? Realitatea naturală şi-a creat infrastructurile necesare funcţionării sale. Societăţile care preţuiesc şi investesc în infrastructuri, inventatori, ingineri, maiştri şi tehnicieni, au o evoluţie spectaculoasă. Ȋn timp ce o altă societate investește ȋn construirea a mii de biserici și sute de mii de popi, dascăli și politicieni corupți ȋn loc să creeze raiul divin, ei contruiesc iadul tȃmpiților. În concluzie degeaba avem intenţii, idei, concepte evoluate, dacă nu avem infrastructura efectoare necesară aplicaţiei practice. Ȋn cazul de față teoria conexiunilor circuitelor universale nu are infrastructura necesară aplicației practice, așa cum au (virușii sociali) religiile și politicienii corupți. Numai viruşii (naturali și sociali)  sau genele care găsesc în celulele unor organisme, infrastructura necesară reproducerii lor sunt funcţionabili. Un lucru demn de analizat este faptul că organismele vii produc anticorpi împotriva viruşilor şi microbilor. A produce anticorpi, adică nişte proteine complicate, care nu existau în organism înainte de infecţie, este o mutaţie creată de o infrastructură, care produce acel anticorp folosind matriţa virală, care are infrastructura celulară. Prin cunoaşterea precisă a mecanismului organic de producţie a unor noi tipuri de proteine, prin introducerea în organism a unor matriţe  proteice, putem determina producţia unor proteine capabile să regenereze ţesuturile şi organele îmbătrânite, asigurȃnd tinerețea veșnică ȋn raiul terestru. Acesta este un alt tip de nanotehnologie. Producţia de matriţe,vaccinuri, anticorpi şi antiviruşi informaţionali au devenit o necesitate vitală pentru supravieţuirea fiinţei şi civilizaţiei umane. Evoluţia conceptuală a fiinţei umane a fost, este şi va fi, determinată de evoluţia infrastructurii tehnologice, fenomen studiat de către J. Bernall în „Ştiinţa în istoria societăţii”. În acest context evoluţia tehnologică a societăţii umane, va forţa schimbarea sistemului de învăţământ cu informaţiile necesare, care vor crea fiinţe umane capabile să manipuleze noua infrastructură. De exemplu introducerea informaticii şi manipularea calculatorului în licee a fost o necesitate forţată de o realitate tehnologică. Un sistem de învăţământ programat pe internet va accelera producţia de mutaţii tehnologice și sociale.

                            DESCIFRAREA FUNCŢIONÃRII  CODULUI  GENETIC

     Codul genetic conţine 3,5 miliarde de nucleotide care sunt circuite rezonante, a căror memorie poate fi excitată de  frecvenţe personalizate. Gena în ansamblul ei emite o frecvenţă complex modulată, care va accesa o anumită memorie (acţiune) din universul celular, memorie a cărei acţiune se va integra în stabilizarea mediului intern, indiferent de variaţiile mediului extern. Suportul informaţional uman conţine pe lângă codul genetic şi scoarţa cerebrală, necesară adapatabilităţii la situaţii imediate, din ce în ce mai complicate. Atât codul genetic cât şi sistemul info cerebral, este creat de realitate prin mecanismul variabilităţii  (tuturor posibilităților) şi selecţiei celui mai puternic (conform dreptului universal). Folosind mecanismul comparativ informaţional decizional al legii organelor omloage, al circuitelor  tip benzi rulante şi mecanismul încrucişărilor răsturnate vom putea descifra o bună parte din mecanismul sintezei proteinelor pe benzile rulante ale ARNm numit mesager. Toate tipurile de benzi rulante folosite la asamblarea unor maşini sau instalaţii complicate, au dispuse dealungul lor efectori, adică muncitori sau roboţi care asamblează într-o ordine precisă piesele unei instalaţii, cu o productivitate foarte mare. La rândul lor piesele asamblate sunt realizate pe alte instalaţii prin turnare şi  matriţare precisă, deoarece toate piesele trebuie să fie identice, orice imprecizie ducând la blocarea instalaţiei. Tehnologiile industriale au fost obligate de realitate să folosescă matriţele, pentru precizie şi productivitate, altfel nu se putea. Fiecare efector are o memorie, adică o proprietate, care activată de un flux oscilatoriu (repetitiv) specific, va efectua acţiunea piesei ce trebuie îmbinată în instalaţia aflată pe banda rulată. Activarea roboţilor şi a benzilor rulante se face cu fluxurile oscilatorii ale frecvenţelor specifice fiecărei memorii efectoare programabile. Fiecare efector este o memorie hard rigidă activabilă de un flux energetic sub forma unei frecvenţe matricial fluide, tip adresă, identice frecvenţelor telefoanelor mobile. Fiecare tip de frecvenţă din şirul transmis de capul cititor al blocului decizional, format din genele decizionale, se va adresa fiecărui efector în parte, adus pe, sau lângă banda rulantă. Efectorul poate fi activat şi de ansamblul structural aflat în faţa sa pe banda rulantă. Şirul foarte lung de semnale emis de nucleoproteina cititoare al ADN activează infrastructura, adică armata efectorilor dispuşi dealungulul benzilor rulante, care vor ansambla şirul foarte lung de aminoacizi într-o proteină, ce va deveni la rândul ei un efector motor, enzimatic sau senzorial. Mecanismul benzii rulante cu proteine în curs de asamblare, a fost observat la microscopul electronic pe aşa numiţii cromozomi în perie ai musculiţei Drosophyla.  Pe cromozomii glandelor salivare ai musculiţei Drosophyla se pot observa proteinele sintetizate, aflate pe banda rulantă în ordine crescendo, de la câţiva aminoacizi la proteina completă.  Benzile rulante pentru sinteza proteinelor conţin 20 tipuri de aminoacizi, care au aproximativ 68 coduri de poziţionare spațială, de către 68 de tipuri de ARNs. Fiecare tip de ARNs are o frecvenţă proprie şi este sintetizat la comanda unei gene proprii. Să vedem ce fac cei 68 de ARNs. Avem 16 aminoacizi, fiecare fiind codificat de 4 coduri de poziționare spațial trigonometrică, respectiv 16*4= 64 coduri.  Mai avem un aminoacid activat de o singură literă din cele 4 coduri, 2 aminoacizi activați numai de două litere de cod din cele 4, și ultimul aminoacid activat numai de  3 litere de cod avȃnd  numai 3 poziții spațiale trigonometrice. Ȋn total avem 64 coduri de poziționare pe 4 direcții spațiale  pentru 16 aminoacizi  și 8 coduri spatiale pentru  numai 4 aminoacizi. Ȋn total avem 72 coduri de poziționare pentru 72 ARNs și 16+4= 20 aminoacizi.  Cele 72 de coduri de poziționare trigonometric spațială sunt puse ȋn practică de  72 ARNs diferiți care vor asambla aminoacizii pe banda ARNm. Putem lesne observa precizia matematic  trigonometrică folosită de codul genetic. Semnalul dat de gena motoare va activa dubletele sau tripletele benzii rulante de asamblare, pe care se vor cupla prin diferenţe compresive ARNs cu aminoacizii activaţi pe aceştia. În acest context codul genetic activează numai benzile rulante. La rândul lor benzile rulante activează ARNs, ARNs activează cu frecvenţe, care au amplitudini dilatatoare, aminoacizii. Aminoacizii activaţi (receptivi) vor fi asamblaţi într-o proteină. Proteina va capta un atom de metal devenind o enzimă, sau va fi îmbrăcată în lipide formând o membrană. Membrana va forma un organit. Organitele şi enzimele, dublate numeric, se vor împărţi  între cele două celule, care vor participa la construcția unui  ţesut din structura unui organ,  organ care va face parte dintr-un sistem de organe, sistem de organe care va face parte dintr-un, organism care face parte dintr-o specie, șamd. De observat șirul conexiuni înlănţuite. Cum are loc elaborarea acestui şir de frecvenţe acordat pentru fiecare efector în parte? Modulatorul de frecvenţe al ADN primeşte şi produce numai 4 tipuri de frecvenţe generate de cele 4 tipuri de nucleotide ATGC. Spre deosebire de codul binar bidimensional utilizat de calculatoare, codul genetic funcţionează pe baza unui cod quaternar tip imprimantă tridimensională. La capătul superior, fiecare ARNs are 3 nucleotide, două (2) dispuse față ȋn față, și a treia singulară. Printr-o combinatorică simplă, nucleotidele fiecărei triplete luate două câte două  vor forma 16 de combinaţii de câte două frecvenţe plus  cele 4  nucleotide singulare spațiale cu câte o frecvenţă. La codurile celor două frecvenţe specifice care activează  fiecare aminoacid, se adaugă codul 3 de poziționare pentru primele 16 dublete și codul 2 pentru cele 4 coduri singulare.  Deci cele 4 frecvenţe a celor 4 nucleotide au atât funcţie poziţională cât şi funcţie de cuplare a aminoacizilor la banda ARNm. Aici trebuie calculate distanţele moleculare ale celor două nucleotide bazale  cu distanţa radicalilor NH3 şi COOH ai aminoacizilor. Fiecare aminoacid este o antenă acordată pe lungimea de undă a frecvenţei semnalului modulat în frecvenţă. Să recapitulăm. Avem 4 nucleotide ATGC pentru codul quartenar tridimensional, fiecare nucleotidă este un circuit rezonant, care primeşte şi emite  matricial o frecvenţă proprie pe care o vom numerota printr-un cod numeric: A=1, T=2, G=3,  C=4. Adică Adenina va absorbi sau va emite frecvenţa dilatatoare receptivă codului 1. Timina frecvenţa dilatatoare receptivă codului 2 şamd. Liniile spectrale rezonante de absorbţie şi emisie a fiecărui aminoacid trebuie să coincidă cu liniile spectrale de emisie şi absorbţie ale nucleotidelor. Îmbinarea înlănţuită a frecvenţelor aminoacizilor dintr-o proteină pe banda rulantă, ne va da posibilitatea

descifrării rapide a mecanismului informaţional celular. Mecanismul codurilor numerice ale emisiilor şi absorbtiilor spectrale este cel mai sigur şi este utilizat, ca orice fenomen universal, şi  de cipurile electronice. Să nu uităm că oscilaţiile presiunilor universului interior şi a celui exterior aplicat la aceste activări, prin care aminoacidul este excitat (dilatat) se face numai de un ARN specific. Nucleotida de poziţionare prin anumite frecvenţe, va poziţiona aminoacidul într-una din cele 4 poziţii ale atomului de azot al ultimului aminoacid al proteinei aflată pe banda rulantă. Fiecare aminoacid este codificat de frecvenţele a maximum 4 triplete, adică 4 combinaţii de câte 3 frecvenţe numerice, provenite prin combinatorica celor 4 tipuri de frecvenţe ale celor 4 nucleotide. Fiecare tripletă va emite un şir de 3 frecvenţe. De exemplu aminoacidul glicocol, este activat de pozitivul macromoleculei de ADN format din următoarele 4 triplete GGA=stânga, GGT=dreapta , GGG=sus, GGC=jos. Este matematic evidentă coincidența trigonometrică a dispunerii spațiale ale celor 4 coduri ATGC. Fiecare nucleotidă (colorată cu roșu) liberă, (adică nucleotida de poziționare trigonometrică) are o frecvenţă proprie care activează (rezonează dilată şi face receptivă) numai una din cele 4 valențe libere ale azotului ultimului aminoacid asmablat. Așa se stabilesc cele 4 poziții trigonometrice ale aminoacizilor ȋn circuitul unei proteine enzimatice. Vom avea 16 frecvenţe combinate câte două pentru 16 aminioacizi diferiți și 4 nucleotide singulare pentru 4 aminoacizi codificați de o singură nucleotidă=20. Între lungimea aminoacidului antenă, adresă şi lungimea de undă a frecvenţei fluide emise de codul genetic, trebuie să existe o rezonanţă matricial materială perfectă. Aminoacidul cuplat într-o anumită poziţie pe ARN activat într-o anumită ordine, se va cupla automat în lanţul proteic, datorită rapidităţii intratemporale (de nivel atomic) cu care se combină atomii excitaţi. Câte proteine avem, atâtea tipuri de benzi rulante efectoare şi tot atâţia ribozomi. După cum se observă, primele două nucleotide, dispuse faţă în faţă, sunt identice la cele 4 triplete de mai sus, și numai a treia nucleotidă, (care este de 4 feluri pentru 4 poziții diferite), este singulară la capătul superior al ARN, deoarece aceasta codifică (excită, dilată) numai una din cele 4 poziţii trigonometrice ale radicalului acid al aminoacidului, în cele 4 poziţii a celor 4 valenţe libere ale atomului de azot. Primele două nucleotide se cuplează cu radicalii NH şi CO ai aminoacidului codificat. Frecvenţele numerice care excită aminoacidul glicocol, sunt următoarele: 111, 112, 113, 114. Primele două frecveţe  (11) ale primelor două nucleotide ai celor 4 triplete activează aminoacidul, care intră în rezonanţă dilatatorie receptivă, iar a treia frecvenţă diferită şi subliniată, activează una din cele 4 valenţe poziționale libere ale azotului, în care trebuie asamblat aminoacidul în lanţul proteic aflat pe banda rulantă a ARN mesager. Avem 4 coincidenţe matematic înlănţuite în acest rebus 1. 20 coduri pentru 20 aminoacizi.  2. Două, trei sau 4 poziţii spaţiale în ansamblul proteic  pentru fiecare din cei 20 aminoacizi. 3. Cele 20 frecvenţe sunt acordate pe lungimea de undă a celor 20 aminoacizi. 4. Cele 4 valențe libere ale azotului excitate ȋn mod personalizat de fiecare din cele 4 nucleotide de poziționare trigonometrică. Prin activarea rezonantă a aminoacidului, acestuia îi creşte temperatura dilatatoare care îl face receptiv combinării. Coincidențele matematice, geometrice și electronice ale sintezei proteinelor sunt mai mult decȃt evidente. Aceste coincidențe  explică ȋntr-o logică  matematică electronică perfectă ușor ȋnteligibilă.  Să facem o paranteză. Ȋnțelegerea multiplelor conexiuni  și determinări explicate ȋn descifrarea conexiunilor necesare construcției proteinelor poate fi foarte ușor ȋnțeleasă prin realizarea unui desen animat, desen infinit mai simplu decȃt jocurile sofisticate cu care copii ȋși pierd timpul și banii. Degeaba avem informții corecte extrem de complicate dacă nu avem tehnologia vizual-explicită a fenomenului. Sper să mai am timpul și banii necesari realizării acestui deziterat, necesar ȋntregului ansmblu al conexiunilor  legilor universale. Să revenim. Numai aminoacidul activat prin dilatare devine receptiv pentru îmbinarea cu aminoacidul următor, care are o remanenţă activată în poziţia trigonometrică stabilită de frecvenţa celui de al treilea nucleotid de poziționare. La rândul său azotul activat al aminoacidului excitat, devine pentavalent cu dilatare rezonanată numai pentru unul din cele  4 puncte trigonometrice de cuplare cu oxigenul aminoacidului următor. Schimbarea valenţelor dilatatoare  receptoare ale  azotului se face în industria chimică la temperaturi mari în prezenţa catalizatorilor, pentru obţinerea azotatului de amoniu. Deci nucleotidul singular care emite  frecvenţa de poziţionare va excita numai una din cele patru valenţe spaţiale libere ale azotului aminoacidului activat, care se va cupla cu oxigenul aminocidului excitat. De observat sensul combinaţiei acid bază, deoarece cuplajul trebuie făcut pe una din valenţele trigonometric- poziționale ale azotului existent la radicalul NH2-. Aminoacidul excitat intră în rezonanţă dilatatorie determinată de frecvenţele primelor nucleotide, iar frecvenţa celei de a treia nucleotidă va rezona, dilata, numai una din cele 4 valenţe libere ale azotului.  Trebuie să remarcăm faptul că singurul element chimic care poate realiza cele 4 poziţii trigonometrice libere este azotul pentavalent.  Fiecare valența liberă a azotului are o frecvență personalizată care determină poziționarea trigonometrică a aminoacidului. De aici necesitatea vitală a azotului în metabolismul organismelor vii. Numai azotul poate asigura cele 4 poziţii trigonometrice necesare orientării tridimensionale a organismului. În aceste combinaţii avem hidrogenul monovalent, oxigenul bivalent, azotul trivalent şi pentavalent şi carbonul tetravalent, elemente care acoperă toată gama matricial trigonometrică, necesară realizării arhitecturii tridimensionale a organelor şi organismului. Putem lesne observa mecanismul matematic (numeric) al frecvenţelor matriciale, mecanism extrem de exact, perfect explicabil,  perfect calculabil.  Prin combinatorica celor 4 nucleotide rezultă 16 dublete plus 4 nucleotide singulare, care emit 20 tipuri de frecvenţe numerice, AA=11, AT=1 2, AG=13, AC=14,  TA=21, TT=22,  TG=23, TC=24, GA=31, GT=32, GG=33, GC=34, CA=41, CT=42, CG=43, CC=44, A=1, T=2, G=3, C=4. Cifrele reprezintă codul numeric matematic matricial a celor 4 tipuri de frecvenţe emise de ADN pentru cele 4 valenţe libere ale azotului pentavalent din molecula aminoacizilor. Cele 16 frecvenţe binare plus 4 singulare, coincid perfect cu numărul şi dimensiunile lungimii de undă a aminoacizilor esenţiali înlănţuiţi în proteinele sintetizate de fiecare genă.  Pentru aminoacizii care activează numai două sau trei valenţe spațial trigonometrice ale azotului, azot care poate fi atât trivalent cât şi pentavalent. Există aminoacizi care au codul binar identic cu alţi amioacizi. Singura diferenţă constă în poziţia spaţială a îmbinării cu valenţa de poziţionare a azotului care poate fi atât trivalent cât şi pentavalent. Problema este cum sunt ataşaţi aceştia la banda, rulantă fără a se produce erori. Explicaţia constă în cel puţin două diferenţe obligatorii. ARNs are două capete. Capătul inferior al ARNs are două nucleotide pentru cuplarea la banda rulantă. Capătul superior are 3 nucleotide, două faţă în faţă care sunt comune celor doi aminoacizi şi a treia singulară codifică poziţia faţă de una din valenţele azotului. Aici analiza poate conţine o eroare din cauza geometriei spiralate a benzilor rulante. Acest fapt necesită calcule trigonometrice extrem de complicate. Din cele 4 valenţe libere ale  azotului două, trei sau numai una, se potriveşte pentru unul din ce doi aminoacizi restul valențelor pentru celălalt.  Deci cei doi ARNs comuni pentru doi aminoacizi au frecvenţe diferite, cu coduri diferite de cuplare la banda rulantă. Există o bandă largă de frecvenţe numerice pentru  fiecare substanţă, fapt ce permite multiple combinaţii matriciale aşa cum un telefon mobil poate emite şi  recepţiona o mulţime de frecvenţe numerice. Trebuie să observăm că genetica biochimică conține enorm de multă matematică, enorm de multă tehnologie informatică și elctronică și mai ales să avem toate cunoștințele integrate din toate domeniile științelor exacte. Practic dacă se stabilesc multiplele matrici ale tuturor combinaţiilor chimiei organice   şi tehnologiile de emisie a frecvenţelor şi amplitudinilor necesare regenerărilor folosind şi celulele stem, pe baza unui program extrem de voluminos şi de complicat, tehnologia realizării longevităţii este perfect posibilă. În acest context s-au obţinut déjà medicamente, numite molecule, cu destinaţie precisă asupra unor macromolecule celulare. Sinteza unor celule programate, pornind de la moleculele motoare bazate pe atracţii şi repulsii, determinate de absorbţii şi repulsii ale presiunii universului exterior şi presiunii universului interior, este perfect posibilă. La aceasta se adaugă multitudinea liniilor spectrale specifice fiecărui element, adică amplitudinile frecvenţelor telefonice personalizate dilatatoare (receptive) adresate elementelor chimice solide pentru a deveni receptive cu temperaturi punctuale foarte mari. Frecvențele termice dilatatoare personalizate se pot obţine prin creșterea amplitudinii receptive numai pentru una din frecvenţele telefonice adresate unei combinaţii chimice.  Astfel  magneziul transferă temperatura adică amplitudinea frecvenţei termice proprii către molocula apei pe care o dezintegrează. Deoarece fiecare element chimic are mai multe frecvenţe dilatatoare (bandă de frecvenţe) motoare  care sunt matriciale cu  alte elemente ale combinaţiilor biochimice, se pot realiza repulsii şi atracţii motoare ce pot fi conectate la  construcţia ansamblului celular şi organic. Listându-se baza de matrici a fiecărui element chimic, putem realiza lista condiţionărilor motoare şi programarea lor pe benzi rulante motoare. Matematic putem lista pentru  fiecare element chimic, benzile de frecvenţe matriciale ale fiecărei substanţe organice şi polarizările ei motoare. Dacă se va realiza un telefon mobil 6G care să cuprindă toate tipurile de frecvențe ale tuturor substanțelor organice și ale tuturor elementelor chimice dintr-un organism, atunci se pot transmite mesaje personalizate pentru orice tip de combinație biochimică pentru controlul  sănătății și longevității organismului. Generatoarele de frecvenţe pot accesa cipurile atomice şi moleculare pentru orice combinație chimică. Având o bază conceptual integrată al multiplelor conexiuni universale, vom putea găsi cu uşurinţă drumul spre programarea organismelor vii ultraperformante.

                                        DESCIFRAREA..MATEMATICĂ..ŞI

                        STRUCTURALĂ..A..CIPURILOR…CALCULATOARE

    Realizarea visului milenar al omenirii de către cercetătorii ȋn domeniul biologiei regenerative se poate realiza numai cu specialiști care să cunoască datele  tuturor științelor exacte, sistuație radical diferită de cae actuală a specializării unilaterale. Orice om de știință trebuie să cunoască ȋn detaliu toate științele exacte integrate ȋn teoria conexiunilor legilor universale. Aici nu mai există biologie, chimie. fizică, matematică genetică astronomie, există o singură știința universală. Extrapolând tehnologia anatomiei comparative şi teoria organelor omoloage elaborate de George Cuvier, vom extinde aceste idei și în domeniul înaltelor tehnologii, perfect utilizabile în calculul matematic al cipurilor ADN. Acum vom explica cȃteva fenomene din domeniul electronicii. Un cip electronic este format circuite rezonante organizate în grupuri de  8 biţi numite  octeţi. Un octet conţine 8 circuite rezonante de dimensiuni diferite. Fiecare bit este un circuit (nucleotid), care intră în rezonanţă numai cu o anumită frecvenţă din şirul de frecvenţe care circulă pe conductorul de alimentare ce aparţine magistralei de date de intrare. 8 biţi 8 circuite oscilante, 8 frecvenţe diferite. Fiecare bit din cei 8 ai octetului primeşte şi codifică  următoarele valoari numerice 1+2+4+8+16+32+64+128 = 255. Octeţii pot fi prelungiţi pe 16 sau  32 de biţi pentru a cuprinde valori numerice foarte mari. Spre deosebire de codul numeric al cipurilor calculatoarelor, codul numeric genetic are numai 4 circuite rezonante diferite A,T,G,C. Aceste circuite nucleotidice pot fi aranjate în 4 poziţii diferite în cele două catene ale spiralelor ADN-ului. De exemplu A-T, T-A, G-C, C-G.  Pentru a comunica noi  substituim realitatea naturală cu litere, cuvinte, cifre şi numere. Ȋn schimb natura comunică prin frecvenţe şi acţiuni. Acum noi am reuşit să transformăm cuvintele şi numerele în frecvenţe, pentru ca apoi frecvenţele să redevină cuvinte, melodii şi imagini. Natura transformă frecvenţele în acţiuni ale atomilor, moleculelor, celulelor, organelor, viețuitoarelor  și ale biosferei. Decodorul frevenţelor se descarcă pe magistrale de comenzi, care transportă şirul de frecvenţe la circuitul care rezonează numai cu numărul telefonic, format din suma frevenţelor ce codifică un caracter.  Fiecare frecvenţă substituie o valoare numerică care reprezintă codul numeric  atribuit unui caracter afişabil pe ecranul monitorului. Acest mecanism bazat pe magistralele de date şi magistrale de comenzi, funcţionează şi în cazul cipurilor ADN conform legii universale al organelor omoloage, lege aplicată atomilor, moleculelor, organelor anatomice, viețuitoarelor, alternatoarelor,  circuitelor aparatelor electronice, planetelor și stelelor. Această  lege biologică trebuie extinsă la toate fenomenele universului. Conform acestei legi universale pentru aceleaşi funcţii, acţiuni, memorii, avem aceleaşi structuri atomice, moleculare, celulare, anatomice, cosmice.  Dacă transmitem octetului numai 3 frecvenţe diferite, octetul va fi încărcat numai cu frecvenţele rezonante a celor 3 biţi cu care intră în rezonanţă oscilatorie. Suma valorilor celor 3 biţi,  respectiv suma frecvenţelor descărcate pe magistrala de comenzi, va codifica unul din caracterele care va fi afişat pe ecran. Fiecare caracter având un cod numeric de la 1 la 256 ( pentru 2 octeţi) adică de la o singură oscilaţie pe o unitate de timp, la 256 de oscilaţii/s ale circuitelor rezonante ale celor doi octeţi. Acest cod numeric binar este universal. Mecanismul codurilor de substituţie al frecvenţelor soft şi relaţiile cu hardul emiţător şi hardul memorator specific, (respectiv adresă a fiecărei fecvenţe numerice) funcţionează şi în codul genetic. Frecvenţele codului numeric memorate într-unul sau 2 octeţi  tip refresch, sunt transmise în mod continuu unui decodor poziţional, spaţial, prin tubul catodic pe ecranul monitorului. Dacă apăsăm o tastă , aceasta va emite un şir de frecvenţe care reprezintă codul numeric al  caracterului scris pe tastă, caracter codificat prin codul numeric la frecvenţelor, care este decodat şi afişat de un program pe ecranul monitorului. Acesta este codul maşină, numit şi cod numeric electronic. Funcţie de cantitatea enormă de memorie a hardului măsurabilă în miliarde de biţi (gigabiţi, terabiţi) putem introduce şi memora cantităţi colosale de informaţii tip hard soft. Memoriile sunt de două feluri, fluide şi rigide. Memoria fluidă dispare când se întrerupe curentul electric. Memoria rigidă  este depozitată pe un hard magnetic, tip bandă de magnetofon, CD,  discuri de patefon. Acestea folosesc mecanismul limbajului codurilor numerice.  Datorită legii anatomiei comparative prin care aceiaşi funcţie determină aceiaşi structură, prin extrapolare comparativă, vom putea descifra cu destulă uşurinţă codul genetic care la rândul său este un cod multidimensional  alfanumeric asemănător imprimantelor tridimensionale şi baleajelor multidimensionale holografice. Fenomenul universal al sistemelor informaţionale hard soft, sunt identice atât în tehnologiile informaţionale folosite  de informaticieni şi electronişti, cât şi de codul genetic. Codul genetic al universului celular necesită cunoştinţe vaste, concrete de informatică, automatică, electronică, mecanică, tehnologii industriale, etc. Inventariind datele de mai sus, la codul genetic  avem 10000 de gene pentru 10000 de tipuri de proteine (specifice fiecărui organism) și 10000 de  benzi rulante  ADN mesager în ribozomi. Numnai prin cunoașterea exactă a acestui sistem informațional imens  vom reuşi să manipulăm existeţa propriului organism. Evident aceste 10000 de gene sunt repartizate în mod separat în celulele specializate ale diferitelor organe ale corpului. Numai cunoaşterea exactă a conexiunilor legilor universale ne va ajuta să realizăm idealul  nemuririi.

           APLICAŢIA CONEXIUNILOR LEGILOR UNIVERSALE ÎN DOMENIUL            …              …                                               ÎNVĂŢĂMÂNTULUI. IQ 1001                               

    Experimentul condensării şi sistematizării datelor a fost utilizat de Linee şi Mendeleev, având drept rezultat comprimarea sistemului informaţional din domeniul botanicii și chimiei. În cazul de faţă, teoria conexiunilor a reuşit comprimarea unui volum informaţional colosal (cosmic) în 200 de pagini. 2.  Reducerea volumului informaţional va reduce în mod spectaculos timpul de asimilare a informaţiilor de către elevi și studenți. Dacă pentru fiecare din cele 200 de pagini, informaţional concentrate în acest tratat, se vor acorda 10 pagini detaliat explicite, dublate de desene animate, (perfect inteligibile și ușor aimilabile) vom avea maximum 2000 de pagini, şi minimum 2000 de  conexiuni sinaptice neuronale automatizate care vor determina acţiuni inteligente și morale.  2000 de conexiuni faţă de cei 14 miliarde de neuroni reprezintă o nimica toată. Acum putem observa puterea, energia colosală a adevărurilor multiplu și concret demonstrabile, necesare creării ființelor umane geniale și morale. Orice copil din ciclul gimnazial poate asimila (jucȃndu-se) informaţia tehnologic ştiinţifică de mare complexitate în maximum 2 ani.  Este creată posibilitatea transformării învăţământului într-o activitate plăcut-distractivă sub formă de  joc cu animaţie grafică pe telefonul mobil, telefon pe care  îl au toţi copiii. Pe lângă perfomanţele asimilării rapide a celor mai dificile informaţii, dispar stările conflictuale între părinţi, copii şi profesori, conflicte mari consumatoare de timp şi energie. Un alt mare avantaj al IQ 1001 constă în apariţia  noţiunii de inteligenţă matematic măsurabilă. De exemplu cine  ştie legea lui Arhimede are un punct IQ de inteligenţă, ştie teorema lui Pitagora are un punct IQ, ştie tabla inmulţirii cu 2 are un punct IQ de inteligenţă, şamd. Acum nu mai vine un profesor să îţi dea o notă care nu îţi convine. Acum notele ţi le dă calculatorul pe măsură ce asimilezi informaţiile generate de cei mai inteligenţi oameni ai societăţii umane dealungul timpului. Şi nu în ultimul rând costurile materiale şi  temporale ale asimilării informaţiilor tuturor conexiunilor universale se reduc drastic.

                   O APLICAȚIE PRACTICĂ A CONEXIUNILOR LEGILOR UNIVERSALE                 . .. .                      TEHNOLOGIA REGLĂRII FENOMENELOR CLIMATICE

    Teoria catastrofică a încălzirii globale susţine că topirea gheţarilor şi a calotelor glaciare va inunda toate oraşele situate aproape de nivelul mării. Dacă introducem în analiza fenomenului toate datele cu care încălzirea globală se află în conexiuni simultan inseparabile, vom constata matematic faptul că nivelul mărilor va rămâne constant. De fapt acest lucru este deja demonstrat.  Cu toţii cunoaştem faptul că toate fluviile  varsă în oceane în fiecare an cantităţi imense de apă, fără ca nivelul oceanelor să crească nici măcar cu un centimetru. Unde dispare  această cantitate imensă de apă? Ei bine apa nu dispare, ci se află în oceanul aerian sub formă de vapori de apă. Apă, care prin condensare, sub formă de ploi, alimentează, în circuit închis, râurile şi lacurile continentale. Umiditatea relativă a aerului la o temperatură de 40º C este de 80%. Înseamnă că vara atmosfera conţine o cantitate mare de apă invizibilă ochilor noștri. Noţiunea de umiditate atmosferică relativă şi absolută este utilizată frecvent de meteorologii, care susţin existenţa în atmosferă a unei cantităţi variabile de vapori de apă. Ce înseamnă cantitate variabilă şi de cine depinde această cantitate?  Depinde de temperatură, ştiut fiind că vara, odată cu creşterea temperaturii umidatea atmosferică creşte, deoarece evaporarea este mai intensă. Iarna umiditatea atmosferică scade, deoarece  vaporii din atmosferă condensează la rece sub formă de zăpadă, ceaţă, şi chiciură, iar zăpada nu se evaporă. Orice gospodină are probleme, mai ales iarna, cu condensul vaporilor de apă degajaţi de fierberea alimentelor. Să reţinem faptul că vaporii calzi condensează pe pereţii şi geamurile reci. Acest fenomen arhicunoscut ne va ajuta să eliminăm imensele tornade oceanice care produc uraganele devastatoare. Totodată  trebuie să facem conexiune cu   creşterea temperaturii globale care va produce, în mod firesc, creşterea cantităţii de apă evaporată în atmosferă (fără a inunda orașele  de la malul mărilor), ceea ce înseamnă că nivelul mărilor nu va creşte, nici în cazul în care se vor topi toţi gheţarii. Dar mai există un parametru, care nu a fost luat în considerare de „savanţi”. Apa când îngheaţă se dilată, datorită aerului dizolvat în apă, care nu se poate solidifica odată cu apa. Aşa că 1/7 din volumul gheţarilor este format din aer, ceea ce înseamnă că gheaţa aflată deasupra apei, este de fapt aerul, care după topirea calotelor glaciare, nu va produce nici-o creştere a nivelului oceanelor. Vara temperaturile cresc, evaporând apa din sol (fapt ce duce la

creşterea umidităţii atmosferice) ofilind plantele. Dacă printr-un tub de plastic gonflabil înalt de 5 km, dotat cu un ventilator la bază, aducem aerul rece de la altitudine la sol, vom obţine următoarele beneficii.1. Aerul rece rarefiat de la altitudine ajuns la nivelul solului devine mai dens, deci mai greu gravitaţional,  aer care va înlocui aerul cald  dilatat, mai uşor provocând condensarea vaporilor de apă din aerul suprasaturat, şi reducerea consumurilor energetice privind irigaţiile, instalațiile frigorifice şi de aer condiţionat, mari consumatoare de energie. După scurtcircuitarea straturilor atmosferice aerul rece ajunge la sol prin cădere gravitaţională fără consum de energie deoarece devine mai dens şi mai greu decȃt aerul supraîncălzit de la sol. Să mai aducem argumente. Este ştiut că în zonele muntoase la altitudini înalte sunt mai frecvente precipitaţiile, deoarece  munţii produc scurcircuitarea straturilor atmosferice straturi cu densităţi diferite. Deoarece masele atmosferice de la altitudine sunt mai rarefiate presiunea atmosferică este mai mică. În plus conform legilor lui Newton gravitaţia se micşorează cu cât ne depărtăm de sol. Aducerea maselor rarefiate de la altitudine la nivelul solului, acestea devin mult mai dense şi mult mai grele decât aerul încălzit puternic dilatat de la nivelul solului fierbinte. De ce se formează norii la altitudini înalte? În zonele tropicale şi ecuatorile, și vara în zonele temperate, aerul de la sol încărcat cu vapori de apă se dilată devenind mai uşor fapt ce îi determină ascensiunea prin curenţii ascendenţi folosiţi de păsări şi deltaplanoare.   

                                                 Fig. 23                                  -20⁰                                  -20⁰                                         -20⁰

                                                                                    -20⁰

5km

                                                                                    5km

                                                                                                       5km                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

                                       +40⁰  umiditate atmosferică 80%                                     +40⁰                  +40⁰                +40⁰  

                condensarea vaporilor suprasaturaţi din aerul foarte cald

                                                                                                                             ventilator  

Când aerul cald încărcat cu vapori ajunge la altitudine se răceşte şi vaporii de apă condensează sub formă de ceaţă formând norii. Cunoscând intimitatea acestui mecanism societatea umană poate controla şi determina fenomenele naturale în mod inteligent. Să mergem mai departe. În zonele calde ale mărilor şi oceanelor apa se evaporă în cantităţi mari în timpul verilor formând tornade imense care au la periferie viteze de sutede kilometri pe oră. Astfel sunt generate uraganele devastatoare cu mari pierderi materiale şi umane. Cum se formează tornadele şi cum se produce sensul de rotaţie datorită rotaţiei globului terestru am analizat în capitolul despre complexitatea tornadelor. Dacă în ochiul din centrul tornadei amplăsăm un turn gonflabil, de mari dimensiuni, pentru a aduce aerul rece de la altitudine, aer care în contact cu vaporii calzi vor produce condensarea loco, vom avea tehnologia eliminării cauzelor care produc uraganele devastatoare. Şi acest lucru se bazează pe simplul fapt al condensării vaporilor calzi în contact cu aerul rece. Astfel putem controla factorii climatici distructivi precum uraganele, inundaţiile, secetele şi deşerturile aride.

                                                             EPILOG

  După ce am prezentat o mulţime de dovezi privind mecanismul Creaţiei universale pe baza legii de mare precizie a tuturor posibilităţilor, este momentul să observăm că  toate  teoriile, filozofiile, religiile elaborate dealungul istoriei, sunt bazate pe începuturi (Creaţii) şi sfârşituri, teorii bazate  pe limite. Limite temporale spațiale, energetice, materiale și limite existențiale. Conform legii tuturor variantelor și tuturor posibilităților din mulţimea teoriilor elaborate de societate lipsea  varianta teoretică bazată pe lipsa limitelor, lipsa începuturilor şi sfârşiturilor, teorie demonstrată cu multiple dovezi în conexiunile legilor circuitelor  universale. Teoriile creaţioniste contrazic legea universală a tuturor variantelor, lege demonstrată de evoluționismul ( scos din  sistemul de ȋnvățămȃnt de religie) organismelor vii și evoluția supertehnologiilor creatoare de miracole perfect demonstrabile.  Totodată teoriile fundamentate pe limite (începuturi şi sfârşituri) nu au nici-o demonstrabilitate concret palpabilă. Ce facem? Acceptăm adevărurile multiplu demonstrabile bazate pe infinituri, sau teorii bazate pe limite inexistente, imposibil a fi demonstrate în mod concret? După cum am afirmat la începutul acestei lucrări, nu mă interesează nici banii, nici gloria. Pe bună  dreptate vă ve ți ȋntreba dacă am descoperit tehnologia realizării nemuriri fizice. Din datele expuse de-a lungul acestei lucrări am demonstrat posibilitatea realizării nemuriri fizic. Acum vom aduce niște date concrete care demonstrează mecanismul ȋmbătrȃnirii și morții.   Din datele fizico-chimice elementele chimice, din care sunt construite substanţele organismului, conţin variante izotopice dezintegrabile precum deuteriu şi tritiu  din molecula de apă, carbonul 14 și oxigenul 17 și 18, din substantele organice ale corpului. Acumularea izotopilor dezintegrabili ai elementelor chimice din organism produc fenomenul de îmbătrȃnire şi moarte. Prin dezintegrarea unui atom de carbon 14 dintr-o macromoleculă de ADN  produce o funcție anormală a unei gene. Funcțiile anormale devin boli, cancere, degradare fizică și intelectuală. Acest lucru este valabil pentru toate substanţele organice din corp.  Accesȃnd frecvenţele infinitului mic este posibil să eliminăm din alimentaţie izotopii dezintegrabili şi să rămȃnem veşnic tineri. Ȋnsă avem o problemă extrem de gravă. O vom numi dictatul lui Nobel care spunea. „Cine trăiește pentru a face rău nu merită să trăiască”. #i se pare că marea majoritate a oamenilor fac lucrui rele. Ȋn primul rȃnd societatea umană ȋn ansamblul ei este o societate parazită pe biosferă, care ucide miliarde de pești, păsări și mamifere, pentru a-și umple, pȃnă la refuz, obezele burți. Ca orice parazit omenirea se ȋnmulțește exagerat  pentru a amplifica profiturile imense ale societății de consum. Ȋn acest context nu merităm să fim nemuritori. Dar pentru oamenii inteligenți și morali, se pot elebora soluții prin care să trăim ȋn cooperare cu raiul terestru dăruit de acest univers infinit. Este mai mult decât evident că un singur om nu poate explica în detaliu şi absolut corect toate fenomenele universale. De aceea teoria conexiunilor circuitelor universale reprezintă un început în abordarea multiplu demonstrativă a conexiunilor, perfect demonstrabile și perfect explicit inteligibile și de un copil.       

                                                                    MEMENTO  MORE

                                                                    CUPRINS                                      

1. Cuvânt înainte…………………………………………………………………..  

2. De ce trebuie să cunoaștem conexiunile legilor universale…………….            

3. Nimeni nu este mai presus de lege……………………………………………..          

4. Legea universală a conservării şi creaţia……………………………………..   

5. Legile gazelor şi conexiunile acestora……………………………………….

6. Informaţie = energie, masă, spaţiu şi timp………………………………….

7. Legea demonstraţiilor……………………………………………………………..

8. Legea memoriilor sau legea proprietăţilor  automate……………………

9.Legile…conexiunilor…universale………………………………………………                         

10. Legea inseparabilităţii…………………………………………………………….  

11. Legea cheilor de control………………………………………………………..

12. Legea distanţelor imense dintre corpurile şi nivelurile universului..

13. Legea susrselor de energie……………………………………………………..

14. Legea lentilelor sferice………………………………………………………….

15. Legea limitativ dimensională……………………………………………….

16.Mecanismele fenomenelor din interiorul tornadelor………..                       

17. Legile stărilor de agregare……………………………………………                         

18. Legile oscilaţiilor……………………………………………………….

19.Legea presiunilor universale produse de oscilaţii………….         

20. Legea hologramelor……………………………………………………

21. Legea tuturor variantelor sau posibilităţilor……………………                

22. Legea divizibilităţii infinite………………………………………….

23. Legea repetabilităţii proprietăţilor (memoriilor)……………..

 24. Legea dilatărilor nivelurilor de organizare………………………………….

25. Legile circuitelor, amplitudinilor şi rezonanţelor………………………..

26. Legile gazelor perfecte………………………………………………………

27. Presiunea universală produsă de oscilaţiile infinitelor niveluri……..

28.Gravitaţia………………………………………………………………………………..

29. Universul celular…………………………………………………………………….

30. Carbonul suportul structural al  viului……………………………………..

31. Universul celulei vegetale………………………………………………………..

32. Proteinele circuite electronice…………………………………………………..

33. Nucleul. ADN. ARN……………………………………………………………….

34. Membranele aparatului Golgi…………………………………………………..  

35.Reticulul endoplasmatic aparat circulator…………………………….  

36.Centrozomul reperoducerea prin divizare……………………………………………

  1. Mitocondriile………………………………………………………………………………..

  2. Mecanismul răsturnărilor matricial încrucişate………………………….

38. Automate şi semiautomate…………………………………………………………….

40. Ribozomii şi mutaţiile codului genetic…………………………………………….

  1. Descifrarea funcţionării codului genetic………………………………………….

42. Descifrarea matematică şi structurală a a cipurilor calculatoarelor…………..

43.Aplicaţia conexiunilor în domeniul invăţământului IQ 1001……………………                              

44.Aplicaţia conexiunilor în domeniul tehnologiei reglărilor climatice……. 

45. Epilog…………………………………………………………………………….. 

Drag the Change Node Size button can change the node’s width and height.

Drag the Change Node Depth button up or down can change the node’s depth(extrusion).

Ø Folosiți un manipulator

Când selectați un nod, manipulatorul va apărea după cum urmează. manipulatorul are următoarea funcție.

Editați dimensiunea

Trageți butonul Modificare dimensiune nod poate schimba lățimea și înălțimea nodului.

Trageți butonul Modificare adâncime nod în sus sau în jos poate schimba adâncimea nodului (extrudare).

Mai multe despre acest text sursăTextul sursă este necesar pentru informații suplimentare privind traducerea

Trimiteți feedback

Panouri laterale

Drag the Change Text Size button can change the text’s font size.

Drag the Change Text Depth button can change the text’s depth(extrusion).

Edit Position

Drag the node can change node’s X and Y axis position.

Drag the Move Node Z button up or down can change node’s Z axis position.

Use keyboard can change node’s position also.

Ø Trageți butonul Modificare dimensiune text pentru a modifica dimensiunea fontului textului.

Trageți butonul Modificare adâncime text pentru a modifica profunzimea textului (extrudare).

Editați poziția

Trageți nodul poate schimba poziția nodului axa X și Y.

Trageți butonul Mutare nod Z în sus sau în jos pentru a schimba poziția axei Z a nodului.

Utilizarea tastaturii poate schimba și poziția nodului.

Ø Toate comenzile rapide de modificare a poziției adaugă tasta Ctrl mișcă poziția încet.

Editați rotația

Butonul Glisați rotirea nodului X stânga sau dreapta poate modifica rotația axei X.

Trageți Rotire nod butonul Y la stânga sau la dreapta poate modifica rotația axei Y.

Trageți Rotire nod Butonul Z la stânga sau la dreapta poate modifica rotația axei Z. Glisați butonul dreapta al mouse-ului și puteți roti nodul.

Editați scala

Butonul X Scale Node X stânga sau dreapta poate schimba scala axei X.

Trageți Scala nodului Butonul Y la stânga sau la dreapta poate schimba scala axei Y.

Trageți Scale Node Butonul Z stânga sau dreapta poate schimba scala axei Z.

Ø Utilizați bara de stare